My World

Ever and ever, forever and ever you'll be the one that shines on me like the morning sun

2012-01-30T16:40:00.001+02:00

song of the day

2012-01-29T14:53:00.001+02:00

Plimbăreli

2012-01-29T14:47:00.007+02:00

Fasole şi ciorbă de burtă

2012-01-29T14:04:00.004+02:00

Da... Am făcut şi fasole. Şi ciorbă de burtă. Ce să spun...

Eu ciorbă de burtă nu mănânc. Nu ştiu ce gust are, nu-mi place cum miroase sua cum arată. Cică a ieşit ok... Am luat burtă prefiartă congelată de la Lidl. Cică e cam tare, chiar dacă am fiert-o ceva vreme. oricum. am pus la fiert ţelină, ceapă, morcovi, albitură, apoi burta şi după ce au fiert toate bine am dres cu gălbenuşuri bătute cu smântână. A, am pus şi o lingură de ulei. Dacă s-a mâncat, probabil că a ieşit :D Repet: nu-mi place cum arată sau cum miroase, nu mănânc!

Cu fasolea a fost niţel mai simplu. Am pus-o la înmuiat de vineri seara până sâmbătă la prânz. Am fiert-o în trei ape. Când am schimbat apa am pus mereu apă nouă încălzită. Înţeleg că dacă se pune apă rece se întăreşte bobul. După ce a fiert bine am lăsat-o în puţină zeamă de-a ei. Într-un ceaun, în nişte uleiuţ am pus ceapa, am călit-o, apoi ardei roşu şi nişte bulion. am amestecat bine până s-a făcut un sos. am pus peste fasolea cu apiţa ei şi nişte cârnaţi Trandafir pe care i-am cumpărat de la Profi. Acum.. pe lângă faptul că la Profi-ul din Tomis 2 nu am dat peste nicio individă (vânzătoare) drăguţă la mezeluri, trebuie să spun că s-a întâmplat să găsesc şi produse... dubioase. Aceşti cârnaţi arătau bine, miroseau bine, dar s-au dovedit a fi, după prăjit, cam moi.
Am mai avut, de la acelaşi magazin, probleme cu muşchiul file şi cu nişte cremvruşti. Ca să nu mai spun că, la un moment dat am intenţionat să iau piept de pui şi.... m-am lăsat păgubasă. Am ajuns la casă şi mi-am dat seama că nu miroasea tocmai ok. Evident, am dus carnea înapoi, fapt care mi-a atras privirile urâcioase ale doamnei de la casă şi ale vânzătoarei. Aşa că, pentru a concluziona, vreţi să cumpăraţi de la Profi?!? Fiţi foarte atenţi!
Revenind, şi fasolea cică a ieşit ok. A fiert cuminţică în sosul de ceapă, ardei şi bulion, apoi am pus mult cimbru şi vreo două foi de dafin. A ieşit chiar foarte bună pentru o primă fasole! :D

Haoleu!

2012-01-26T16:22:00.005+02:00

În această seară trebuie să fac ciorbă de burtă şi fasole. Văleu! În ajutor mi-au sărit două mame (a mea şi a lui), fiecare cu reţeta ei (mama nu face ciorba de burtă). vom vedea mâine ce va ieşi... Uraţi-mi multă baftă. Voi avea nevoie ;))

Later edit: din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, aventura mea culinară se amână până vom putea ajunge la un supermarket serios :D

Ruladă cu foi de napolitană şi lămâie. Minunată! :)

2012-01-26T14:21:00.004+02:00

Am făcut această ruladă înainte de revelion. am luat reţeta dintr-o revistă şi o voi posta puţin mai târziu. se face foarte simplu şi destul de repejor. nu este nimic foarte complicat nici măcar pentru mine, o neiniţiată îtr-ale gătitului.
trebuie să fiţi atenţi când o rulaţi, în rest e floare la ureche. şi este.... MINUNATĂ!

PS: ultima fotografie este făcută imediat după rulare. arată urât, este adevărat. nu vă speriaţi! după ce stă la frigider câteva ore va căpăta o formă normală, de ruladă.

Ce am mai gătit...

2012-01-26T13:52:00.003+02:00

Săptămâna trecută am făcut ciorbă de văcuţă şi tocăniţă de cartofi. au ieşit foarte bune, dra nu am făcut poze. Săptămâna asta mi-a fost pofte de supă de pui. dintr-un pachet de piept de pui (da, da, mama mă ceartă că fac supă din piept, spunând că e fad, dar mie aşa-mi place) am făcut şi supă şi mazăre.

cu supa e uşor, ştie oricine: ceapă, morcov, albitură, pui şi nişte fideluţă. fierbeţi puiul, spumaţi bine, puneţi zarzavaturile, le fierbeţi până le puteţi înţepa cu furculiţa, le scoateţi, adăugaţi fideluţa, după ce fierbe vreo 5 minute puneţi sare şi vegeta şi... cam gata. la final, după ce închideţi focul, puneţi pătrunjel tocat. o să fie minunată supiţa :D

şi cu mazărea este la fel de simplu. mie îmi place mazărea Bonduelle, la cutie. este foarte bună. dintr-un piept iese o oală destul de mare. punem: ceapă, morcov şi ardei. eu folosesc capia, îi da un gust mai bun. am văzut şi retete în care se pune făină, dar mie nu-mi place. am pus şi m-a durut apoi stomacul... deci, clar, gastritei mele nu i-a plăcut. aşa că.. mai light! prăjim puţin carnea de pui. scoatem într-un castronel şi ne ocupăm de restul. eu nu toc ceapa, ci o dau prin răzătoare. îmi place mie mai mult aşa. punem ceapa la călit, adăugăm bulionul, amestecăm, punem apa până se transformă într-un sos, apoi ardeiul tăiat bucăţele, mai lăsăm cinci minuţele, punem mazărea (eu folosesc 2 cutii mari), puiul şi morcovii. apoi lăsăm niţeluş să fiarbă. se face relativ repede, fiind mazărea gata fiartă.
da, da, ştiu, uneori amestem ingredientele după mintea mea. dar produsul final este întotdeauna bun :D

And I love you I love you I love you like never before

2012-01-24T17:43:00.001+02:00

Pentru ce protestăm? Cât de sănătoasă este sănătatea?

2012-01-16T12:13:00.001+02:00

Protestele din ultimele zile ne-au arătat o faţă pe care românii nu păreau a o mai avea.

Mi-e teamă însă ca, la fel ca în orice ocazie, revolta mioriticilor să nu fie o manipulare sau o făcătură. Oricum, cu un motiv de plecare şi un altul de urlat în stradă, nişte oameni au protestat. De ce? Am plecat de la defiinţarea SMURD şi am ajuns la Băsescu. Vă place sistemul sanitar din România? Să vă povestesc eu cum mai bine de doi ani mi-am petrecut mult prea mult timp în „cea mai mare unitate sanitară din judeţ", aşa cum îi spunem, în limbaj de lemn, Judeţeanului?! Să vă spun cum mi-am plimbat bunicul cu căruţul prin tot spitalul, chinuindu-mă să nu-l scap, pentru că nici măcar o infirmieră nu a catadicsit să mă ajute? Sau cum, în disperare de cauză, am ales să-l transferăm la Bucureşti? Ori că sfârşitul i-a venit în urma infectării, în Spitalul Judeţean Constanţa, cu... „celebrul" stafilococ auriu? Că aproape un an a fost chinuit de febră şi frisoane? Poate că toate astea sunt neimportante pentru cei care protestează şi urlă „Jos Băsescu!". Ştiţi ceva?! Mi-e totuna cine ocupă Cotroceniul. În momentul în care îmi amintesc chinurile prin care a trecut bătrânul meu iubit din pricina unui stafilococ „dăruit" de Spitalul Judeţean Constanţa.... chiar nu-mi pasă cine conduce ţara, ci realizez doar că sistemul sanitar nu ne aduce sănătate, ci durere. Da, sunt şi excepţii. Aici însă excepţiile nu confirmă regula. Nu spun să schimbăm tot, dar ar trebui să ne învăţăm cu normalitatea. Să nu ne mai dea afară din Urgenţă bodyguarzii plătiţi din banii pe care noi îi dăm asigurărilor de sănătate. Să nu stăm câte cinci ore pentru a fi consultaţi, să nu murim pe holurile spitalelor sau să nu ni se facă mai rău după ce plecăm de acolo. Să nu ne mai fie teamă să naştem în spitalele de stat şi să dăm zeci de milioane pentru a deveni părinţi. Îmi amintesc de „Copilul divin" al lui Bruckner, care a refuzat să se nască după ce a aflat toate nenorocirile lumii. Şi eu aş refuza în aceste condiţii, în această ţară. Şi vă mărturisesc că mi-am pornit scrierea cu intenţia de a-l întreba pe marele revoluţionar al oraşului, proaspăt întors din Honduras şi din Venezuela, de ce nu iese în stradă. Acum, el, revoluţionarul, are revoluţie, dar tace. Se duce în club şi... atât. Mucles! Am realizat că de fapt întrebarea mea ar fi de prisos. Nu mai contează politica acum. Contează că ni se încalcă poate cel mai de preţ drept: cel de a trăi. Şi că trebuie să realizăm, dincolo de cuvinte, de manipulări şi de interese, că nimeni nu a făcut nimic să se schimbe asta. Şi că vinovaţii suntem noi. Că le-am permis să ne aducă în starea asta...

