duminică, 29 iunie 2008
Majoritatea femeilor sunt nefericite dupa aventurile de-o noapte (?!?!?!)
ete ce am gasit în 7Plus. O fi adevărat?!
Femeile si barbatii privesc in mod diferit aventurile de o noapte, aproape 50% dintre reprezentantele sexului frumos simtindu-se nefericite din cauza acestora, potrivit rezultatelor unui studiu publicat in Human Nature. Aproape jumatate dintre femei spun ca dupa o aventura de o noapte au simtit ca acest lucru a fost o idee proasta. In schimb, 80% dintre barbati au indicat ca s-au simtit foarte fericiti dupa aventurile de o noapte. Sondajul, la care au participat 1.700 de persoane, care au experimentat aventurile de o noapte, indica faptul ca femeile nu au obtinut niciun avantaj de pe urma aventurilor de o noapte. In timp ce barbatii se simt mai multumiti, mai satisfacuti sexual si mai increzatori dupa o partida de sex fara semnificatie emotionala, femeile au mai degraba tendinta de a se ingrijora in legatura cu sentimentul de a fi fost folosite si de a se fi lasat atrase astfel. Acest lucru se intimpla partial pentru ca femeile simt ca ar fi existat posibilitatea unei relatii pe termen mai lung. Profesorul Anne Campbell, de la Universitatea din Durham, autorul studiului, a indicat ca este vorba de evolut ie. "In termeni evolutionari, femeile poarta cu ele sentimentul ingrijirii pa- rintesti si, in general, s-a crezut ca este avantajos pentru ele sa-si aleaga partenerul cu grija si sa fie fidele, pentru ca acesta sa nu aiba niciun motiv sa creada ca el creste copilul altui barbat", a spus aceasta. "Recent, biologii au sugerat ca femeile pot avea beneficii din imperecherea cu mai multi masculi - astfel crescind diversitatea genetica a copiilor - si, daca un barbat de calitate alege sa incheie relatia, atunci ele macar se aleg cu gene excelente pentru copiii lor", adauga cercetatorul. Totusi, daca femeile ar fi fost create de evolutie pentru relatii pe termen scurt, femeile s-ar fi bucurat mai mult de aventuri. Sondajul arata ca nu s-a intimplat acest lucru.
Femeile si barbatii privesc in mod diferit aventurile de o noapte, aproape 50% dintre reprezentantele sexului frumos simtindu-se nefericite din cauza acestora, potrivit rezultatelor unui studiu publicat in Human Nature. Aproape jumatate dintre femei spun ca dupa o aventura de o noapte au simtit ca acest lucru a fost o idee proasta. In schimb, 80% dintre barbati au indicat ca s-au simtit foarte fericiti dupa aventurile de o noapte. Sondajul, la care au participat 1.700 de persoane, care au experimentat aventurile de o noapte, indica faptul ca femeile nu au obtinut niciun avantaj de pe urma aventurilor de o noapte. In timp ce barbatii se simt mai multumiti, mai satisfacuti sexual si mai increzatori dupa o partida de sex fara semnificatie emotionala, femeile au mai degraba tendinta de a se ingrijora in legatura cu sentimentul de a fi fost folosite si de a se fi lasat atrase astfel. Acest lucru se intimpla partial pentru ca femeile simt ca ar fi existat posibilitatea unei relatii pe termen mai lung. Profesorul Anne Campbell, de la Universitatea din Durham, autorul studiului, a indicat ca este vorba de evolut ie. "In termeni evolutionari, femeile poarta cu ele sentimentul ingrijirii pa- rintesti si, in general, s-a crezut ca este avantajos pentru ele sa-si aleaga partenerul cu grija si sa fie fidele, pentru ca acesta sa nu aiba niciun motiv sa creada ca el creste copilul altui barbat", a spus aceasta. "Recent, biologii au sugerat ca femeile pot avea beneficii din imperecherea cu mai multi masculi - astfel crescind diversitatea genetica a copiilor - si, daca un barbat de calitate alege sa incheie relatia, atunci ele macar se aleg cu gene excelente pentru copiii lor", adauga cercetatorul. Totusi, daca femeile ar fi fost create de evolutie pentru relatii pe termen scurt, femeile s-ar fi bucurat mai mult de aventuri. Sondajul arata ca nu s-a intimplat acest lucru.
vineri, 27 iunie 2008
Bârfa zilei: Garda de Mediu caută sponsori pentru aer condiţionat
iar m-am nimerit unde nu trebuia. şi, din nou l-am auzit pe şeful de la Garda de Mediu plângându-se. de data asta pe bună dreptate. după ce că în imensitatea aia de sediu este o căldură de nedescris, se pare că minunaţii noştri guvernanţi au dat o ordonanţă prin care interzic instituţiilor să achiziţioneze diferite aparate, printre care şi cele de aer condiţionat. acum ne întrebăm: cum să controleze inspectorii de mediu dacă li se coc creierii în birou?? cum să fie ei corecţi până la capăt, în felul ăsta? se pare că şi domnu` şef Petro s-a gândit la fel. şi a pus săracu` mâna pe telefon, să se roage de un anume Marian să-l ajute cu o sponsorizare. pentru că "este foarte cald în sediu“. înainte de faza cu acest Marian, o subordonată a domnului Sile de la GNM a încercat să convingă o firmă să-i închirieze nişte aparate de aer condiţionat, doar pe timpul verii. evident, nu a reuşit. cine ar face aşa ceva? în orice caz, se pare că Garda de Mediu va avea aer condiţionat pentru că Marian a reuşit să rezolve cu sponsorizarea. iar angajata lui Vasile Petro se bucura nevoie mare că se vor răcori moca.
pam pam
metrosexual sau gay?
tot aud de metrosexuali. de fapt, am început să aud despre ei acum câţiva ani. şi se tot vorbea, aşa cum se discută acum despre emo. se zicea ca beckam este cel mai de vază metrosexual, ca brad pitt ar fi exemplul perfect.. oricum, asta chiar nu contează. aseară am fost să mă epilez. nici ăsta nu-i vreun eveniment. însă, pentru că m-am împrietenit cu cosmeticiana de la salonul unde mă duc, îmi povesteşte de fiecare dată câte o păţanie. de data asta am discutat un subiect de-a dreptul HOT: bărbaţii care se epilează. cică sunt şi ăstia de mai multe categorii, ca muierile. bun... să vedem: bărbaţi care se epilează pe fund, alţii pe picioare, alţii pe piept, pe spate, pe mâini, axial şi chiar inghinal. asta e cea mai tare fază. să te duci în faţa unei tipe, să te dezbraci şi în loc să faci pe bărbatul, să pui săraca duduiţă să-ţi ia părul de pe... ouţe :)) am murit de râs, credeţi-mă. sincer, mi se pare normal să ai grijă de tine, indiferent de sex. însă, ca bărbat, să te duci la cosmeticiană ca să te epileze inghinal, mi se pare chiar prea mult. mi-a spus despre un fotbalist care se epilează pe picioare pentru că-l deranjează din cauza jambierelor. aici chiar înţeleg. pe piept, pe spate, axial... este normal. şi inghinal este normal, dar nu la cosmeticiana din cartier. oricum... bobmboana de pe colivă este alta. înţelegem orice intenţie de a scăpa de părul de pe corp. eu una chiar înţeleg, serios. dar care-i, fraţilor, treaba cu pensatul?? cum se poate pensa un bărbat aşa cum o face o femeie? cum poate un mascul să vrea sprâncene subţiri şi arcuite, ca ale unei dame? cum poate sta un astfel de specimen 45 d eminute la pensat???? asta chiar n-o mai pot înghiţi! serios. eu nu pot înţelege. bărbatul ăla ori este gay ori e dus cu pluta.
joi, 26 iunie 2008
România, mereu surprinzătoare
În ţara în care un 10 la proba orală de limba română, la BAC, costă trei milioane, o copilă de 11 ani este forţată să devină mamă.
Se fac comisii peste comisii, se discută de mai bine de o lună, se drămuiesc detaliile şi se iau în calcul coordonatele. Numai un amănunt le scapă „legiutorilor“ în acest caz: binele suprem al fetiţei. Aşa mi s-a spus mereu, atunci când întrebam câte ceva pe la Protecţia Copilului: „se ia în considerare binele suprem al minorului“. Era răspunsul general valabil în toate cazurile. Oare de data asta de ce nu se aplică?
Trebuie să recunosc, grozăvii de acest gen nu se întâmplă doar în ţara mioriţei. Nu doar aici copiii sunt violaţi, nu numai la noi au loc abuzuri inimaginabile asupra copiilor. Însă, în România cazurile de acest gen au devenit banalităţi. „Ai auzit, tu, că nu ştiu care a fost bătut de mă-sa?“. „Eh, poate o fi meritat. Nu ştii, unde dă mama, creşte...“. De câte ori nu v-a fost dat să auziţi comentarii de felul ăsta? Vi se pare incredibil într-o ţară aşa-zis europeană? Pe mine nu mă mai miră nimic. Şi dacă mă mai surprindea ceva, mi-a trecut cu totul odată cu acest caz, al fetiţei violate de unchi, lăsată grea şi condamnată de lege. Poate că viaţa nu i-ar fi fost uşoară, în continuare. Există posibilitatea să nu fi reuşit să treacă peste sechelele produse de nenorocirea care s-a abătut asupra sa. Poate că tot ce s-a întâmplat ar fi făcut ca micuţa să se transforme într-un adult cu grave probleme. Însă, trebuie să luăm în calcul şi contrariul. Ar trebui să se gândească „specialiştii“ în protecţia copilului, medicii, juriştii şi ţara întreagă că nu poţi obliga un copil să aducă pe lume un copil. Nu este drept, nu este normal. Astfel, îi sunt luate toate drepturile de cetăţean al acestei ţări. Dar toată lumea se gândeşte acum doar să respecte litera legii. De ce nu o faceţi şi în alte cazuri? De ce lăsaţi, de cele mai multe ori, să vă scape abateri grave şi deveniţi drepţi abia acum, când nu era cazul?