Ce am gătit astăzi

2012-01-14T16:26:00.004+02:00

http://gurmandino.ro/2011/08/18/piept-de-pui-umplut-cu-unt-usturoi-si-busuioc/

http://www.caietulcuretete.com/2010/10/cornuri-cu-mere.html

Cornurile le-am făcut cu Nutella, gem de caise şi dulceaţă de gutui.Am mai pus şi nişte stafide.

Încercaţi! Merită...

Ce-ţi dorim noi ţie, dulce Românie

2011-11-30T16:09:00.000+02:00

Discutam zilele trecute cu un om citit, umblat, cu legături în conducerea judeţului. Fusese „p-afară" câteva zile şi s-a întors, ca de fiecare dată, şocat de diferenţa dintre România şi alte locuri, mai apropiate decât ne-am închipui, dar atât de diferite. Este adevărat, mereu simţim această diferenţă. De la vlădică până la opincă, aşa cum se spune, România este un spaţiu atipic, infectat, din care nu poţi ieşi curat. Oare cum o fi viitoru?! O dată-n an măcar ar trebui să-i urăm ceva ţării acesteia pe care noi, fiecare, o îmbolnăvim cu răutăţile noastre, cu furtişagurile, cu ironiile de doi bani şi cu minţile corupte, cu tot ceea ce înseamnă mai rău în a fi român. Câteodată te uiţi în jurul tău şi vezi numai feţe încrâncenate. Este firesc. Tuturor ni se întâmplă. Am ajuns să ridicăm răutatea la nivel de isteţime, iar bunătatea este prostie crasă. Orice valoare morală este dată peste cap, iar principiile degenerează în orgii petrecute într-o mini-vacanţă la munte între un profesor şi o elevă. Omorâm câinii spunând zâmbitor că nu face nimic, că la fel procedăm şi cu porcii, uitând că porcul nu va muri niciodată prin auto-înfometare pe catafalcul stăpânului răpus de boală. Nu mai contează ce ai în cap, ci ce ai sub fund, ce maşină conduci, ce firmă a produs pantalonii, bluza, ochelarii, haina, părul, siliconul. Noi, ca oameni, nu mai existăm. Societatea nu ne mai transformă în fiinţe comunicative, care ştiu să relaţioneze, ci, din contră, ne transformă în monştri gata de atac la orice pală de vânt, la orice idee greşită ne trece prin cap. Suferim de mania persecuţiei şi de paranoia. Credem că toate sunt parte dintr-o teorie a conspiraţiei. Nu mai vedem cerul albastru, nu mai simţim aerul curat, ci doar pereţii şi firma de la intrarea în vreo cafenea sau vreun club. Vedem haine, nu suflete, firme, nu altceva.

Eu, Românie, îţi doresc să fii, măcar o dată-n an, normală! Să ne lipseşti de încrâncenare, de competiţia fără rost cu unii care nu ne sunt competitori, să dai răutatea deoparte şi să trăieşti numai pentru tine, nu cu ochii la alţii! Ţi-aş dori ca şi copiii noştri să-ţi spună: „La trecutu-ţi mare, mare viitor!"

Eutanasiem maidanezii. Dar pe politicieni de ce îi mai ţinem în viaţă?!

2011-11-23T10:10:00.001+02:00

Deputaţii au votat legea prin care este permisă eutanasierea maidanezilor. Nu mă interesează absolut niciun detaliu, nicio condiţie, nimic. M-am resemnat cu faptul că nu mai suntem oameni. Vă întreb atât: de ce pe politicieni îi mai ţinem în viaţă?

Aş vrea să spun de la bun început că nu mă refer la viaţa terestră a politicienilor, nu atentez la nimic şi nu instig în niciun fel la violenţă, dar fac referire la viaţa lor politică. „Eu te-am făcut, eu te omor", zice vorba românului cu alcoolu'-n bot. Aşa şi cu ei, cei ajunşi prin Parlament, pe la Primării sau Consilii Judeţene. Noi îi facem, prin voturile şi susţinerea noastră. Noi ajutăm la crearea monstrului, noi îi dăm drumul în lume, apoi noi nu îl putem stăpâni. În loc să voteze legi pentru a ne face viaţa mai uşoară, ei nu ştiu cum să fure mai bine. Câinele fură de foame, voi din îndestulare şi din lăcomie, dragi politicieni! Câinele muşcă, dar nu te linge mai apoi, aşa cum faceţi voi cu locurile în care scuipaţi şi pe care aveţi grijă să vă plimbaţi limbile, domestici şi ascultători. Câinele nu-i parşiv, el oferă afecţiune sinceră. Câinele nu oferă pomeni electorale cu lacrimi false în ochi pentru ca mai apoi să plece în vacanţe însorite în celălalt capăt al lumii. Aţi văzut vreodată un câine râzând, suferind, plângând? I-aţi simţit durerea? Da, şi câinii simt, spre deosebire de voi, care aveţi orice senzaţie abolită. Voi, ca oameni, aproape că nu mai existaţi. Şi vina este a noastră, a celor care nu au capacitatea de a vedea sub masca zâmbitoare şi binevoitoare, care nu percep intenţiile din spatele gesturilor aparent frumoase, care nu văd mizeria şi putreziciunea sufletelor. Câinele îşi însoţeşte stăpânul chiar şi după moarte. În schimb, voi, politicienii acestei ţări, sunteţi în stare să înfigeţi pumnalul în spatele oricui vă incomodează. Credeţi că sunteţi mai buni numai pentru că mergeţi în două labe încălţate cu pantofi de mii de euro, că vă ascundeţi blana sub ţoale de firmă şi vă alungaţi mirosurile neplăcute cu parfumuri ale celebrelor case? Vă înşelaţi... Nemernicia nu poate fi ascunsă nici de cele mai bune farduri.

Omorâţi câinii! Poate că şi noi vom avea vreodată ocazia să vă „omorâm" pe voi.

Nessuno sa la verità, è un grande amore e mai più grande esisterà

2011-10-23T16:25:00.001+03:00

Foarte mică pauză de linişte: Scârbă

2011-10-18T16:57:00.004+03:00

Suntem un popr al dracu' de scârbos. "Nu, nu mă interesează ai cui sunt banii, de la cine, cum au fost obţinuţi, contează că îmi sunt daţi mie şi copilului meu bolnav. Nu mai contează nimic altceva. Nici dreptate, nici alte prostii. Nu discut subiecte d-astea“. Exact cuvintele astea au fost spuse astăzi de ochii unei femei care a primit bani de la Radu Mazăre. Nu contează câţi bani, nu ăsta este subiectul. Şi da, copilul ei este foarte bolnav. Dar este şi irecuperabil. Orice şi oricine mi-ar spune, oricâte tratamente ar face, copilaşul acela va suferi de tetrapareză spastică toată vieţişoara lui. Şi, probabil că nu va conştientiza vreodată că mama lui i-a pupat, prin cuvinte, nu la propriu, tălpile unuia care... Nu merită să scriu. Ştim cu toţii...
Pot să spun un singur lucru: Mi-e scârbă, foarte scârbă!

„Ai mei, ai mei, ai mei, ai mei, n-au avut habar..."

2011-09-21T08:18:00.001+03:00

„Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!...".

Ne dăm rotunzi că avem „prinţipuri". Ne arătăm lumii mai albi ca Albă-ca-Zăpada şi mai oropsiţi ca Cenuşăreasă. Ne creionăm o personalitate mai mult decât falsă pe care o arătăm celor din jur ca pe o mască de carnaval care ni s-a lipit pe feţe. Nu mai ştim care sunt reperele realităţii sau dacă trăim într-o lume imaginată. Ne ducem traiul mimând bogăţia şi opulenţa. N-avem moral, avem corupţie, iar de principii nici nu poate fi vorba. A, da, în faţa celorlalţi suntem mai catolici decât Papa, ne recităm principiile după care spunem că ne ghidăm vieţile mai abitir ca pe cele zece porunci. Mai bine le-am învăţa pe cele din urmă... O societate bolnavă, în care un Vuitton face mai mult decât o diplomă la facultate, în care o geantă Gucci este mai de preţ decât onoarea unei familii, în care o pereche de Loubis ţine loc de casă şi masă, în care un smartphone face cât cei şapte ani de acasă. Gândirea de turmă a înlocuit ideea de familie, de neam, de uniune. O lume în care familia nu mai este celula de bază a societăţii, în care copiii se fac cu frică. Nimeni nu mai ajută pe nimeni, nu se mai iubeşte, nu se mai trăieşte. Asta-i societatea de consum? Ne consumăm între noi?! Guess Who cântă că o să ajungă „tot mai sus", dar câţi mai visează la aşa ceva? Nici visurile nu le mai avem, le-am consumat şi pe ele se pare. Ne robotizăm şi ne place. Vrem gadget-uri care gândesc în locul nostru, pentru că noi nu mai suntem capabili. Ne sălbăticim, suntem îndoctrinaţi şi nu ştim, de fapt şi de drept, care-i adevărul, cine îl deţine. Pe cine să crezi, pe cine să votezi. Până la urmă, la asta se rezumă totul, nu? Auzim o dată la patru, cinci ani că votăm pentru un viitor mai bun. Uite, momentul alegerii se apropie. Ce vei vota tu, om care munceşti opt, nouă, zece ore pe zi, te chinui să-ţi duci traiul şi eşti frustrat că nu mai ai la ce spera? Votezi? Probabil că nu. Atunci unde este relevanţa rezultatului?! Avem de unde alege sau sunt toţi o apă şi-un pământ?

În esenţă, trăim într-o societate maladivă. Ne transformă nu în fiinţe civilizate, în cetăţeni, ci în hiene avide să se înfrupte din insuccesul altuia, nicidecum din propria reuşită. Vedetele nu mai poartă numele Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Radu Beligan... ci Daniela Crudu, Ramona Gabor sau Sânziana Buruiană. Toate-s false, de la gânduri până la gene sau unghii. Îl confundăm pe Ştefan cel Mare cu Adi Minune şi ne gândim... încotro?! Grăim cu vorbele altora. Acţionăm cu alte gesturi. Ne vedem din ce în ce mai mici într-o lume în care angajaţii sunt trataţi ca sclavii, în care nu se ţine cont de vieţile celor din jur, în care contează numai banii. Tind să cred că în câţiva ani nu ne vom mai hrăni cu mâncare, ci cu bancnote şi carduri, vom bea esenţă de monede şi ne vom mumifica sufleteşte. Plângem pe Facebook, iubim prin sms-uri şi urâm pe bloguri. Asta au vrut părinţii noştri să avem în viaţă? Asta-i evoluţia? Aş vrea să o refuz dacă se poate. Sau poate ne vom transforma în oameni într-un final...

quote of the night

2011-08-26T00:21:00.000+03:00

N-ar trebui să considerăm pe nimeni prost, câtă vreme noi nu ştim cine suntem de fapt Paracelsus

song of the night

2011-08-26T00:04:00.001+03:00

song of the night

2011-08-23T20:50:00.001+03:00

stuff

2011-08-20T18:30:00.005+03:00

Pauză de linişte - All the things I hate about YOU

2011-08-20T16:47:00.004+03:00

Ante scriptum: acel you nu se referă la cineva în mod special, ci la noi toţi...

- urăsc ipocrizia. suntem campioni la asta. zâmbim frumos în faţă, râdem, glumim, pupăm, iubim, apoi, pe la spate, muşcăm cum nu se poate mai rău, împroşcăm cu venin şi facem harcea-parcea o persoană. ne vin lacrimi aproape compătimitoare apoi râdem până nu mai putem de problemele unuia sau altuia. ne dăm mari cinstiţi când, de fapt şi de drept, suntem lipsiţi de scrupule

- urăsc "firmaţii". da, da. nu-mi placeţi mie, pur şi simplu, na! mi se pare foarte urât să apari cu firma la vedere numai ca să te vadă nu ştiu cine şi să ţi se creeze o anume imagine în oraş, în lume, în univers. nici nu mă interesează. prefer să mi se pună marca de om decât de "firmată". mi se pare foarte aiurea şi înjositor pentru cineva să se acopere de firme şi... atât. restul nu mai contează?! să mergi în locuri "de firmă", să te plimbi cu maşini de fiţe, să ai ţoale de nu ştiu unde. nu mi-aş dori aşa ceva pentru nimeni, iar cel mai puţin pentru mine. mi-aş dori să mă abţin de la superficialitate. recunosc, îmi plac parfumurile bune, ceasurile frumoase şi anumite telefoane. da, este adevărat, pe multe dintre ele nu mi le permit. dar aş prefera orice altceva decât o firmă atârnată de gât. prefer să fiu eu, omul, firma mea... oricât de nefirmată, neinteresantă, nemondenă, neumblată aş fi.

-urăsc că analizăm. orice, pe oricine. de ce, cum, ştim noi mai bine cum sunt şi cum gândesc alţii. nu ştim, nu vom şti vreodată. nu suntem psihologi din naştere, nici după o şcoală de profil nu suntem. suntem răi şi atât. şi ne credem atotştiutori. nu suntem. şi tot d-aia...

- urăsc faptul că întotdeauna credem că le ştim pe toate. guess what? nu le ştim...

- urăsc că îi punem pe alţii să ne rezolve problemele. din comoditate şi ca să fim interesanţi. toţi facem asta. "ştiu pe cineva, dau un telefon şi rezolv". mi s-a întâmplat şi mie de multe ori. apoi mi-am dat seama că sunt penibilă şi că eu, d euna singură, nu aş fi rezolvat nimic

- urăsc faptul că întotdeauna ne comparăm cu alţii. "ăla de ce face, de ce drege, de ce câştigă mai mult, de ce are nu ştiu ce". poate pentru că, aşa cum se zice-n cartier, e cu 5 minute mai deştept. sau pentru că tu nu ai face niciodată ce face el pentru a obţine ceva. cu gândul ăsta te linişteşti, faci socoteala, tragi linie şi realizezi că scopul nu scuză întotdeauna mijloacele.

- urăsc că uneori ne este ruşine cu ceea ce iubim. de ce? păi tot d-aia. "aoleu, ce o să zică ăla, ce o să bârfească celălalt?!?!?!". în final, noi suntem proştii, că ne pasă... ne pasă prea mult de ceea ce cred oamenii care nu contează.

- urăsc că ne credem cei mai buni. nu suntem. mereu, în anumite privinţe, vor fi alţii mai buni. asta nu înseamnă că noi suntem proşti. suntem doar oameni.

- urăsc că încercăm să arătăm universului că fără noi se stinge. până una, alta, va trăi în continuare. mai bine, mai rău, dar va trăi.

-urăsc că trăim cu frica de a trăi, că suntem paranoici şi că nu putem realiza că nu oricine, oricând, oricum, ne va "fila"

- urăsc că nu suntem statornici. deloc, în nicio privinţă. azi urâm, mâine iubim. şi invers. lucruri, persoane, situaţii. nici măcar cu propria persoană nu putem fi constanţi

-urăsc oamenii care, ca să se dea culţi în cap, folosesc anumite cuvinte foarte pompoase, preţioase, fără rost. OMFG, eu, par exemple, câteodată-mi bag pula. sunt needucată, ne... preţioasă, necultă-n cap?!?!?!

Va urma

Post scriptum: Nu urăsc totul. Iar multe dintre chestiile din listă îmi aparţin şi aş dori să le pot schimba. Altele nu.... dar n-am ce face :)

Concluzie

2011-08-08T20:00:00.002+03:00

Ceea ce pare de dimineaţă cea mai frumoasă zi nu se termină întotdeauna la fel de bine...

Mică pauză de linişte: Cea mai frumoasă zi...

2011-08-08T08:15:00.009+03:00

Când te trezeşti dimineaţa mirosind a el şi nu a tine, când deschizi ochii în miez de noapte şi-l vezi în pragul uşii de la dormitor, chiar dacă nu te aşteptai să fie acolo, când ştii că nu te mai cuibăreşti doar în braţele lui, ci în suflet, când te gâdilă pentru a te trezi cu zâmbetul pe buze şi când, la 7 dimineaţa are chef de joacă, când închide uşa în urma lui apoi sună la sonerie pentru că ştie că te amuză şi când ştii că şi mâine va fi la fel... Aşa începe cea mai frumoasă zi...