Şi vă mai întreb ceva: nu credeţi că neacceptând varianta firească, a întreruperii de sarcină, ucideţi, la figurat, un copil de 11 ani? Staţi şi analizaţi care este crima de fapt?
miercuri, 25 iunie 2008
Frica de a spune pe bune
Mai deunăzi vorbeam la telefon cu şeful Gărzii de Mediu. Îmi povestea el cum stă treaba cu legea, cum se jonglează ea. Şi mi-a mai spus la un moment dat că îi este frică să discute subiectul ăsta cu presa, pentru a nu deschide ochii cuiva, pentru a nu le explica tuturor şmecherilor cum se face treaba, ocolind abil prevederile legislative. Sincer, domnul comisar şef mi s-a părut de-a dreptul naiv. Pentru că cei care, spre exemplu, construiesc pe spaţiul verde ştiu foarte bine cum să dea cu litera legii de pământ. Ştiu ei cum să se dea bine pe lângă cine trebuie, cu cine să facă afaceri şi avizul cui să-l obţină. Pe de altă parte, consilierii locali sunt orbi. Şi îmi vine să spun că la propriu, nu la figurat. Nu mă iau de nimeni în special, mai ales acum, la început de mandat al noului CL. Ba din contră, generalizez. Mă iau de voi toţi, stimabililor. Voi, cei care aţi votat de aţi rupt gura târgului, timp de opt ani. Voi, cei care ne-aţi privat de verdele ierbii şi ne-aţi dat griul betoanelor. Haideţi să ne jucăm de-a spovedania! Câţi dintre voi mai ţineţi minte pentru ce aţi votat? Câţi aţi ridicat mâna pentru prieteni sau din motive pur politice? Cum v-aţi pregătit pentru şedinţe, câte proiecte aţi studiat? Pe cine aţi gâdilat în orgoliu şi aţi pupat în părţile dorsale atunci când aţi spus răspicatul „PENTRU“? Ne mirăm că am ajuns să ne ferim de adevărul legii? Ne uimeşte laşitatea celor îndreptăţiţi să amendeze? Nu ar trebui. Ar fi mai bine să ne uităm în ograda noastră şi să nu votăm ceva legat de ea. „O să ajungem să ridicăm mâna pentru construcţii făcute în curtea noastră fără să ne dăm seama“, spunea dintr-un exces de sinceritate un fost consilier local. Măcar unul a avut curajul să recunoască. Dar câţi dintre cei noi veţi acţiona în consecinţă?
holograf...mafia
Asculta mai multe audio Muzica »
marți, 24 iunie 2008
luni, 23 iunie 2008
să fii cuminte!
de câte ori nu aţi auzit, fetelor, acest indemn? pe mine, sincer, ma scoate din minţi când se trezeşte vreunu să-mi spună "să fii cuminte, cori!“.
1. sunt cuminte dacă mă faci tu să fiu
2. chiar dacă încerci să mă faci, este posibil să n-am chef
3. eu pot spune că sunt, dar de fapt să nu fiu. şi nu vei afla vreodată, că aşa suntem noi femeile, avem talent. surprinzător, când sunt secretele noastre, ştim să le ţinem. cu ale altora avem noi probleme ;)
4. tu îmi zici mie să fiu cuminte când eu ştiu că tu nu vei fi?!?!?!
5. până la proba contrarie sunt întotdeauna cuminte >:)
pe de altă parte, nişte vorbe nu fac 
nici măcar doi bani. este genul de situaţie stupidă în care, după două săptămâni te întreabă: "puiu, tu mă iubeşti??“. şi tu, cu un zâmbet tâmp pe buze îi răspunzi: "tu ce crezi? evident!!!“. dar nu aude DA-ul ăla din gura ta nici mort. ooooffff. cred că o să mă apuc să scriu un ghid de folosire a femeii. uneori mă mir şi eu că, după o anumită experienţă acumulată, bărbaţii neagă complexitatea femeii. dragilor, suntem mai mult decât vreţi voi să vedeţi. şi noi înşelăm, şi noi minţim.. numai că facem totul mai subtil şi mai cu tact. dar voi nu vreţi să realizaţi. pe de altă parte, cel mai mare duşman al vostru este simţul mult prea dezvoltat al proprietăţii. "eşti numai a mea, nu??“. dar, vai, la naiba, clar! te-ai putea îndoi de asta vreodată? numai a ta, forever and ever! bleah
nici măcar doi bani. este genul de situaţie stupidă în care, după două săptămâni te întreabă: "puiu, tu mă iubeşti??“. şi tu, cu un zâmbet tâmp pe buze îi răspunzi: "tu ce crezi? evident!!!“. dar nu aude DA-ul ăla din gura ta nici mort. ooooffff. cred că o să mă apuc să scriu un ghid de folosire a femeii. uneori mă mir şi eu că, după o anumită experienţă acumulată, bărbaţii neagă complexitatea femeii. dragilor, suntem mai mult decât vreţi voi să vedeţi. şi noi înşelăm, şi noi minţim.. numai că facem totul mai subtil şi mai cu tact. dar voi nu vreţi să realizaţi. pe de altă parte, cel mai mare duşman al vostru este simţul mult prea dezvoltat al proprietăţii. "eşti numai a mea, nu??“. dar, vai, la naiba, clar! te-ai putea îndoi de asta vreodată? numai a ta, forever and ever! bleahdin păcate, ăsta este adevărul. şi mă sperie că văd din ce în ce mai multe femei neîncrezătoare în bărbaţi. şi pe bună dreptate. în seara asta vorbeam cu fetele mele şi ne-am trezit generalizând. apoi, din plăcerea noastră de a ne contrazice, ne-am dat seama că poate nu-i bine să-i băgăm pe toţi într-o oală. că poate nu-s toţi la fel. pe drum spre casă am realizat că din anumite puncte de vedere sunteţi toţi o apă şi un pământ. indivizi stăpâniţi de dorinţe şi de instincte grobiene. dar, cu toate astea noi pe voi vă vrem. că dacă am fi vrut altceva am fi ales gay cu apucături de emo. aşa naşpa cum sunteţi, tot unu` de teapa voastră căutăm.
concluzia pe seara asta: să vă ia dracu`! femeile ar trebui să fie complicate în felul ăsta, nu voi.
Canicula se mentine pana joi
HotNews ne anunţă:
Luni, 23 iunie 2008, 8:43 Actualitate Esenţial
Mercurul termometrelor va urca, astazi, pana la 35 de grade Celsius in majoritatea regiunilor tarii. Pana spre mijlocul saptamanii, in sudul si in vestul Romaniei maximele vor trece frecvent de 33-34 de grade. Administratia Nationala de Meteorologie anunta ca marti, temperaturile se vor situa intre 26 si 37 de grade Celsius. De asemenea, meteorologii sustin ca temperaturile ridicate se mentin pana joi. La mare, vremea va fi frumoasa, cerul variabil, iar vantul va sufla slab pana la moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse intre 25 si 27 de grade, iar cele minime intre 19 si 20 grade. Temperatura apei marii va fi de 19 pana la 21 de grade.Directorul Administratiei Nationale de Meteorologie, Ion Sandu, anuntase, in urma cu aproape trei luni, ca temperatura medie a anului 2008 va fi, in perioada aprilie-septembrie, peste mediile multianuale, iar in vara sunt asteptate temperaturi de peste 40 de grade Celsius, dar mai putina seceta decat in 2007.Meteorologii au anuntat ca si luna iunie va fi calduroasa, mai ales in sudul tarii, unde maximele vor depasi frecvent 35 de grade. Se asteapta, insa, si ploi.In iulie, vremea va continua sa se incalzeasca, iar temperaturile vor urca pana la 40 de grade. Cam la fel se va intampla si in august, cand vor fi perioade de canicula, iar ploile vor fi si mai rare. Potrivit meteorologilor, in aceasta vara, perioadele de canicula vor fi intrerupte de furtuni violente cu vant puternic si precipitatii abundente.