2011-08-07T13:07:00.001+03:00

bright side of life :)

2011-08-06T20:19:00.005+03:00

Pauză de linişte: Crize - Viaţă în insolvenţă

2011-08-06T10:49:00.011+03:00

Ieri am fost întrebată pentru prima dată ce-mi doresc cadou de ziua mea, că doar împlinesc 30 de ani şi este o ocazie deosebită. Am stat, m-am gândit, iar răspunsul pe care mi l-am dat mie a fost unul singur: îmi doresc... să nu mai fiu o povară.
Luna viitoare voi împlini 30 de ani. Şi, evident, am atins pragul psihologic. Stau şi mă gândesc că am ajuns la vârsta asta şi nu am decât o maşină pentru care încă mai plătesc rate (şi o voi mai face multicel de acum înainte...), un laptop cumpărat de mama, un telefon (la fel ca în cazul laptopului), nişte haine (din ce în ce mai puţine), pantofi, genţi şi alte chestii trebuincioase (nimic de firmă, scump sau nou). Şi atât. La asta se rezumă viaţa mea din punct de vedere material. Nu am casă, stau cu chirie, nu-mi pot permite să mă gândesc la o familie, în calculez banii până la ultimul leu şi... fac 30 de ani. 30!!!???!!! Sincer, mi se pare prea mult, în sensul că acum pot spune cu toată convingerea că nu am făcut nimic în viaţa mea. Nimic! Viaţa mea se calculează în „semnele“ de pe paginile ziarului, în materiale de presă şi cam atât... Fac 30 de ani şi trăiesc din banii mamei mai mult decât dintr-ai mei, fac 30 de ani şi nu am făcut un copil, nu am plantat un copac.... ce să mai zic de casă... Fac 30 de ani şi sunt frustrată, mă uit în jurul meu şi ştiu că nu vreau să-mi alung frustrarea prin metode neortodoxe, fac 30 de ani şi sunt o povară pentru mama. Vreau să fiu nefrustrată şi fericită... Dar cum se face asta?! Cum faci să te menţii pe linia de plutire, cât rezişti gândindu-te mereu că mâine se termină banii? Cum dai randament la muncă, cum mai poţi iubi fără griji, cum poţi fi mulţumit de tine? Cum mai poţi accepta nemulţumirile şi reproşurile atunci când tu, la două săptămâni depărtare de salariu, mai ai în portofel bani pentru două zile? Munceşti, te zbaţi, vrei să faci, dar parcă nu mai poţi, parcă nu mai ai de ce. Iubeşti şi vezi că dragostea nu ţine de foame... Fac 30 de ani şi văd că trebuie să-mi iau viaţa în mâini... Fac 30 de ani şi mă simt neputincioasă în faţa vieţii. Fără vinovaţi, fără nimic. Şi fără perspectivă...

song of the night

2011-07-18T22:58:00.000+03:00

Nothing to win and
Nothing left to lose

quote of the day

2011-07-18T22:55:00.002+03:00

Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost. - OCtavian Paler

quote of the day

2011-07-07T19:49:00.001+03:00

Avea un defect ce îl făcea nefericit, era bănuitor; acest defect la un om ce iubeşte cu patimă este o adevărată cauză de amărăciuni pentru el şi pentru cel ce el iubeşte.
Dimitrie Bolintineanu - Elena

Song of the day

2011-06-19T17:01:00.001+03:00

Papa, how I miss you kissing me goodnight...

2011-06-16T16:55:00.002+03:00

Papa, can you hear me?
Papa, can you see me?
Papa can you find me in the night?
Papa are you near me?
Papa, can you hear me?
Papa, can you help me not be frightened?
Looking at the skies I seem to see
A million eyes which ones are yours?
Where are you now that yesterday
Has waved goodbye
And closed its doors?
The night is so much darker;
The wind is so much colder;
The world I see is so much bigger
Now that I'm alone.
Papa, please forgive me.
Try to understand me;
Papa, don't you know I had no choice?
Can you hear me praying,
Anything I'm saying
Even though the night is filled with voices?
I remember everything you taught me
Every book 1've ever read...
Can all the words in all the books
Help me to face what lies ahead?
The trees are so much taller
And I feel so much smaller;
The moon is twice as lonely
And the stars are half as bright...
Papa, how I love you...
Papa, how I need you.
Papa, how I miss you
Kissing me good night...

The truth is mine

2011-06-13T07:55:00.002+03:00

Dr. Linus Wagner: Everything you told me is total fiction, isn't it?.
Patrick Jane: Yes.
Dr. Linus Wagner: Why? I can tell you're in real pain. Why not tell the truth
Patrick Jane: The truth is mine.
http://www.imdb.com/title/tt1196946/

quote of the day

2011-06-11T19:46:00.000+03:00

"Dragostea adevarata inseamna sa ii spui celuilalt: Indiferent de ce ai face, esti oricand binevenit alaturi de mine." - Tom Hanks

Mică pauză de linişte - Battery low

2011-06-08T13:53:00.006+03:00

Mă simt ca şi cum mi se termină bateriile şi ar trebui să intru de urgenţă pe alimentare cu panouri solare. Pur şi simplu s-a dus orice urmă de energie pe care o mai aveam acolo, în vreun colţişor. Dimineaţă mă trezesc mai obosită decât m-am culcat şi nu îmi pot alunga gândul că vreau să dorm, pe tot parcursul zilei. Poate că ultimele evenimente din viaţa mea m-au supărat, m-au obosit dar, pe de-o parte, o mică, mică parte, un colţ al sufletului, m-au liniştit. Dacă înainte nu dormeam, acum nu mă mai satur de stat în pat. Ştiu că telefonul nu va mai suna noaptea, ştiu că nu mi se va mai spune "am chemat salvarea“, ştiu că acum este linişte şi în casă şi în suflet. Acum se odihneşte. Şi poate de aici vine somnul meu. Nu mai stau în alertă, pentru că nu mai am de ce, iar lupta mea cu mine, felul în care trăgeam să fiu mereu trează, orice s-ar fi întâmplat, s-a terminat acum...O linişte ciudată, amestecată cu multă tristeţe şi cu o inimă care doare aproape fizic de dor. Şi epuizare fără margini...

"Este cu neputinţă să fugim de tristeţea din noi“, citeam într-o carte. Nu putem fugi, ci dormim mult din cauza ei...

song of the day

2011-06-07T08:26:00.001+03:00

Mică pauză de linişte

2011-06-03T21:42:00.002+03:00

Castelul de nisip al copilăriei mele s-a destrămat azi. Da, abia azi. Abia acum, la aproape 30 de ani... Uneori este greu să realizezi durerea, chiar şi atunci când o simţi foarte tare. Nu o vrei, nu o primeşti. Nu te laşi să crezi. Apoi nu mai poţi nega realitatea. Rămân răni, care probabil se vor cicatriza, mări de lacrimi şi multe amintiri ca alinare. Momente, cuvinte, alinturi şi multă iubire. Astea nu vor trece niciodată... Este pentru prima dată în viaţa mea când nu mai întreb "ce face?“, când mă uit la un meci şi nu mă pot opri să nu mă gândesc "oare se uită?“... când mă gândesc ce greu va fi să vorbesc la trecut şi nu la prezentul plin de drag, ca înainte. Nisipul castelului copilăriei se duce odată cu vântul. Dragostea pentru cineva nu dispare niciodată... Şi, probabil că acestea sunt singurele momente când poţi spune cu toată inima: Te voi iubi mereu!

song of the day

2011-05-05T16:15:00.000+03:00

o, you can waste your lives drawing lines. Or you can live your life crossing them

2011-05-04T12:51:00.002+03:00

"How would you feel if she called your penis angry or snide?"

"I had already fixed her before you came, but that was a nice speech."

"Just because people do horrible things... it doesn't always mean they're horrible people."

"And if we're lucky, we realize, in the face of everything, in the face of life, the true dream is being able to dream at all."

"It's important to tell the people you love how much you love them while they can hear you."

"I barely know the guy."

"Sometimes, change is everything."

"If you die, it probably won't change my life that much. But if you did, it will break Lexie."

"You can do this. No matter what, you're going down that aisle today."

"The two of us are gonna be serving Slushees at the multiplex."

"They're my family."

"We are not better."

"This is the best breakup ever."

"Just put one foot in front of the other. Just get through the day."

"Nobody chooses to be a freak. Most people don't even realize they're a freak until it's way too late to change it."

"Hostile? Did she really just call my uterus hostile?"

"You're driving awfully fast, Dr. Shepherd. The least you could do is wear a seatbelt."

"Do I have sex hair?"

"Patients see us as gods or they see us as monsters. But the fact is, we're just people."

"It's one of the things that make me happy."

"I need to put her to rest. I need to not become her. I need to not die emotionally crippled and alone. I need to not attend the wedding of Derek Shepherd and Sydney Heron. I NEED TO PUT MY MOTHER TO REST."

"I told you you can't have sex with my fake sister here."

"There is no other day. Every day is like this. Every day is a crisis."

"Pick me, choose me, love me."

- quotes from ABC.com

Meredith Grey: [after a one-night stand with Derek Shepherd] I'm going to go upstairs and take a shower. And when I come back you won't be here. So goodbye, Derek."

----------------------------------------

Katie Bryce: My head is full.
Meredith Grey: It's called thinking. Go with it.

----------------------------------------

Meredith Grey: Don't look at me like that, like you've seen me naked.

----------------------------------------

Meredith Grey: I can't think of a single reason why I should be a surgeon, but I can think of a thousand reasons why I should quit. They make it hard on purpose... there are lives in our hands. There comes a moment when it's more than just a game, and you either take that step forward or turn around and walk away. I could quit but here's the thing, I love the playing field.

----------------------------------------Meredith Grey: We're adults. When did that happen? And how do we make it stop?

----------------------------------------
Meredith Grey: At some point, you have to make a decision. Boundaries don't keep other people out. They fence you in. Life is messy. That's how we're made. So, you can waste your lives drawing lines. Or you can live your life crossing them. But there are some lines... that are way too dangerous to cross.

----------------------------------------Meredith Grey: You know how when you were a little kid and you believed in fairy tales, that fantasy of what your life would be, white dress, prince charming who would carry you away to a castle on a hill. You would lie in bed at night and close your eyes and you had complete and utter faith. Santa Claus, the Tooth Fairy, Prince Charming, they were so close you could taste them, but eventually you grow up, one day you open your eyes and the fairy tale disappears. Most people turn to the things and people they can trust. But the thing is its hard to let go of that fairy tale entirely cause almost everyone has that smallest bit of hope, of faith, that one day they will open their eyes and it will come true.

----------------------------------------
Meredith Grey: At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. Its like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And its not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away.

----------------------------------------Meredith Grey: A couple of hundred years ago, Benjamin Franklin shared with the world the secret of his success. Never leave that till tomorrow, he said, which you can do today. This is the man who discovered electricity. You think more people would listen to what he had to say. I don't know why we put things off, but if I had to guess, I'd have to say it has a lot to do with fear. Fear of failure, fear of rejection, sometimes the fear is just of making a decision, because what if you're wrong? What if you're making a mistake you can't undo? The early bird catches the worm. A stitch in time saves nine. He who hesitates is lost. We can't pretend we hadn't been told. We've all heard the proverbs, heard the philosophers, heard our grandparents warning us about wasted time, heard the damn poets urging us to seize the day. Still sometimes we have to see for ourselves. We have to make our own mistakes. We have to learn our own lessons. We have to sweep today's possibility under tomorrow's rug until we can't anymore. Until we finally understand for ourselves what Benjamin Franklin really meant. That knowing is better than wondering, that waking is better than sleeping, and even the biggest failure, even the worst, beat the hell out of never trying.

----------------------------------------
Meredith Grey: Maybe we like the pain. Maybe we're wired that way. Because without it, I don't know; maybe we just wouldn't feel real. What's that saying? Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels so good when I stop.

----------------------------------------

Meredith Grey: Intimacy is a four syllable word for, "Here's my heart and soul, please grind them into hamburger, and enjoy." It's both desired, and feared. Difficult to live with, and impossible to live without. Intimacy also comes attached to the three R's... relatives, romance, and roommates. There are some things you can't escape. And other things you just don't want to know.

----------------------------------------

Meredith Grey: I wish there were a rulebook for intimacy. Some kind of guide to tell you when you've crossed the line. It would be nice if you could see it coming, and I don't know how you fit it on a map. You take it where you can get it, and keep it as long as you can. And as for rules, maybe there are none. Maybe the rules of intimacy are something you have to define for yourself.

----------------------------------------

Meredith Grey: Okay, here it is, your choice... it's simple, her or me, and I'm sure she is really great. But Derek, I love you, in a really, really big pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window, unfortunate way that makes me hate you, love you. So pick me, choose me, love me.

- quotes from IMDB.com
http://www.greys-anatomy.com/meredith_quotes.html

That's where I'll always love you

2011-04-27T22:53:00.003+03:00

People have two sides. A good side, a bad side, a past, a future

2011-04-26T15:14:00.006+03:00

Elise: It's the um... the Roman god, Janus. My mother gave it to me when I was little. She wanted to teach me that people have two sides. A good side, a bad side, a past, a future. And that we must embrace both in someone we love. And I tried...
Frank Taylor: What's he like?
Elise: He's... different, from anybody I know...
Frank Taylor: Different's good. Where I come from, the highest compliment they can offer a person is to say that they're down to earth, grounded. I hate it. It drives me nuts!
http://www.imdb.com/title/tt1243957/

Se eu não te amasse tanto assim

2011-04-26T14:39:00.001+03:00

Mică pauză de linişte: Miracole

2011-04-23T21:46:00.003+03:00

Renăştea de fiecare dată. Nu ştia cum, însă era singurul lucru la care se putea gândi şi îl vedea ca pe un miracol. Niciodată din propriile puteri, întotdeauna cu aripi date de alţii, zbura după fiecare moment de cădere. Zâmbea în sinea-i şi mulţumea sfinţilor că avea lângă ea oameni care-i puteau da aripi. Un secret: a scris ceva, a pus o parte din sufletul ei pe o “hârtie“ şi l-a dat lumii. A primit un mesaj de la cineva drag exact atunci când nu mai avea aripi, când i se rupseseră şi o lăsaseră ca pe Icar, în bătaia vântului. I-a vorbit despre forţă, negru şi lumină. Citind, a plâns de parcă-şi plângea toată amărăciunea. Apoi a simţit că poate zbura din nou. Miracol?! Probabil. Privim întotdeauna miracolele ca pe ceva supraomenesc. Se spune că învierea Mântuitorului este cel mai mare miracol al umanităţii. Dar ea, cu sufletul frănjurat şi cusut din loc în loc, poate spune cu tărie că miracolele există în fiece clipă, cu fiecare respiraţie, cu orice gest şi cuvânt. În ciuda oricăror dureri, greutăţi şi a miilor de lacrimi. Chiar dacă simţim că murim, că ni se dezintegrează sufletul şi că nu vom putea trăi fără ceva sau departe de cineva. Chiar dacă iubim fără speranţă sau ne vedem dragii inimii stingându-se încet, încet. Chiar şi atunci când nu mai ştim cine suntem, încotro sau către cine ne va purta viaţa, când nu mai avem puterea să vedem lumina, ci doar întunericul, atunci când un blestem ne ia vederea sau un lanţ ruginit nu se rupe. Când un sentiment pare o povară sau o zi se scurge ca un iad pe pământ. Şi, mai ales în clipa în care simţim că ne pierdem... Miracolele sunt în noi şi le putem descoperi, dar niciodată singuri. Trebuie să realizăm că le putem îndeplini. Şi trebuie să ne lăsăm aripile să crească. Din nou şi din nou şi...
Paşte fericit! Multă lumină, linişte şi puterea de a vă lăsa aripile să crească la loc.

song of the night

2011-04-22T20:57:00.001+03:00

2011-04-20T22:18:00.000+03:00

song of the night

2011-04-12T19:34:00.001+03:00

Criss Blaziny feat Cosmina - Atunci si Acum

2011-04-08T11:21:00.000+03:00

http://www.crissblaziny.blogspot.com/

song of the day

2011-04-08T11:10:00.000+03:00

Daniel Iancu - De as sti

Asculta mai multe audio diverse

quote of the day

2011-04-08T11:08:00.000+03:00

Te-am iubit impotriva fricii si fara speranta bucuriei; am riscat cea mai mare rana, cea mai periculoasa rivalitate. Nu a fost curaj, a fost dragoste. Te-am iubit atat de mult, incat am riscat sa te pierd. - Anaïs Nin

THE SONG

2011-04-06T16:03:00.000+03:00

quote of the night

2011-04-06T08:33:00.000+03:00

When nothing goes right... go left

Pauză de linişte: Şah cu destinul. Şah mat.