Mercurul termometrelor va urca, astazi, pana la 35 de grade Celsius in majoritatea regiunilor tarii. Pana spre mijlocul saptamanii, in sudul si in vestul Romaniei maximele vor trece frecvent de 33-34 de grade. Administratia Nationala de Meteorologie anunta ca marti, temperaturile se vor situa intre 26 si 37 de grade Celsius. De asemenea, meteorologii sustin ca temperaturile ridicate se mentin pana joi. La mare, vremea va fi frumoasa, cerul variabil, iar vantul va sufla slab pana la moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse intre 25 si 27 de grade, iar cele minime intre 19 si 20 grade. Temperatura apei marii va fi de 19 pana la 21 de grade.Directorul Administratiei Nationale de Meteorologie, Ion Sandu, anuntase, in urma cu aproape trei luni, ca temperatura medie a anului 2008 va fi, in perioada aprilie-septembrie, peste mediile multianuale, iar in vara sunt asteptate temperaturi de peste 40 de grade Celsius, dar mai putina seceta decat in 2007.Meteorologii au anuntat ca si luna iunie va fi calduroasa, mai ales in sudul tarii, unde maximele vor depasi frecvent 35 de grade. Se asteapta, insa, si ploi.In iulie, vremea va continua sa se incalzeasca, iar temperaturile vor urca pana la 40 de grade. Cam la fel se va intampla si in august, cand vor fi perioade de canicula, iar ploile vor fi si mai rare. Potrivit meteorologilor, in aceasta vara, perioadele de canicula vor fi intrerupte de furtuni violente cu vant puternic si precipitatii abundente.
mi-ai curs prin vene, iar eu astăzi mi-am tăiat venele, dar nu m-am sinucis
Preiau, modific şi exprim ceva ce am citit pe blogul Oanei Dobre şi mi-a plăcut: mi-ai curs prin vene, iar eu astăzi mi-am tăiat venele, dar nu m-am sinucis. :)
cam aşa şi cu mine... doare tăietura, dar, după cum am învăţat de la cineva mai bătrân (dar nu mai înţelept), va trece fix într-o săptămână şi trei zile. m-am săturat să repet la infinit chestia cu experienţele, m-am săturat să dau explicaţii, m-am plictisit să spun că atunci când ai trecut prin ce se putea mai rău, dintr-un anumit punct de vedere, orice eveniment neînsemnat este ca înţepătura unei albine. doare pe moment, o zi, două, trei... şi trece. totul se uită şi se transformă. ca şi mine acum ;) am realizat, citind alte bloguri, că refuz să scriu despre mine. credeţi-mă că nu o fac în mod conştient. poate mă apăr, poate nu vreau să ofer celorlalţi bucăţica aia din mine pe care o ascund constant. nu o arăt nici măcar celor care vor să se apropie, celor care încearcă... eu ţin NU-ul meu sus şi tare.
micul psiholog a identificat un mecanism de autoapărare :)) întrebarea firească vine abia acum: cum se apără micul psiholog de el? m-am trezit spunând zilele trecute că nu sunt supărată decât pe mine, că eu sunt singura care în mod constant îşi face rău. şi să mor de aia n-a fost revelaţie adevărată. câteodată îmi place să fiu atât de naivă, să trec peste situaţii încât ar trebui să mă pălmuiesc, să mă trezesc şi să acţionez în consecinţă. să nu mai accept păreri de rău ce nu-mi aparţin, să nu mai dau perioade de gândire şi să mă iau şi pe mine în calcul. şi spune lumea că eu sunt aia care gândeşte până o doare capul. aşa este, aveţi dreptate!!! gândesc degeaba :D pentru că de multe ori mă gândesc la alţii. tocmai d-aia mă transform. de azi ne gândim şi la Cori!
micul psiholog a identificat un mecanism de autoapărare :)) întrebarea firească vine abia acum: cum se apără micul psiholog de el? m-am trezit spunând zilele trecute că nu sunt supărată decât pe mine, că eu sunt singura care în mod constant îşi face rău. şi să mor de aia n-a fost revelaţie adevărată. câteodată îmi place să fiu atât de naivă, să trec peste situaţii încât ar trebui să mă pălmuiesc, să mă trezesc şi să acţionez în consecinţă. să nu mai accept păreri de rău ce nu-mi aparţin, să nu mai dau perioade de gândire şi să mă iau şi pe mine în calcul. şi spune lumea că eu sunt aia care gândeşte până o doare capul. aşa este, aveţi dreptate!!! gândesc degeaba :D pentru că de multe ori mă gândesc la alţii. tocmai d-aia mă transform. de azi ne gândim şi la Cori!
Este 23 iunie... mai sunt 71 de zile până la ziua mea. hihi
vineri, 20 iunie 2008
miercuri, 18 iunie 2008
Fatboy Slim vine în iulie la Hanul Piraţilor
Renumitul DJ englez Fatboy Slim revine pe tărâmurile româneşti în luna iulie, cu ocazia organizării The Mission dance weekend 2008.
Pe numele său real Quentin Leo Cook, DJ-ul în vârstă de 45 de ani va susţine un concert, pe plaja de lângă Hanul Piraţilor, pe 12 iulie. În prima zi a The Mission dance weekend 2008 vor antrena iubitorii muzicii electronice DJ-ii Roger Sanchez, Trentemoller, Livio & Roby, Pagal şi Negru. Pe 12 iulie, Fatboy Slim va fi urmat la platane de Timo Maas, Optik, Adrian Eftimie şi Internullo.
Pe numele său real Quentin Leo Cook, DJ-ul în vârstă de 45 de ani va susţine un concert, pe plaja de lângă Hanul Piraţilor, pe 12 iulie. În prima zi a The Mission dance weekend 2008 vor antrena iubitorii muzicii electronice DJ-ii Roger Sanchez, Trentemoller, Livio & Roby, Pagal şi Negru. Pe 12 iulie, Fatboy Slim va fi urmat la platane de Timo Maas, Optik, Adrian Eftimie şi Internullo.
Primarului îi plac blondele
Venit destul de târziu la competiţia Strong man, edilul Radu Mazăre s-a lipit rapid de o domnişoară blondă.
Cu un zâmbet larg pe buze, tânăra bălaie a părut foarte mândră de apropierea cu cel care a fost reales să conducă destinele oraşului Constanţa. Priviri complice, zâmbete cuceritoare exact ca între îndrăgostiţi. Şi toate astea sub privirile lui Răducu, fiul lui Mazăre. Oare tatăl îşi antrenează fiul să devină cu macho, aşa cum este el?
Muşchiu` bine cu steroizi se ţine
Sâmbătă am fost la concursul Strong Man. Parcarea de la Aqua Magic s-a umplut, pentru o zi, cu muşchi. Nu vă gândiţi la cine ştie ce verzături, că nu este cazul. Fibră, nene, nu jucărie!
Oriunde te uitai, vedeai numai forţoşi şi braţe cu diametrul mai mare decât talia unei domnişoare cu pretenţii de manechin. Tatuajele făceau şi ele parte din decor, ca nişte bijuterii postate pe membrele lucrate ale celor care se plimbau de colo-colo. Şi dacă tot veni vorba de giuvaiere nu cred că mai este cazul să vă explic cum arătau „lănţişoarele“ de gold de la gâtul celor prezenţi. Păi acum am văzut unde este aurul din munţii noştrii! Probabil că-l găsim pe tarabe în bazar, la turci. Oricum, ca să trecem peste aparenţe, muşchiuloşii au făcut, fără niciun dubiu, impresie. Pur şi simplu nu aveai cum să nu te uiţi la ei fără să-ţi imaginezi că Hercule mitologicul era şi mai şi. Sincer, îmi vine să râd. Ca să fiu dreaptă, nu m-a impresionat niciodată look-ul fioros al celor care preferă să îşi petreacă viaţa la sală şi să-şi pupe achiziţiile musculare în oglindă. Însă, vă pot spune că, în ciuda impresiei generale, unii „lucraţi“ sunt chiar oameni de treabă, doar cu faţă de killer, dar cu suflete de copil. Să nu generalizăm! Am zis unii, să nu uităm. Pe de altă parte, în perioada glorioasă în care mă duceam şi eu la sală am auzit fel de fel de teorii de la forţoşi: ba că ei nu iau steroizi (vă zic eu, mai toţi iau) ca să arate bine, ba că ei ţin regim, ba că nu se admiră în oglindă cu coada ochiului (altă minciună, sunt mai rău ca femeile, vă garantez). Treaba cu steroizii pare a fi cea mai periculoasă, totuşi. Mi s-a spus că administrarea anapoda poate avea efecte dezastruoase, că îi privează de anumite potenţe şi că, dacă nu se ţin de treabă, totul se duce de râpă. Mă întreb eu, dacă tot este atât de periculos, de ce se agită oamenii??? De ce nu lucrează „curat“? De ce nu se mulţumesc cu dimensiuni de om normal? Eu, sincer, nu înţeleg! Poate-mi explică şi mie cineva. Este atât de important în viaţă să fii strong man?!
Oriunde te uitai, vedeai numai forţoşi şi braţe cu diametrul mai mare decât talia unei domnişoare cu pretenţii de manechin. Tatuajele făceau şi ele parte din decor, ca nişte bijuterii postate pe membrele lucrate ale celor care se plimbau de colo-colo. Şi dacă tot veni vorba de giuvaiere nu cred că mai este cazul să vă explic cum arătau „lănţişoarele“ de gold de la gâtul celor prezenţi. Păi acum am văzut unde este aurul din munţii noştrii! Probabil că-l găsim pe tarabe în bazar, la turci. Oricum, ca să trecem peste aparenţe, muşchiuloşii au făcut, fără niciun dubiu, impresie. Pur şi simplu nu aveai cum să nu te uiţi la ei fără să-ţi imaginezi că Hercule mitologicul era şi mai şi. Sincer, îmi vine să râd. Ca să fiu dreaptă, nu m-a impresionat niciodată look-ul fioros al celor care preferă să îşi petreacă viaţa la sală şi să-şi pupe achiziţiile musculare în oglindă. Însă, vă pot spune că, în ciuda impresiei generale, unii „lucraţi“ sunt chiar oameni de treabă, doar cu faţă de killer, dar cu suflete de copil. Să nu generalizăm! Am zis unii, să nu uităm. Pe de altă parte, în perioada glorioasă în care mă duceam şi eu la sală am auzit fel de fel de teorii de la forţoşi: ba că ei nu iau steroizi (vă zic eu, mai toţi iau) ca să arate bine, ba că ei ţin regim, ba că nu se admiră în oglindă cu coada ochiului (altă minciună, sunt mai rău ca femeile, vă garantez). Treaba cu steroizii pare a fi cea mai periculoasă, totuşi. Mi s-a spus că administrarea anapoda poate avea efecte dezastruoase, că îi privează de anumite potenţe şi că, dacă nu se ţin de treabă, totul se duce de râpă. Mă întreb eu, dacă tot este atât de periculos, de ce se agită oamenii??? De ce nu lucrează „curat“? De ce nu se mulţumesc cu dimensiuni de om normal? Eu, sincer, nu înţeleg! Poate-mi explică şi mie cineva. Este atât de important în viaţă să fii strong man?!
luni, 16 iunie 2008
cele mai perfecte imperfecte :))
totul a pornit de la clipul din postul de mai jos ...
corinutza samoila: http://www.youtube.com/watch?v=EXEfg4-9BnY
corinutza samoila: sa te uiti ce zice asta la inceput
corinutza samoila: nu tre` sa auzi
corinutza samoila: ca scrie
Alinutza Alina: da stiu
Alinutza Alina: mi-a plakut mult filmul
corinutza samoila: dapi
Alinutza Alina: romanticos rau
Alinutza Alina: nu mai gasesti asha ceva cori..stai lin
corinutza samoila: mie imi place coloana sonora
Alinutza Alina: dc cumva ti-e frica ca o sa dai peste unu kre sa simta asha ceva...
Alinutza Alina: :))))))))
corinutza samoila: aa
corinutza samoila: nu nu
corinutza samoila: da` era frumos
corinutza samoila: ce zicea
corinutza samoila: ca daca mie mi`ar zice unu` l nu l`as crede
corinutza samoila: asa ceva vezi si auzi numai in filme
Alinutza Alina: nu e vb de crezut..
Alinutza Alina: e vb de moment..
Alinutza Alina: s de starea pe kre o ai
Alinutza Alina: pentru ca in anumite momente poti crede anumite chestii..
Alinutza Alina: s chiar sa zici chestii pe kre le crezi din tot sufletul
Alinutza Alina: insa a doua zi..totul sta altfel
Alinutza Alina: poate
corinutza samoila: da
corinutza samoila: probabil
corinutza samoila: eu uneori... spun chestii si nu stiu de ce .. cum zici tu.. ca se potrivesc cu momentu`
corinutza samoila: si le cred atunci
corinutza samoila: si dup`aia gandesc
corinutza samoila: si e rau
corinutza samoila: ca nu`mi mai vine sa ma cred
Alinutza Alina: :))))
corinutza samoila: suntem dezechilibrate ??
corinutza samoila: sau sunt
Alinutza Alina: clar..
corinutza samoila: yo
Alinutza Alina: eu nici nu imi mai fac probleme ca nu as fi
Alinutza Alina: nu
corinutza samoila: mai tii minte cum ma mintzeam yo ca`l iubesc pe cristi
corinutza samoila: de muream
corinutza samoila: cat m`a tinut
corinutza samoila: ??
Alinutza Alina: u t ambalezi mereu la inceput s ai impresia ca simti chestii..asta e faza..
Alinutza Alina: pe parcurs te desumfli
corinutza samoila: exact
corinutza samoila: cand incep sa gandesc
corinutza samoila: sunt ca o gogoasa
corinutza samoila: corinutza gogosicutza
Alinutza Alina: iar eu sunt cu NU in brate
corinutza samoila: suntem perfecte in imperfectiunea noastra
Alinutza Alina: clar
Alinutza Alina: cele mai perfecte imperfecte
corinutza samoila: evident
corinutza samoila: pacat ca numai noi credem asta
corinutza samoila: despre noi
„Nu le... plac munca la rromi“
16 iunie 2007
# Hai la muncă, să muncim, dă Doamne să nu găsim # Sub acest generic s-ar fi putut desfăşura Bursa Generală pentru persoanele de etnie rromă
Intro
„Meseria este brăţară de aur“, spune un vechi şi binecunoscut proverb. Însă, se pare că, pentru o anumită categorie de oameni, brăţara metaforică, aducătoare de bani şi de o anumită bunăstare, nu se potriveşte şi pace.
Etnia rromă este privită cu foarte multe prejudecăţi într-o ţară cum este a noastră, în care ei sunt văzuţi vinovaţi pentru toate relele posibile. „Nu le place munca la ţigani“ a fost pe buzele tuturor ieri, când Agenţia Judeţeană de Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Constanţa, a organizat o Bursă de ocuparea a locurilor de muncă, pentru etnicii rromi. Planificat să înceapă la 09.00, evenimentul nu s-a bucurat de o foarte mare apreciere din partea celor care ar fi trebuit să se îmbulzească să-şi caute de muncă. Am auzit de prea multe ori păreri de genul „Pe noi nu ne angajează nimeni, patronii fug de noi şi nu înţelegem de ce“. Oricum, printre cei maxim 50 de participanţi de la prima oră, foarte mulţi au venit să caşte gura sau să mai intre în vorbă cu oamenii. Puţinii interesaţi cu adevărat de un job au vorbit cu angajatorii şi au mărturisit că ar fi în stare să accepte orice fel de muncă, oricât de grea sau de prost plătită ar fi, numai ca să aibă un ban în buzunar şi să poată lua de mâncare la copii. Un autocar a adus un grup de rromi din Ovidiu, care aşteptau începerea evenimentului. Şi Bursa a fost deschisă. După un mic speech al Emiliei Murineanu, directoarea AJOFM-ului local, în care a încercat, bine dispusă ca de obicei, să dea un suflu optimist puţinilor prezenţi. Cel mai mic participant la Bursă are două luni şi a venit împreună cu părinţii, pentru a găsi un loc de muncă. „Soţul meu caută de muncă“, povesteşte mama sugarului, într-o română stricată. „Eu sunt turcoaică, am 28 de ani, iar soţul meu a lucrat cu ziua până acum. Caută şi el ceva de muncă“, povesteşte femeia, care a recunoscut că nu a călcat niciodată pe la şcoală, că nu ştie câţi ani are soţul său, dar nici nu are habar cum i se scrie numele.
Gina, patroana, reclamă lipsa de educaţie
Un grup de tineri se tot uitau la standurile angajatorilor şi şi-au găsit, până la urmă, de lucru, sau cel puţin promisiuni, în construcţii. „Am mai muncit până acum în construcţii, la negru. Vrem ceva serios, pentru că nu ne place să stăm acasă“, spun cei doi. Lângă ei, o tânără îi superviza îndeaproape. „Eu nu am venit pentru angajare, am venit cu băieţii. Eu sunt angajată, am 24 de ani. Lucrez de mult, sunt patroană, am societatea mea şi mă ocup cu vânzări“, ne-a povestit Gina, patroana. Puţin nemulţumită de situaţie, fata spune pe un ton iritat că fără şcoală nu faci nimic şi că problema cea mai mare este că rromilor nu le „plac“ munca şi că fetele nu sunt trimise la şcoală. Bună observaţia, dacă este să ţinem cont de faptul că majoritatea participanţilor la bursa de ieri au fost de gen masculin.
Cu frica de ciordeală
Câteva femei se uitau curioase la oferte. Discutau, se consultau şi încercau, puţin timide, să se apropie de birourile de angajări. În tot acest timp, ofertanţii locurilor de muncă se străduiau din răsputeri să-şi ţină telefoanele mobile şi borsetele ferite de ochii viitorilor angajaţi. „Nu contează ce loc de muncă e, să fie plătită şi să fim şi noi mulţumiţi ca muncitor. Acum nu avem niciun loc de muncă, d-asta am venit aici. Noi suntem din Ovidiu şi stăm foarte prost cu banii. Dacă ne asigură transportul, suntem foarte mulţumiţi. Şi pe trei milioane m-aş duce la muncă, dar să mi se asigure transportul“, spune Constanţa Tudor, de 42 de ani. Femeia, care recunoaşte că are doar şase clase, spune că a lucrat ultima dată vara trecută, în Mamaia. Lângă ea, o fetişcană îşi tot dădea coate cu prietenele ei. „Am venit să mă angajez, ca orice, numai să muncesc. Până acum nu am mai avut loc de muncă, dar ştiu eu ce este greu la muncă. Am doar şase clase, nu contează ce loc de muncă o să găsesc“, spune vioaie Nicoleta, care abia a atins vârsta majoratului.
„Hay que trabajar cada dia mas!“
Din grupul de oameni care se plimba de la birou la birou, unul iese în evidenţă, prin statura impozantă. Merge greu, legănat şi se interesează ce locuri ar fi bune şi pentru el. Din păcate, fără niciun rezultat. „Eu de meserie sunt fochist, mecanic de încălziri centrale. Am lucrat 33 de ani. Asemenea posturi nu se mai găseşte. Sunt în evidenţă la doamna Elena de la Forţele de Muncă şi de un an şi jumătate încerc să-mi găsesc ceva şi nu găsesc pe meseria mea. Nu vreau să fac altceva, eu asta am învăţat, asta sunt capabil să o fac oricând“, s-a destăinuit bărbatul, mândru purtător al unui tricou cu Che Guevarra, pe care scria mare „Hay que trabajar cada dia mas!“ (Trebuie să munceşti în fiecare zi mai mult!). Nici măcar reprezentanţii Partidei Rromilor nu au fost mai entuziasmaţi. Plictisit sau dezamăgit de absenţa etnicilor de la Bursă, Mircea Trandafir, reprezentantul Partidei, se odihnea la un moment dat pe scările AJOFM-ului. Un zvon a anunţat venirea unui grup mai numeros de rromi, care se adunaseră în Piaţa Griviţei, în aşteptarea conducerii partidei, însă şi aceştia s-au lăsat foarte mult aşteptaţi. Oricum, ideea generală a fost că rromilor nu le surâde munca şi că „nu vin pentru că nu le place munca şi aşa au fost făcuţi“, după cum spunea un participant.