2011-04-05T20:58:00.002+03:00

Simţea că sufletul îi e pe cale să explodeze. Nu mai putea suporta, simţea că înnebuneşte şi nu mai ştia cum să facă, încotro să o mai apuce, cum să reacţioneze. O luase razna şi ştia asta, simţea... era foarte speriată de modul în care se dezvoltase în ultima vreme în cel mai aprig şi fără scop detectiv din lume. Pentru ce? De ce? Pentru cine? Mereu se întreba, niciodată nu găsea răspunsul. Nu se mai simţea bine în pielea ei şi se imagina ca un condamnat la moarte care-şi aşteaptă seringa cu otravă pentru a închide ochii definitiv. Nu, ea nu-şi aştepta moartea, ci aştepta ca inevitabilul să se producă, după aceeaşi reţetă otrăvită pe care o cunoştea prea bine. Simţea, adulmeca şi, ca un animal de pradă care dă de mirosul sângelui, se pregătea să atace. Dar nu pentru a răni, ci pentru a se apăra. Nu mai credea nici în ea. Nici în ceea ce auzea sau vedea, nici în „fără început şi fără sfârşit“-ul pe care-l auzise, dar nu-l crezuse. Nu mai credea în nimic. În pragul psihozei, îşi închipuia situaţii, cuvinte, lacrimi pe care aproape le simţea. Sau pe care de cele mai multe ori nu şi le putea stăpâni. Ar fi vrut să fugă, să se ascundă, să nu mai ştie de nimeni şi de nimic şi aşa, anonimă, să o ia de la capăt, să-şi vadă de viaţă şi să nu se mai teamă de suferinţa repetitivă. Şi-ar fi dorit să schimbe universul, planeta, realitatea, să devină alta, care putea trăi frumos şi netemător. Îşi dorea tot ce nu avuse şi ştia că nu va avea vreodată... ar fi vrut să vorbească, să verbalizeze tot ce simţea, să îşi descarce mintea şi sufletul, să se golească şi să meargă mai departe. Ştia că nu poate face asta, că îi era interzis, că orice încălcare a „regulamentului“ ar fi costat-o. Gândea, îşi imagina dialogul/monolog pe care l-ar fi dus şi în care şi-ar fi urlat furia şi deznădejdea, în care ar fi spus tot ce şi-a dorit în toţi anii din urmă. Era ca un mut care ar fi vrut să ţipe, ca un orb care şi-ar fi dorit să vadă... Îşi dorea, dar nu ştia cum, nu avea capacitatea să acţioneze, nu găsea calea. Nu ştia încotro să o apuce sau în ce parte a orizontului ar putea fi pacea pe care o căuta. Nu credea că se mai poate întâmpla nimic bun, niciodată. Era disperată din cauza faptului că atunci când credea că totul se dărâmă ca un castel făcut din cărţi de joc, ca un domino, toate păreau mai frumoase şi mai strălucitoare ca oricând. Totul se tranforma din negru în auriu, totul se metamorfoza pentru câteva clipe, câteva ore, cât să o debusoleze şi mai tare, să o scoată de pe şina gândurilor şi a planurilor sale. „Ce karmă ai tu?! Păcatele cui le plăteşti?!“... a fost întrebată la un moment dat, într-unul dintre cele mai negre momente, atunci când a realizat că nici casa nu-i mai era casă, aşa cum nici inima nu şi-o mai simţea a ei. Păcate... poate ale ei, poate pe ale altora. Plăţi... prea multe. Suferinţe... deja păreau obişnuinţă, deveniseră monotone, fără conţinut, ca făcând parte din ea şi din fiinţa ei. Zâmbea forţat oricând şi oricui, vorbea prea mult despre nimic, ochii îi râdeau, sufletul îi plângea. Gândea adeseori: „Ce se va alege de viaţa mea? Încotro mă întrept? Către cine şi ce mă va duce destinul?“. Nu mai credea decât în soarta care parcă-i fusese pecetluită de prea timpuriu şi nu făcea altceva decât să aştepte, ca un pui de pisică speriat, următorul pas al destinului, următoarea mutare. Juca şah pe o tablă pe care n-o vedea, pe care nu o putea intui sau simţi. Nu mai avea control asupra niciunui aspect al vieţii ei, nu mai ştia care ar trebui să fie următoarea mişcare. Mergea înainte ca printr-un tunel întunecat sperând să-i găsească finalul. Lumina de la capătul lui sau măcar un cotlon care să o ducă într-o direcţie diferită de cea de acum. Cu un calm aparent mergea... înainte. Către nimic. Deocamdată.

song of the day

2011-03-26T13:14:00.000+02:00

Surprise, surprise, never something I could hide

2011-03-22T21:51:00.001+02:00

song of the night

2011-03-22T21:48:00.000+02:00

quote of the night

2011-03-22T21:45:00.000+02:00

Cel mai bun mijloc de a pierde o femeie este să-i arăţi un fel de viaţă pe care nu i-l poţi oferi decât câteva zile. Ea are să încerce să-l redobândească, dar cu cineva care este în stare să trăiască aşa tot timpul.Erich Maria Remarque - Arcul de Triumf

I would rather share one lifetime with you than face all the ages of this world alone

2011-03-22T21:32:00.001+02:00

Arwen: Do you remember when we first met?
Aragorn: I thought I had wandered into a dream.
Arwen: Long years have passed. You did not have the cares you carry now. Do you remember what I told you?
Aragorn: You said you'd bind yourself to me, forsaking the immortal life of your people.
Arwen: And to that I hold. I would rather share one lifetime with you than face all the ages of this world alone.
[hands him her pendant]
Arwen: I choose a mortal life.
Aragorn: You cannot give me this.
Arwen: It is mine to give to whom I will. Like my heart.

http://www.imdb.com/title/tt0120737/

song of the day

2011-03-11T15:21:00.000+02:00

song of the day

2011-03-09T15:48:00.000+02:00

dedicaţie :))

2011-03-07T18:53:00.003+02:00

M-am săturat de poveştile cu vameşi, de bancurile cu ei, de averile lor, de percheziţii, de aşteptat descinderi, de arestări şi aşa mai departe. Una peste alta este frustrant să-ţi dai seama că tu munceşti ca prostu`, iar alţii stau pe milioane. De euro. Oricum, sper să uit de Vamă câte zile oi avea (cu toate că ştiu că se va întâmpla doar până mâine). Şi, pentru a încheia apoteotic, dedic această melodie tuturor frăţiorilor de la Vamă. Fără număr, se ştie!!!! (zici că-s făcută pentru a fi manelistă) :))

Pisi monstruleţu'

2011-03-05T17:17:00.001+02:00

Mică pauză de linişte: Forever & Never

2011-03-05T13:44:00.000+02:00

Există chestia aia forever and ever? Nu mă refer neapărat la dragoste, ci la orice poate să fie un element important în vieţile noastre. Mai avem siguranţa pe care am simţit-o în povestirile despre tinereţile bunicilor noştri? Mai ştim ce ni se întâmplă mâine, încontro ne duce viaţa, cu cine ve vom trăi zilele, dacă va fi forever sau doar o lună sau un an?... avem vreo certitudine oarecare, vreo siguranţă.... orice? Eu nu o am. Încerc să o găsesc. Nici în mine nu sunt foarte încrezătoare... Totuşi...

Zilele astea mi s-a spus poate cel mai frumos lucru. Fără intenţie, fără nimic. Pur şi simplu am înţeles că nu avem mereu parte de chestii forever and ever... ci şi de situaţii fără început şi, mai ales, fără sfârşit. Care-i varianta cea mai bună?!

Minuţel de poezie - Buna variantă rea – Adrian Păunescu

2011-03-03T19:22:00.001+02:00

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.

Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.

Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut în cioburi şi ruine.

La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotrivă,
Dar eu mă tem să nu găsim motiv
Pentru o despărţire relativă.

Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu nişte ochi de gheaţă
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurta despărţire de o viaţă.

song of the night

2011-02-24T22:43:00.001+02:00

Minuţel de poezie - Eu, cea a nimănui...de Mariana Eftimie Kabbout

2011-02-23T15:52:00.002+02:00

Îmi aparţin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine şi nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu ştiu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deşi o fac mereu
Căci viaţa asta-i scurtă şi sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Şi nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu ştiu de unde vin şi nu voi şti vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ţi-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă răneşti prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi şi noroi?

Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Şi-n clipa cea din urmă, să uiţi c-am existat,
Aşa cum ştii că totul are un loc al lui
În viaţa asta care pe toţi ne-a acceptat...

song of the night

2011-02-20T22:15:00.001+02:00

Minuţel de poezie -Nu cum sunt eu - Nichita Stănescu

2011-02-14T12:06:00.000+02:00

nu cum sunt eu sunt eu
ci cum esti tu sunt eu
un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu

one...

2011-02-10T21:56:00.007+02:00

the song

2011-02-07T21:45:00.001+02:00

Little girl, just keep on waiting
For that man to give you a life
You keep on hoping, so this prince can save you
Keep on dreaming his scandalous lie

For your love is he the hero, mmm
Does he know that you begging him please
Where angels dare, the devils fill that need
In your despair does he get up to leave

At the start of his goodbye
Do you ever realize
That you never get the chance
All you get is alibis
When smoke begins to fade
And you're standing face to face
Does he kiss you in the way to say
You're the other woman
The other woman

Wear that dress, the one you rely on, mmm
Slit up high, that shows off your wares
And when he's arriving, give him that invitation
Keep on wishing almost all of him cares

For your love he is your hero, yes
Even though you are begging him please, please
Woman unscared, your risks are never ending
And don't you pretend you don't live what you breathe

At the start of his goodbyes
Do you ever realize
That you never get the chance
All you get is alibis
When smoke begins to fade
And you're standing face to face
Does he kiss you in the way to say
You're the other woman
The other woman

You'll always be the other woman
You'll always be the other woman

Baby, trust me, I’ve been there before
You don't know him, I know him more

At the start of his goodbye
Do you ever realize
That you never get the chance
All you get is alibis
When smoke begins to fade
And you're standing face to face
Does he kiss you in the way to say
You're the other woman
The other woman

quote of the day

2011-02-04T08:05:00.001+02:00

Îmi închipui că puţini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste şi dresură. În orice legătură dintre o femeie şi un bărbat, unul dintre ei trebuie să se lase domesticit. Altfel iubirea nu se poate desăvârşi. Unul trebuie să-şi piardă libertatea şi să devină supus. În felul acesta îl constrânge pe cel puternic să se ataşeze de supunerea sa... Octavian Paler - Un om norocos

song of the night

2011-02-02T22:12:00.000+02:00

song of the day

2011-01-23T09:54:00.001+02:00

quote of the day

2011-01-23T09:44:00.008+02:00

Când nu poţi avea ce ai ales, alege şi tu din ceea ce ai. Owen Wister - Omul din Virginia

Minuţel de poezie - Cântec de victorie – Ana Blandiana

2011-01-22T15:18:00.000+02:00

Te-am iubit disperat, ortodox şi eretic,
Te-am iubit protestant, protestînd,
Te-am iubit în cuvinte mai mult ca aievea,
Arzînd şi arzînd şi arzînd.

Te iubesc în sfîrşit, fără stări delirante,
Inima mea-i un organ anatomic şi-atît,
Fără tremurul mistic zvîcnind la turnante,
Fără nodul de lacrimi din gît.

Te iubesc deci metodic, egal, eficace,
De la pupa la prova cu tot cu catarg,
Ca matelotul cuminte ce spală puntea pe brînci
Fără să vadă în larg.

Ce victorie mare, aş zice totală,
Ce era de ucis s-a ucis elegant,
Cum ai sparge în vis un vas cu parfumuri
Rostogolite in neant.

Ce victorie mare, aplaud-o tu,
Pune steagul ei hohotind în fereşti,
În vremea asta sufletul meu pompează nebun
Sînge în versul din care lipseşti.

Sky, don't let the sun go I'm not ready for the darkness swear upon a heartless soul

2011-01-19T16:19:00.001+02:00

song of the day

2011-01-19T08:24:00.001+02:00

At the end of the day, the fact that we have the courage to still be standing is reason enough to celebrate

2011-01-16T22:27:00.004+02:00

Time flies. Time waits for no man. Time heals all wounds. All any of us wants is more time. Time to stand up. Time to grow up. Time to let go. Time.

It means you have a choice. You have a choice to make. And I don't want to rush you into making the decision before you're ready. This morning I was going to come over... I was going to say... What I wanted to say was... But now all I can say is that... I'm in love with you. I've been in love with you for, ever. I'm a little late, I know I'm a little late in telling you that. I, I just, I just want you to take your time, you know. Take all the time you need, because you have a choice to make. And when I had a choice to make, I chose wrong. Goodnight

I'm in love with you. I've been in love with you for... ever. I know I'm a little late in telling you. I know I'm a little late.
We're socially retarded. I mean, look at me. I'm in love with a guy who won't say he loves me back... and here I am in his kitchen cooking, hoping he comes home and notices me. I'm a total freak. I'm the girl in the back of the class who eats her hair.

At some point, you have to make a decision. Boundaries don't keep other people out. They fence you in. Life is messy. That's how we're made. So, you can waste your lives drawing lines. Or you can live your life crossing them. But there are some lines... that are way too dangerous to cross.

At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. It's like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it's not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away.

Maybe we like the pain. Maybe we're wired that way. Because without it, I don't know; maybe we just wouldn't feel real. What's that saying? Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels so good when I stop.

I've heard that it's possible to grow up - I've just never met anyone who's actually done it. Without parents to defy, we break the rules we make for ourselves. We throw tantrums when things don't go our way, we whisper secrets with our best friends in the dark, we look for comfort where we can find it, and we hope - against all logic, against all experience. Like children, we never give up hope...

Pain, you just have to ride it out, hope it goes away on its own, hope the wound that caused it heals. There are no solutions, no easy answers, you just breath deep and wait for it to subside. Most of the time pain can be managed but sometimes the pain gets you where you least expect it. Hits way below the belt and doesn't let up. Pain, you just have to fight through, because the truth is you can't outrun it and life always makes more.

Sometimes reality has a way of sneaking up and biting us in the ass. And when the dam bursts, all you can do is swim. The world of pretend is a cage, not a cocoon. We can only lie to ourselves for so long. We are tired, we are scared, denying it doesn't change the truth. Sooner or later we have to put aside our denial and face the world. Head on, guns blazing. De Nile. It's not just a river in Egypt, it's a freakin' ocean. So how do you keep from drowning in it?

Dr. Meredith Grey: What was I to you? The girl you screwed to get over being screwed?
Dr. Derek Shepherd: You were like coming up for fresh air. It's like I was drowning and you saved me. It's all I know.
Dr. Meredith Grey: It's not good enough.

Maybe we're not supposed to be happy. Maybe gratitude has nothing to do with joy. Maybe being grateful means recognizing what you have for what it is. Appreciating small victories. Admiring the struggle it takes simply to be human. Maybe we're thankful for the familiar things we know. And maybe we're thankful for the things we'll never know. At the end of the day, the fact that we have the courage to still be standing is reason enough to celebrate.

Okay, here it is, your choice... it's simple, her or me, and I'm sure she is really great. But Derek, I love you, in a really, really big pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window, unfortunate way that makes me hate you, love you. So pick me, choose me, love me.

I know now that I’m good enough not to deserve this. Not to have to feel like this. Not to love you so much that I almost hate you. I deserve someone who will stay. I’m happy you’re okay. And I’m happy about your job. And I want you to go, and be happy, and not come back.

http://www.imdb.com/title/tt0413573/

Parfumul unei femei spune despre ea mai multe decât proba grafologică. Christian Dior

2011-01-16T12:36:00.007+02:00

Sunt absolut disperată după parfumuri. Mi-aş dori să am, la un moment dat, toate parfumurile din lume. TOATE. :D am câte un parfum pentru fiecare stare, mă dau cu parfum în funcţie de ocazie, de felul în care mă îmbrac sau de oamenii cu care urmează să mă întâlnesc. Există situaţii în care "mi se pune pata“ pe un parfum şi nu-l mai las o bună perioadă de timp. în alte dăţi, fiecare zi are o altă aromă, ca şi cum nu mi-aş găsi starea şi nu mi-aş putea stabili identitatea. la un moment dat mi-am considerat memoria olfactivă cel mai mare duşman. mă îndrăgostesc de mirosuri mai degrabă decât o fac de oameni, iar memoria unor persoane este mai mereu alăturată de cea a parfumului pe care-l purta într-o anumită clipă. şi asta mă termină uneori, pentru că simt că parfumul mă urmăreşte, nu omul. este ciudat, nu?! şi, uneori, îmi reneg un anumit parfum numai pentru că mi-a fost alături într-o clipă dureroasă. atunci nu-l mai vreau. parcă ar fi vina lui:)

câteva dintre parfumurile care-mi însoţesc clipele în ultima vreme:

song of the day

2011-01-15T11:31:00.001+02:00

quote of the day

2011-01-15T11:04:00.000+02:00

În rest, port în mine, fără să ştiu, un adevărat cimitir în care se află ceea ce am uitat că am văzut, că am auzit, că am fost. Octavian Paler - Viaţa ca o coridă

song of the day

2011-01-14T12:42:00.000+02:00

song of the night

2011-01-08T04:10:00.001+02:00

song.

2011-01-08T04:06:00.001+02:00

Seriale la care mă uit (prea multe) :))

2011-01-07T15:19:00.004+02:00

song of the night

2011-01-06T20:04:00.001+02:00

Cum să uit eu soarele?

2011-01-06T20:01:00.001+02:00

Parcă fusesem rupt în zece bucăţi, căci îmi simţeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voinţă, nici putere să mă dezmeticesc o clipă.

E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipuim că posedăm, decât posedăm.

Nimic nu durează în suflet. Până şi cea mai verificată încredere poate fi anulată de un sigur gest.

Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?

O fericire calmă şi în acelaşi timp şi violentă, în faţa căreia sufletul nu opunea nici o rezistenţă; o beatitudine a simţurilor care depăşea senzualitatea, ca şi cum ar fi participat la ea o fericire cerească, la o stare de Har. La început starea se susţinea numai din priviri. Apoi am început sa ne atingem mâinile, fără a ne despărţi totuşi, ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi

song of the night

2011-01-05T20:51:00.000+02:00

E cu neputinta sa fugi de tristetea din tine

2011-01-05T20:38:00.003+02:00

...visele pot fi atat de primejdioase: mocnesc ca focul si uneori ne consuma cu totul

M-am impleticit pana afara, in curte, ca sa scap de tristete, dar sigur ca e cu neputinta sa fugi de tristetea din tine.

Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atat de neputinciosi in fata ei. E ca o fereastra care se deschide atunci cand vrea ea. Camera se raceste si nu putem decat sa tremuram. Dar de fiecare data se deschide mai putin, si mai putin; pana cand, intr-o zi, ne intrebam ce s-a ales de ea.

Fetele spera tot felul de lucruri nebunesti[...]. Sperantele sunt ca podoabele de par. Fetele vor sa poarte prea multe. Cand ajung femei batrane, arata caraghios si numai cu una singura.

http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/memoriile-unei-gheise

song of the night

2011-01-04T21:01:00.000+02:00

Maybe the happy ending is... just... moving on

2011-01-04T20:37:00.005+02:00

Gigi: We are all programmed to believe that if a guy acts like a total jerk that means he likes you.