Intro
„Meseria este brăţară de aur“, spune un vechi şi binecunoscut proverb. Însă, se pare că, pentru o anumită categorie de oameni, brăţara metaforică, aducătoare de bani şi de o anumită bunăstare, nu se potriveşte şi pace.
Etnia rromă este privită cu foarte multe prejudecăţi într-o ţară cum este a noastră, în care ei sunt văzuţi vinovaţi pentru toate relele posibile. „Nu le place munca la ţigani“ a fost pe buzele tuturor ieri, când Agenţia Judeţeană de Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Constanţa, a organizat o Bursă de ocuparea a locurilor de muncă, pentru etnicii rromi. Planificat să înceapă la 09.00, evenimentul nu s-a bucurat de o foarte mare apreciere din partea celor care ar fi trebuit să se îmbulzească să-şi caute de muncă. Am auzit de prea multe ori păreri de genul „Pe noi nu ne angajează nimeni, patronii fug de noi şi nu înţelegem de ce“. Oricum, printre cei maxim 50 de participanţi de la prima oră, foarte mulţi au venit să caşte gura sau să mai intre în vorbă cu oamenii. Puţinii interesaţi cu adevărat de un job au vorbit cu angajatorii şi au mărturisit că ar fi în stare să accepte orice fel de muncă, oricât de grea sau de prost plătită ar fi, numai ca să aibă un ban în buzunar şi să poată lua de mâncare la copii. Un autocar a adus un grup de rromi din Ovidiu, care aşteptau începerea evenimentului. Şi Bursa a fost deschisă. După un mic speech al Emiliei Murineanu, directoarea AJOFM-ului local, în care a încercat, bine dispusă ca de obicei, să dea un suflu optimist puţinilor prezenţi. Cel mai mic participant la Bursă are două luni şi a venit împreună cu părinţii, pentru a găsi un loc de muncă. „Soţul meu caută de muncă“, povesteşte mama sugarului, într-o română stricată. „Eu sunt turcoaică, am 28 de ani, iar soţul meu a lucrat cu ziua până acum. Caută şi el ceva de muncă“, povesteşte femeia, care a recunoscut că nu a călcat niciodată pe la şcoală, că nu ştie câţi ani are soţul său, dar nici nu are habar cum i se scrie numele.
Gina, patroana, reclamă lipsa de educaţie
Un grup de tineri se tot uitau la standurile angajatorilor şi şi-au găsit, până la urmă, de lucru, sau cel puţin promisiuni, în construcţii. „Am mai muncit până acum în construcţii, la negru. Vrem ceva serios, pentru că nu ne place să stăm acasă“, spun cei doi. Lângă ei, o tânără îi superviza îndeaproape. „Eu nu am venit pentru angajare, am venit cu băieţii. Eu sunt angajată, am 24 de ani. Lucrez de mult, sunt patroană, am societatea mea şi mă ocup cu vânzări“, ne-a povestit Gina, patroana. Puţin nemulţumită de situaţie, fata spune pe un ton iritat că fără şcoală nu faci nimic şi că problema cea mai mare este că rromilor nu le „plac“ munca şi că fetele nu sunt trimise la şcoală. Bună observaţia, dacă este să ţinem cont de faptul că majoritatea participanţilor la bursa de ieri au fost de gen masculin.
Cu frica de ciordeală
Câteva femei se uitau curioase la oferte. Discutau, se consultau şi încercau, puţin timide, să se apropie de birourile de angajări. În tot acest timp, ofertanţii locurilor de muncă se străduiau din răsputeri să-şi ţină telefoanele mobile şi borsetele ferite de ochii viitorilor angajaţi. „Nu contează ce loc de muncă e, să fie plătită şi să fim şi noi mulţumiţi ca muncitor. Acum nu avem niciun loc de muncă, d-asta am venit aici. Noi suntem din Ovidiu şi stăm foarte prost cu banii. Dacă ne asigură transportul, suntem foarte mulţumiţi. Şi pe trei milioane m-aş duce la muncă, dar să mi se asigure transportul“, spune Constanţa Tudor, de 42 de ani. Femeia, care recunoaşte că are doar şase clase, spune că a lucrat ultima dată vara trecută, în Mamaia. Lângă ea, o fetişcană îşi tot dădea coate cu prietenele ei. „Am venit să mă angajez, ca orice, numai să muncesc. Până acum nu am mai avut loc de muncă, dar ştiu eu ce este greu la muncă. Am doar şase clase, nu contează ce loc de muncă o să găsesc“, spune vioaie Nicoleta, care abia a atins vârsta majoratului.
„Hay que trabajar cada dia mas!“
Din grupul de oameni care se plimba de la birou la birou, unul iese în evidenţă, prin statura impozantă. Merge greu, legănat şi se interesează ce locuri ar fi bune şi pentru el. Din păcate, fără niciun rezultat. „Eu de meserie sunt fochist, mecanic de încălziri centrale. Am lucrat 33 de ani. Asemenea posturi nu se mai găseşte. Sunt în evidenţă la doamna Elena de la Forţele de Muncă şi de un an şi jumătate încerc să-mi găsesc ceva şi nu găsesc pe meseria mea. Nu vreau să fac altceva, eu asta am învăţat, asta sunt capabil să o fac oricând“, s-a destăinuit bărbatul, mândru purtător al unui tricou cu Che Guevarra, pe care scria mare „Hay que trabajar cada dia mas!“ (Trebuie să munceşti în fiecare zi mai mult!). Nici măcar reprezentanţii Partidei Rromilor nu au fost mai entuziasmaţi. Plictisit sau dezamăgit de absenţa etnicilor de la Bursă, Mircea Trandafir, reprezentantul Partidei, se odihnea la un moment dat pe scările AJOFM-ului. Un zvon a anunţat venirea unui grup mai numeros de rromi, care se adunaseră în Piaţa Griviţei, în aşteptarea conducerii partidei, însă şi aceştia s-au lăsat foarte mult aşteptaţi. Oricum, ideea generală a fost că rromilor nu le surâde munca şi că „nu vin pentru că nu le place munca şi aşa au fost făcuţi“, după cum spunea un participant.
duminică, 15 iunie 2008
fiti barbati!
totul a pornit de la o reclamă... evident, vorbeam cu Alina. din vorbă în vorbă ne-am dat seamă că indiferent de vârstă, toţi reprezentanţii sexului "tare“ au nevoie de îndemnul ăsta. mai sunt bărbaţii... bărbaţi? se pare că au renunţat la ideea asta. ei se plâng de mama focului că simt dureri pe unde nici cu gândul nu gândeşti, se poartă ca nişte adolescente care se pregătesc de club atunci când se îmbracă să iasă din casă, se dau de ceasul morţii atunci când ceva nu le iese... şi aşa mai departe. ca să nu mai vorbim de chestii de genul: "Oh, Doamne, m-am îngrăşat!!!“, "nu mai arăt aşa bine ca acum câţiva ani“, "nu-mi stă bine în roz??“. mie, sincer, mi se face silă. dar, cu toate astea, încerc să înţeleg. am explicat la un moment dat de ce refuz să mai accept anumite relaţii. că nu mai pot face pe terapeutul cuiva, mai ales când acel cineva se presupune că este prietenul meu. însă, cu toate astea, mă lovesc mereu de situaţii de genul ăsta. evident, am dat vina pe mine în prima fază. "Eu îi atrag pe toţi ăştia“, mi-am zis într-un exces de "mea culpa“. ERONAT! cred că pe lumea asta nu mai există un singur bărbat normal, cu capul pe umeri, care să nu prefere lamentările patetice şi să realizeze că femeia de lângă el nu este doar un obiect al bunăstării lor psihice. refuz să ridic pe cineva în slăvi dacă nu merită. refuz să fac pe bărbatul şi să-i fac masculului de lângă mine complimente numai pentru a-i creşte lui stima de sine. NU NU NU! aloooo, tâmpiţeilor! credeţi că noi, amărâtele de femei de vă populăm existenţele stăm mai bine cu nervii decât voi? şi, surprinzător, voi perfecţii ne faceţi constant cu capul! credeţi-mă că sunt de-a dreptul revoltată! oare chiar vine sfârşitul lumii?? ;)
Purple life
am unghiile ca laura palmer în primul episod din twin peaks. nu vă speriaţi, nu am trecut în lumea celor drepţi... încă. ieri am încercat să-mi nuanţez părul... să-i dau o tentă de mov, însă culoarea mi-a rămas mai mult pe unghii decât pe podoaba capilară. ce să spun... soarta. oricum, stau să mă uit în jurul meu şi observ că totul se învârte în jurul acestei culori: totul este mov. stiiiiu că se poartă. cunosc! cum îmi plăcea să spun anul trecut atunci când toţi aşa-zişii stilişti urlau cât îi ţineau plămânii: "violetul imperial este culoarea sezonului“. oare care-o fi partea... imperială în toată afacerea asta? în orice caz... viaţa e mov şi mov este lumea toata :)
joi, 12 iunie 2008
„Fraţilor, vă spun cinstit, oraşul m-a nenorocit“
„Hai sa ne mutam la mare, o tara de orase goale“, îmi rasuna în boxe vocea lui Tudor Chirila, într-o dimineata, la începutul acestei saptamâni.
Orasul nostru era plin si, stând sa ma gândesc ca sezonul este abia la început, imaginatia a început sa brodeze pe aceasta tema. Va închipuiti ca daca acum, la mijlocul lui iunie, noi stam la cozi interminabile, prin august n-o sa mai respiram în orasul asta si asa sufocat de betoane si armaturi?
Deja caldura a pus stapânire pe noi, iar în aer abia se mai simte mirosul marii. Ce ne vom face când ne vor invada sezonistii, oameni buni? Vom mai avea cum sa ajungem la munca, ne vom mai deplasa de colo-colo sau vom fi prizonieri în orasul nostru? Va fi Constanta declarata zona calamitata de turistii cu alura de lacusta? Acum exagerez, evident.
Sa speram noi ca vom avea turisti anul asta si ca nu vor lua calea Bulgariei. Însa, revenind la aspectul serios al problemei, ma întreb când se va gândi cineva sa faca mai mult loc prin oras. Ideea cu largirea bulevardului Lapusneanu este una foarte buna, într-adevar. Însa, plimbati-va, stimabililor, si pe Mamaia sau pe Tomis sa vedeti îngramadeala. Si de pe aceste doua artere de circulatie ce mai scoateti? Cladirile de pe spatiul vedre, squar-ul din mijlocul drumului... ce anume? Îmi veti spune ca asa a fost gândit orasul, ca asa l-ati primit în administrare si ca nu s-a prevazut o asemenea dezvoltare a urbei. Corect! Nu va contrazice nimeni.
Dar totusi, noi nu mai avem cum sa ne mutam la mare, cum sa lasam orasul gol. Sau ne invitati catre alte mari, mai îndepartate?
Orasul nostru era plin si, stând sa ma gândesc ca sezonul este abia la început, imaginatia a început sa brodeze pe aceasta tema. Va închipuiti ca daca acum, la mijlocul lui iunie, noi stam la cozi interminabile, prin august n-o sa mai respiram în orasul asta si asa sufocat de betoane si armaturi?
Deja caldura a pus stapânire pe noi, iar în aer abia se mai simte mirosul marii. Ce ne vom face când ne vor invada sezonistii, oameni buni? Vom mai avea cum sa ajungem la munca, ne vom mai deplasa de colo-colo sau vom fi prizonieri în orasul nostru? Va fi Constanta declarata zona calamitata de turistii cu alura de lacusta? Acum exagerez, evident.
Sa speram noi ca vom avea turisti anul asta si ca nu vor lua calea Bulgariei. Însa, revenind la aspectul serios al problemei, ma întreb când se va gândi cineva sa faca mai mult loc prin oras. Ideea cu largirea bulevardului Lapusneanu este una foarte buna, într-adevar. Însa, plimbati-va, stimabililor, si pe Mamaia sau pe Tomis sa vedeti îngramadeala. Si de pe aceste doua artere de circulatie ce mai scoateti? Cladirile de pe spatiul vedre, squar-ul din mijlocul drumului... ce anume? Îmi veti spune ca asa a fost gândit orasul, ca asa l-ati primit în administrare si ca nu s-a prevazut o asemenea dezvoltare a urbei. Corect! Nu va contrazice nimeni.
Dar totusi, noi nu mai avem cum sa ne mutam la mare, cum sa lasam orasul gol. Sau ne invitati catre alte mari, mai îndepartate?
FERIŢI-VĂ DE MUSAFIRI NEPOFTIŢI !
MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI CONSTANŢA
SERVICIUL MANAGEMENT ORGANIZATORIC COMUNICARE PUBLICĂ ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
COMPARTIMENTUL DE INFORMARE SI RELATII PUBLICE
Persoană de contact: purtător de cuvânt Subinspector RADU CROITORU
Site I.P.J. Constanţa: http://ct.politiaromana.ro
Constanţa, 12 mai 2008
ÎNAINTE DE A PĂRĂSI LOCUINŢA ASIGURAŢI-VĂ CĂ AŢI ÎNCHIS UŞILE
ŞI FERESTRELE: FERIŢI-VĂ DE MUSAFIRI NEPOFTIŢI !
Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa vă recomandă:
- asiguraţi o bună luminozitate atât în casa scării cât şi pe palier;
- montaţi interfon la intrarea în bloc sau un sistem de închidere la care să aibă acces doar proprietarii;
- uşa de acces să fie prevăzută cu două încuietori, având sisteme de chei diferite ;
-folosiţi lanţul de siguranţă când deschideţi uşa unei persoane necunoscute şi solicitaţi ca aceasta să se legitimeze ;
- montarea unui sistem de alarmă vă poate apăra de vizitatori nedoriţi ;
- draperiile sau jaluzelele vă pot feri locuinţa de priviri indiscrete ;
-nu păstraţi în casă sume importante de bani şi evitaţi să vă afişaţi sau să discutaţi despre bunurile de valoare pe care le deţineţi în locuinţă ;
- dacă la uşa dumneavoastră se prezintă persoane necunoscute care pretind că vând sau cumpară diferite produse, nu le permiteţi intrarea în locuinţă ;
- nu vă lăsaţi impresionaţi de ţinuta elegantă a unor persoane care încearcă să vă înşele vigilenţa pozând în oameni serioşi;
- nu fiţi indiferenţi când auziţi zgomote suspecte în casa scării, indiferenţa dumneavoastră favorizează acţiunile agresorilor sau hoţilor din locuinţe;
- nu lăsaţi cheia de la apartament în locuri uşor accesibile (sub preş, în ghivece cu flori, în cutia poştală etc.);
- nu lasaţi bilete în uşă sau mesaje pe robotul telefonic prin al căror conţinut să se subînţeleagă absenţa dumneavoastră;
- în situaţia în care cheile de la uşa de intrare au fost pierdute, uitate într-un loc public sau sustrase odată cu actele de identitate, schimbaţi de urgenţă încuietorile ;
- atunci când împrumutaţi bani unei persoane, încercaţi ca aceasta să nu vadă locul de unde îi luaţi.
COMPARTIMENTUL DE INFORMARE SI RELATII PUBLICE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI CONSTANŢA
SERVICIUL MANAGEMENT ORGANIZATORIC COMUNICARE PUBLICĂ ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
COMPARTIMENTUL DE INFORMARE SI RELATII PUBLICE
Persoană de contact: purtător de cuvânt Subinspector RADU CROITORU
Site I.P.J. Constanţa: http://ct.politiaromana.ro
Constanţa, 12 mai 2008
ÎNAINTE DE A PĂRĂSI LOCUINŢA ASIGURAŢI-VĂ CĂ AŢI ÎNCHIS UŞILE
ŞI FERESTRELE: FERIŢI-VĂ DE MUSAFIRI NEPOFTIŢI !
Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa vă recomandă:
- asiguraţi o bună luminozitate atât în casa scării cât şi pe palier;
- montaţi interfon la intrarea în bloc sau un sistem de închidere la care să aibă acces doar proprietarii;
- uşa de acces să fie prevăzută cu două încuietori, având sisteme de chei diferite ;
-folosiţi lanţul de siguranţă când deschideţi uşa unei persoane necunoscute şi solicitaţi ca aceasta să se legitimeze ;
- montarea unui sistem de alarmă vă poate apăra de vizitatori nedoriţi ;
- draperiile sau jaluzelele vă pot feri locuinţa de priviri indiscrete ;
-nu păstraţi în casă sume importante de bani şi evitaţi să vă afişaţi sau să discutaţi despre bunurile de valoare pe care le deţineţi în locuinţă ;
- dacă la uşa dumneavoastră se prezintă persoane necunoscute care pretind că vând sau cumpară diferite produse, nu le permiteţi intrarea în locuinţă ;
- nu vă lăsaţi impresionaţi de ţinuta elegantă a unor persoane care încearcă să vă înşele vigilenţa pozând în oameni serioşi;
- nu fiţi indiferenţi când auziţi zgomote suspecte în casa scării, indiferenţa dumneavoastră favorizează acţiunile agresorilor sau hoţilor din locuinţe;
- nu lăsaţi cheia de la apartament în locuri uşor accesibile (sub preş, în ghivece cu flori, în cutia poştală etc.);
- nu lasaţi bilete în uşă sau mesaje pe robotul telefonic prin al căror conţinut să se subînţeleagă absenţa dumneavoastră;
- în situaţia în care cheile de la uşa de intrare au fost pierdute, uitate într-un loc public sau sustrase odată cu actele de identitate, schimbaţi de urgenţă încuietorile ;
- atunci când împrumutaţi bani unei persoane, încercaţi ca aceasta să nu vadă locul de unde îi luaţi.
COMPARTIMENTUL DE INFORMARE SI RELATII PUBLICE
Bârfa zilei
Gurile rele spun că noul şef al GNM, Constantin Gheorghe Rusu a vizitat astăzi minusculul birou al lui Vasile Petro. încurcat, Sile al nostru s-a scuzat din cauza lipsei de spaţiu. Că doar două birouri aparţin Gărzii, restul fiind ale Agenţiei de Mediu. Rusu este cam vorbăreţ şi are un accent ciudat. sau cel puţin aşa mi s-a părut mie, că aduce la vorbă cu un arabiţoi. pardon.. nu mie, ci gurilor rele ;)) aşa... mai departe. comisarului general îi cam place să vorbească în limbaj de cartier: "pizda mă-sii“, "pula“, "ciordeală“ şi "mânca-v-aş“ au fost cuvinţelele omului venit din Capitală, ce au putut răsuna dincolo de uşa întredeschisă a biroului lui Petro. mai jos, vă prezint frânturi de dialog. vă întrebaţi dacă am tras cu urechea? nici măcar nu a fost nevoie. Rusu vorbeşte ca italianul... tare, repede şi... degeaba.
C.G.R. (discuţie la telefon): "Îl bag în pizda mă-sii (...) Premierul vrea aşa (...) ăştia-s tâmpiţi?“
C.G.R.: "Eu am avut o discuţie cu nişte tâmpiţi care consideră că..“ (mai contează ce cred ăia??)