Gigi: Girls are taught a lot of stuff growing up. If a guy punches you he likes you. Never try to trim your own bangs and someday you will meet a wonderful guy and get your very own happy ending. Every movie we see, Every story we're told implores us to wait for it, the third act twist, the unexpected declaration of love, the exception to the rule. But sometimes we're so focused on finding our happy ending we don't learn how to read the signs. How to tell from the ones who want us and the ones who don't, the ones who will stay and the ones who will leave. And maybe a happy ending doesn't include a guy, maybe... it's you, on your own, picking up the pieces and starting over, freeing yourself up for something better in the future. Maybe the happy ending is... just... moving on. Or maybe the happy ending is this, knowing after all the unreturned phone calls, broken-hearts, through the blunders and misread signals, through all the pain and embarrassment you never gave up hope.

Neil: People who get married are not to be trusted. You know why? Because if you were legitimately happy, honestly you wouldn't feel the need to make a big show out of it. You wouldn't have to broadcast it. They do it because they're insecure and because they think that getting married is what they're supposed to be doing now. And so they're lying to themselves and they're lying to others.

Gigi: I would rather be like that, then be like you.

Mary: What if you meet the love of your life, are you supposed to let them pass you by?

Gigi: I think I've figured it out. Remember when I went out with that notary public and he cheated on me and then Anastasia from upstairs told me about how her boyfriend cheated on her in the beginning then he totally changed and now they're married and crazy in love?
Beth: I thought that guy was a process server.
Gigi: No notary. Anyway my point is, Anastasia is the exception, not the rule. We have to stop listening to these stories because they rule is most guys who cheat on you up front don't really care about you very much.
Janine: Ok.
Gigi: Ok, Ok. Exhibit A. Chad the drummer who lived in a storage space. He only used me for rides and yet I continued to stalk him for most of 1998. Then oh, um, there was Don, that broke up with me every Friday so that he could have his weekends free. I was delusional about that relationship. I used to refer to him as my husband to random people, like my dental hygienist. Anyway, all my friends used to tell me about how things might work out with these dipsticks because they knew someone, who knew someone, who dated a dipstick just like mine. That girl ended up getting married and living happily ever after. That the exception and we're not the exception we're the rule.
http://www.imdb.com/title/tt1001508/

song of the year

2011-01-03T22:36:00.001+02:00

Pauză de linişte – Urări de an nou (?!)

2011-01-03T22:08:00.003+02:00

Întoarcerea la realitate a fost cum nu se poate mai şocantă. Bum! M-am apropiat de casă şi a venit realitatea peste mine, de parcă mă aştepta la colţ. Ce să spun... Săptămâna mea de hibernare a fost minunată. Mi-aş dori să nu se fi terminat. M-a ajutat să-mi clarific anumite probleme, să realizez câteva lucruri şi să mă pun măcar pe un picior, dacă nu pe amândouă. Mi s-a demonstrat încă o dată că am o intuiţie de care până şi eu ar trebui să mă feresc, că uneori prevăd lucrurile într-un mod care mă înspăimântă (mai ales pe cele rele) şi că, în anumite cazuri, nimic nu se schimbă, oricât de tare încerci să visezi că se va întâmpla.

Una peste alta, mi-am început anul cu aproximativ aceeaşi urare ca şi în 2010. "Să dea Domnul să te măriţi anul ăsta“, mi-a spus Diduţa "suavă“ la telefon. Este adevărat că anul trecut îmi urase şi să-i fac un strănepot. oricum, chiar şi "din flori“ dacă altfel nu se poate. ce să fac?! să plâng, să râd??? nu mai ştiu... fac 30 de ani anul ăsta, la naiba!!! nu mi se pare că este cam mult?? i-am explicat de "n“ ori că nu toţi putem avea vieţi la fel, că unora le este scris într-un fel, altora într-un altul, că unele lucruri se întâmplă la timpul lor sau deloc, că, că şi că. nimic, frate! e chitită! am ajuns să o ameninţ că mă duc la agăţat în Piaţa Chiliei şi iau cel mai negru dintre ţigani. dar, nimic n-o opreşte!

în orice caz, faza asta cu măritatul deja mă scoate din sărite. care-i treaba? unde-i câştigul? la ce m-ar ajuta în afara faptului că aş intra cu mândrie în toate tiparele sociale posibile? o, da... este adevărat! aş fi pe placul societăţii monogame în care soţiile de vârsta mea nu ştiu cum să cheltuiască mai repede banii soţului în timp ce acesta este în oraş cu băieţii (a se înţelege "cu altele“). nu mă consider norocoasa care va da peste dragostea adevărată, din poveşti. nu există. este un capitol încheiat. iubirea aia o găseşti în mintea ta, la 20 de ani. când înaintezi niţel în vârstă realizezi că dragostea nu-i aşa cum o vedeai. că, de fapt, suntem nişte animale umblătoare în două picioare şi uneori prea vorbăreţe şi că nu avem alt scop în viaţă decât a ne găsi, măcar aşa, de fason sau de paravan, un "suflet pereche“. şi încă unul, încă unul, încă... să nu fiu înţeleasă greşit. mi-aş dori o familie. dar una adevărată, nu un bâlci, nu o telenovelă, nu un film de pe Acasă TV, nu un război continuu, nu o luptă. da, ştiu... vreau cam multe. şi poate d-asta, în realitate, nu-mi doresc nimic.

Sper să vă aducă 2011 numai bine. şi, mai ales, lucruri adevărate. ceea ce-mi doresc şi mie :)

song of the night

2011-01-03T22:06:00.000+02:00

quote of the night

2011-01-03T21:54:00.001+02:00

Te port în mine, cum poartă marea o comoară scufundată.Vincenzo Cardarelli

Mică pauză de linişte - "Pune mâna pe el să se facă mare!“

2010-12-28T15:09:00.003+02:00

De două zile stau în casă şi vegetez cum nu am mai făcut-o de mult timp. probabil că atunci când mă voi întoarce la realitatea constănţeană îmi va fi greu să mă reobişnuiesc, să am din nou ceva de făcut, să îmi beau cafeaua citind ziarele şi să mă apuc de treabă. sper ca până atunci să mă satur de leneveală. deocamdată este atât de bineee :D ieri a nins toată ziua şi eu, antisociala, am fost nevoită să mă duc la piaţă. încruntată, nemachiată, am tras pe mine haina şi am pornit prin mocirla formată din zăpadă şi nisip (sau pământ, nu mi-am dat seama) rămas în urma lucrărilor la celebrul pasaj basarab. mi-am băgat portofelul, atât de mare cât este el, într-un buzunar al blugilor şi telefonul în celălalt. pe drum am văzut un nene ieşind dintr-un magazin. m-am încruntat puţin mai tare şi mi-am văzut de drum. în spatele meu îl aud spunând: "pune mâna pe el să se facă mare!“. "Doamne!“, mi-am spus. "Ce pervers o mai fi şi ăsta?!?“. şi a repetat de câteva ori acelaşi lucru în timp ce eu, cea speriată de zăpadă şi terifiată la gândul că aş putea aluneca, am grăbit pasul înfruntându-mi teama. la un moment dat, enervată de îndemnul repetitiv, m-am uitat la el. în braţe, într-o gentuţă sau o sacoşă, nu ştiu sigur, avea un miel, cred că abia fătat. o creatură la fel de speriată ca şi mine, numai că foarte, foarte mică. oare pot deveni mai suspicioasă şi mai antisocială decât atât?!?!?!?!

2010-12-24T09:57:00.001+02:00

song of the night

2010-12-23T21:12:00.000+02:00

Mică pauză de linişte - No more Christmas in my life!!!

2010-12-18T10:33:00.004+02:00

Anul ăsta nu vreau să vină Crăciunul. Nu vreau, pur şi simplu. Vreau să adorm, să treacă, să nu vină, să nu-l simt, să nu-l trăiesc. NU VREAU!!! Nu-l vreau pe Moşu, nu vreau brad, nu vreau colinde, nici cadouri, mâncare, sarmale, cozonaci şi alte alea. NIMIC! Absolut nimic. Anul ăsta nu-mi doresc nimic, nu vreau să se întâmple vreo minune pt mine (pt alţii aş avea câteva dorinţe), nu aştept, nu sper, nu se va întâmpla. Până şi curăţenia "de Crăciun“ o amân ca şi cum ar veni Crăciunul mai greu în felul ăsta. Nu sunt Grinch, nu vreau să stric sărbătorile altora, dar pur şi simplu nu vreau să trec eu prin asta. Nu acum, nu anul ăsta. Mă prefac, am melodie de Crăciun pe telefon, am wallpaper cu Micky şi cu Santa dar, la naiba, NUUUUU! Asta ca să nu mai vorbesc de Revelion. Ăla mă înspăimântă de-a dreptul! Nu-mi place decembrie... Nu anul ăsta. Poate altă dată...

song of the day

2010-12-18T10:28:00.000+02:00

song of the day

2010-12-10T07:44:00.001+02:00

quote of the day

2010-12-10T07:42:00.000+02:00

Când e vorba de dragoste, nu poţi şti niciodată ce gândesc oamenii.Salman Rushdie - Pământul de sub tălpile ei

song of the night

2010-12-09T20:20:00.000+02:00