C.G.R. (la telefon, îi spunea unui anume Cristi... probabil despre şeful GNM Bacău): "Primarul din Bacău vrea să-l destitui dacă am argumente. S-au certat şi se pare că va rămâne acelaşi primar. Cristi, îţi trimit nişte acte şi vreau să te uiţi numai tu...“
C.G.R: "O să vă invit să vorbim, pe toţi. Să spuneţi, bă, mânca-v-aş eu am problema aia şi aia (..)
Ăla de la Apele Române (Babu de la DADL) are probleme de comportament (...) O să-l ciordesc când o să plec. (despre un plic) (...) Eu sunt adeptul politicii paşilor mărunţi“
Săracul Petro al nostru n-a apucat să spună prea multe. şi-a dat niţel cu părerea despre plaje şi despre controale ("Ne ducem de 20 de ani în aceleaşi unităţi“). în rest, a ţinut să-şi impresioneze noul şef, făcând pe barmanul: "ceva, o apă, un ceai...“
Pam pam :D
C.G.R. (discuţie la telefon): "Îl bag în pizda mă-sii (...) Premierul vrea aşa (...) ăştia-s tâmpiţi?“
C.G.R.: "Eu am avut o discuţie cu nişte tâmpiţi care consideră că..“ (mai contează ce cred ăia??)
C.G.R. (la telefon, îi spunea unui anume Cristi... probabil despre şeful GNM Bacău): "Primarul din Bacău vrea să-l destitui dacă am argumente. S-au certat şi se pare că va rămâne acelaşi primar. Cristi, îţi trimit nişte acte şi vreau să te uiţi numai tu...“
C.G.R: "O să vă invit să vorbim, pe toţi. Să spuneţi, bă, mânca-v-aş eu am problema aia şi aia (..)
Ăla de la Apele Române (Babu de la DADL) are probleme de comportament (...) O să-l ciordesc când o să plec. (despre un plic) (...) Eu sunt adeptul politicii paşilor mărunţi“
Săracul Petro al nostru n-a apucat să spună prea multe. şi-a dat niţel cu părerea despre plaje şi despre controale ("Ne ducem de 20 de ani în aceleaşi unităţi“). în rest, a ţinut să-şi impresioneze noul şef, făcând pe barmanul: "ceva, o apă, un ceai...“
Pam pam :D
duminică, 8 iunie 2008
Bâfra zilei
Din surse nedemne de încredere ;) am aflat că domn primar Mazăre îşi petrece serile la Trattoria, unde-şi umfla burdihanu` moca. Că doar aşa este frumuşel, nu? Şi, se mai aude în târg cum că edilul duce p-acolo şi don-şoarele pe care le agaţă pe hi5. mie asta chiar mi s-a părut a fi o minciunică a răutăcioşilor, dar dacă oamenii care merg p-acolo spun că domnu` se afişează cu fel de fel de blonde pe care abia le cunoaşte... poate o fi adevărat. cine ştie?
vineri, 6 iunie 2008
luceafarul EMO :D
A fost odata-n tinereti
A fost ca niciodata
O proasta tunsa cu un ciob
O Emo kid, o fata.
Si era una la parinti
Depresiva-n toate cele
Cum era Paula Seling
La concert de manele
In rama termopanului ea sta
Sa vada cat ii de inaltu’
Si cam dorea a se-arunca
Sa simta-n bot asfaltu’
Privind pierduta-n zari usor
Sub soarele ce stralucea
Zari pe jos mandru ficior
Tuns ca si ea, un mucea
Si el o vazu ieri, o vede azi
Si dragostea e gata
Dar cand sa se iubeasca depresiv
Ii cade-n fata pe astfalt, se impastie fata.
Distrus, acum se-aprinde-n el
Dorinta de omor
Dar are acum de ales
Franghie sau topor
Si pas cu pas in urma ei
Incepe sa se taie
Dar il prinde unul din parinti
Il tunde, si-i fute si-o bataie
Zacand batut cu capul chel
Cu gandul la fatuca
Este decis ca vrea sa plece
La dracu’ sa se duca
Si iese usor pe fereastra
Trupul vanat greu si-l revarsa
Dar cand sa fuga ‘l vede ma-sa
Si face cale-ntoarsa
Ea il priveste cu-n suras
Si pune mana pe mobil
Baiatul prost bufneste-n plans
Cu lacrimi de crocodil
Fuge prin casa accelerat,
De frica urca pe dulap
Striga la ma-sa disperat
Ca se arunca-n cap
“Cobori in jos, luceafar bland,
Asa …usor…. pe uşă”
Ii spuse vaca linistita
Cu gand sa-i futa doua-n guşa
El asculta tremurator
Dar se-aprinse si mai tare
Cand ma-sa-i futu fulgerator
Una intre picioare
Ramase lemn cu ochii cascati
Cu gandul la acea fata
Ce zace cu creierii imprastiati
Ca varza-n plina strada
Ma-sa-l lasa cracit intins pe jos
Cand in vis ii aparu un “himer”
Si-i spuse cu un glas frumos
Sa se arunce de la parter
Cazu-n cap bietul bolovan
Vazandu-l lumea toata
Desi este un prostovan
O intalni pe fata
- “Din sfera mea venii cu greu…
Ce facem fa acuma?
Ca tata e mormantul meu
Si crucea-mi este muma”
- “O ce frumos esti, ca in vis
Cu mecla ta desfigurata
Hai sa-ti dau sifilis
Acum ca-s crecanata ”
– O, lasa-mi capul meu pe sân,
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului maro
Si negrait de dulce;
Si s-au iubit in curul gol
Si sau iubit pe veci
Fiind ca orice Emo kids
Si muritori si reci.
A fost ca niciodata
O proasta tunsa cu un ciob
O Emo kid, o fata.
Si era una la parinti
Depresiva-n toate cele
Cum era Paula Seling
La concert de manele
In rama termopanului ea sta
Sa vada cat ii de inaltu’
Si cam dorea a se-arunca
Sa simta-n bot asfaltu’
Privind pierduta-n zari usor
Sub soarele ce stralucea
Zari pe jos mandru ficior
Tuns ca si ea, un mucea
Si el o vazu ieri, o vede azi
Si dragostea e gata
Dar cand sa se iubeasca depresiv
Ii cade-n fata pe astfalt, se impastie fata.
Distrus, acum se-aprinde-n el
Dorinta de omor
Dar are acum de ales
Franghie sau topor
Si pas cu pas in urma ei
Incepe sa se taie
Dar il prinde unul din parinti
Il tunde, si-i fute si-o bataie
Zacand batut cu capul chel
Cu gandul la fatuca
Este decis ca vrea sa plece
La dracu’ sa se duca
Si iese usor pe fereastra
Trupul vanat greu si-l revarsa
Dar cand sa fuga ‘l vede ma-sa
Si face cale-ntoarsa
Ea il priveste cu-n suras
Si pune mana pe mobil
Baiatul prost bufneste-n plans
Cu lacrimi de crocodil
Fuge prin casa accelerat,
De frica urca pe dulap
Striga la ma-sa disperat
Ca se arunca-n cap
“Cobori in jos, luceafar bland,
Asa …usor…. pe uşă”
Ii spuse vaca linistita
Cu gand sa-i futa doua-n guşa
El asculta tremurator
Dar se-aprinse si mai tare
Cand ma-sa-i futu fulgerator
Una intre picioare
Ramase lemn cu ochii cascati
Cu gandul la acea fata
Ce zace cu creierii imprastiati
Ca varza-n plina strada
Ma-sa-l lasa cracit intins pe jos
Cand in vis ii aparu un “himer”
Si-i spuse cu un glas frumos
Sa se arunce de la parter
Cazu-n cap bietul bolovan
Vazandu-l lumea toata
Desi este un prostovan
O intalni pe fata
- “Din sfera mea venii cu greu…
Ce facem fa acuma?
Ca tata e mormantul meu
Si crucea-mi este muma”
- “O ce frumos esti, ca in vis
Cu mecla ta desfigurata
Hai sa-ti dau sifilis
Acum ca-s crecanata ”
– O, lasa-mi capul meu pe sân,
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului maro
Si negrait de dulce;
Si s-au iubit in curul gol
Si sau iubit pe veci
Fiind ca orice Emo kids
Si muritori si reci.
joi, 5 iunie 2008
„Munca la morgă este la fel de frumoasă ca oricare alta“
20 sept 2007
# „Morgagii“, aşa cum sunt denumiţi, nu mai văd partea lugubră a activităţii pe care o prestează # „În meseria asta, dai peste curiozităţi care te menţin treaz, care te fac să fii interesat în fiecare zi“
„Eu îmi văd meseria ca fiind una foarte frumoasă“, îşi începe discursul Carlo Manuchian, cel mai vechi angajat al Serviciului de prosectură din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. Însă, în ciuda iubirii pe care cei care lucrează aici o au pentru meseria lor, morga spitalului nu oferă o imagine foarte prietenoasă.
Sentimentul sinistru, care te cuprinde în primul moment în care treci pragul locului unde aproape toate-s reci, se alătură stării de nelinişte. Fiorul te face să te uiţi, cu frică, în stânga şi în dreapta, pentru a căuta motivul stării: vreun cadavru lăsat de izbelişte. Imaginea nu este frumoasă. Toate sunt vechi, scaunele şi fotoliile sunt jerpelite, iar ţevile sunt ruginite. Panouri vechi zac pe jos, rugina a pus stăpânire pe toate, iar liniştea pare că îngheaţă totul în jur. Nu ai cum să scapi de teamă, de răceala care te cuprinde când faci primii paşi în încăperea în care se fac autopsiile. Însă, dacă apuci să stai de vorbă cu cei care muncesc în acel loc macabru, realizezi că viaţa lor nu este chiar atât de gri. Sau, cel puţin, ei nu o mai văd aşa. „Morgagii“, aşa cum sunt denumiţi puţin peiorativ, nu mai văd partea lugubră a activităţii, pe care o prestează. Sunt obişnuiţi deja cu trupurile fără suflare care le „calcă“ pragul în fiecare zi. „În primul rând, la noi nu este morgă, aşa cum zice lumea. Morga este la cimitir. Noi facem o muncă de cercetare, noi analizăm şi facem teste. Ni se spune foarte greşit «morgagii». Şi, trebuie să ştiţi că în meseria asta dai peste curiozităţi care te menţin treaz, care te fac să fii interesat în fiecare zi. Cazuistica este foarte bogată. Nu ai cum să te plictiseşti“, explică cel mai vechi asistent al serviciului, Carlo Manuchian.
Actor pe scena necropsiilor
Povesteşte că a ajuns să muncească în domeniu dintr-o întâmplare. „Am fost balerin, actor şi cascador, însă am făcut şi mult sport: haltere şi box Eram angajat al Operei din Constanţa. Am jucat şi în Mihai Viteazul, în perioada aceea. Am plecat în armată şi am vrut să-i fentez, să fac mai puţin. Numai că, în loc de un an jumate, am făcut trei. M-au fentat ei pe mine. În armată am luat legătura prima dată cu lumea asta“, explică Manuchian. Spune că a început munca în medicină pe secţia de ortopedie. Apoi, când a vrut să facă un curs în domeniu, la Iaşi, a fost trimis „din greşeală“, la Institutul de Medicină Legală. „Locul meu la Iaşi a fost luat de fata unui mare şmecher. Şi am ajuns la IML, cu toate că mi-era o frică de sânge, de muream. Câteva luni am visat numai morţi şi schelete care pluteau. Adormeam cu mare greutate. Însă, cu timpul, m-am obişnuit şi am început să lucrez“, spune angajatul SCJU.
„Văd corpul uman ca pe o piesă care trebuie studiată“
Spune că, de-a lungul celor 35 de ani de activitate în acest domeniu, a observat o degenerare umană foarte accentuată. Cazurile cele mai frecvente se încadrează între 19 şi 50 de ani, iar tumorile canceroase sunt foarte des întâlnite. Frica nu o mai simte. „Văd corpul uman ca pe o piesă care trebuie studiată. Cercetată. Încerc să-mi creez un mecanism de autoapărare, să nu mai văd mai departe de meseria mea. Nu este nimic macabru, până la urmă. Asta este munca mea. Mi-au trecut prin mâini miniştri, senatori... nici nu le mai ştiu numărul“, explică asistentul. Carlo Manuchian spune cum, la un moment dat, le-a venit un pacient care avea un chist imens în ficat. Însă, oamenilor de la morgă, li se par cazurile de acest fel foarte interesante şi atractive.
Bicefalul, râvnit de Victor Babeş
În ciuda faptului că încăperea în care stă personalul este, evident, într-o stare destul de precară, oamenii care lucrează la Prosectură au încercat să-şi înveselească „biroul“. Pe dulapurile în care îşi ţin obiectele personale au pictat fel de fel de lucruri care să îi ajute să se binedispună. „I-am învăţat pe copiii ăştia tineri de pe aici să se îmbrace frumos, să se parfumeze, să nu arate a boschetari şi gunoieri. Aşa este frumos. Trebuie să fii echilibrat psihic pentru a face meseria asta. Vezi multe şi, dacă nu eşti tare, nu poţi rezista. Noi nu ne-am apucat nici de băut, nici de altceva“, explică Manuchian. Acesta mai povesteşte despre cele trei „exponate“ pe care le-au păstrat în formol, din cauza rarităţii lor. „Avem un copil bicefal, un ciclop şi un pitic. Din păcate, nu avem condiţii prea bune să-i ţinem. Bicefalul îl avem din 1974. Institutul Victor Babeş a vrut să nu-l ia, dar nu l-am dat. Erau de fapt siamezi, dar cu un singur corp şi două capete. Piticul l-am păstrat că mi-a plăcut mie, că e pitic. A mai venit odată, un om cu o inima ca de bou, de două - trei kilograme. Sau un altul cu un chist în ficat, foarte mare. De fapt avea doar o pieliţă de ficat“, spune, foarte relaxat angajatul Serviciului de prosectură.
Curajul se moşteneşte
În încheiere, Carlo Manuchian povesteşte că familia sa nu este afectată de meseria pe care o are, că s-a obişnuit. „Am o fată. Ea a făcut ASE-ul şi m-a respectat întotdeauna pentru ceea ce fac. Ştie că nu este uşor şi m-a uimit că a avut curajul să asiste odată la o necropsie. Nu a avut nicio reacţie, nu i s-a făcut rău. A fost foarte tare. Îţi trebuie multă putere pentru a putea vedea aşa ceva“.
„Eu îmi văd meseria ca fiind una foarte frumoasă“, îşi începe discursul Carlo Manuchian, cel mai vechi angajat al Serviciului de prosectură din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. Însă, în ciuda iubirii pe care cei care lucrează aici o au pentru meseria lor, morga spitalului nu oferă o imagine foarte prietenoasă.
Sentimentul sinistru, care te cuprinde în primul moment în care treci pragul locului unde aproape toate-s reci, se alătură stării de nelinişte. Fiorul te face să te uiţi, cu frică, în stânga şi în dreapta, pentru a căuta motivul stării: vreun cadavru lăsat de izbelişte. Imaginea nu este frumoasă. Toate sunt vechi, scaunele şi fotoliile sunt jerpelite, iar ţevile sunt ruginite. Panouri vechi zac pe jos, rugina a pus stăpânire pe toate, iar liniştea pare că îngheaţă totul în jur. Nu ai cum să scapi de teamă, de răceala care te cuprinde când faci primii paşi în încăperea în care se fac autopsiile. Însă, dacă apuci să stai de vorbă cu cei care muncesc în acel loc macabru, realizezi că viaţa lor nu este chiar atât de gri. Sau, cel puţin, ei nu o mai văd aşa. „Morgagii“, aşa cum sunt denumiţi puţin peiorativ, nu mai văd partea lugubră a activităţii, pe care o prestează. Sunt obişnuiţi deja cu trupurile fără suflare care le „calcă“ pragul în fiecare zi. „În primul rând, la noi nu este morgă, aşa cum zice lumea. Morga este la cimitir. Noi facem o muncă de cercetare, noi analizăm şi facem teste. Ni se spune foarte greşit «morgagii». Şi, trebuie să ştiţi că în meseria asta dai peste curiozităţi care te menţin treaz, care te fac să fii interesat în fiecare zi. Cazuistica este foarte bogată. Nu ai cum să te plictiseşti“, explică cel mai vechi asistent al serviciului, Carlo Manuchian.
Actor pe scena necropsiilor
Povesteşte că a ajuns să muncească în domeniu dintr-o întâmplare. „Am fost balerin, actor şi cascador, însă am făcut şi mult sport: haltere şi box Eram angajat al Operei din Constanţa. Am jucat şi în Mihai Viteazul, în perioada aceea. Am plecat în armată şi am vrut să-i fentez, să fac mai puţin. Numai că, în loc de un an jumate, am făcut trei. M-au fentat ei pe mine. În armată am luat legătura prima dată cu lumea asta“, explică Manuchian. Spune că a început munca în medicină pe secţia de ortopedie. Apoi, când a vrut să facă un curs în domeniu, la Iaşi, a fost trimis „din greşeală“, la Institutul de Medicină Legală. „Locul meu la Iaşi a fost luat de fata unui mare şmecher. Şi am ajuns la IML, cu toate că mi-era o frică de sânge, de muream. Câteva luni am visat numai morţi şi schelete care pluteau. Adormeam cu mare greutate. Însă, cu timpul, m-am obişnuit şi am început să lucrez“, spune angajatul SCJU.
„Văd corpul uman ca pe o piesă care trebuie studiată“
Spune că, de-a lungul celor 35 de ani de activitate în acest domeniu, a observat o degenerare umană foarte accentuată. Cazurile cele mai frecvente se încadrează între 19 şi 50 de ani, iar tumorile canceroase sunt foarte des întâlnite. Frica nu o mai simte. „Văd corpul uman ca pe o piesă care trebuie studiată. Cercetată. Încerc să-mi creez un mecanism de autoapărare, să nu mai văd mai departe de meseria mea. Nu este nimic macabru, până la urmă. Asta este munca mea. Mi-au trecut prin mâini miniştri, senatori... nici nu le mai ştiu numărul“, explică asistentul. Carlo Manuchian spune cum, la un moment dat, le-a venit un pacient care avea un chist imens în ficat. Însă, oamenilor de la morgă, li se par cazurile de acest fel foarte interesante şi atractive.
Bicefalul, râvnit de Victor Babeş
În ciuda faptului că încăperea în care stă personalul este, evident, într-o stare destul de precară, oamenii care lucrează la Prosectură au încercat să-şi înveselească „biroul“. Pe dulapurile în care îşi ţin obiectele personale au pictat fel de fel de lucruri care să îi ajute să se binedispună. „I-am învăţat pe copiii ăştia tineri de pe aici să se îmbrace frumos, să se parfumeze, să nu arate a boschetari şi gunoieri. Aşa este frumos. Trebuie să fii echilibrat psihic pentru a face meseria asta. Vezi multe şi, dacă nu eşti tare, nu poţi rezista. Noi nu ne-am apucat nici de băut, nici de altceva“, explică Manuchian. Acesta mai povesteşte despre cele trei „exponate“ pe care le-au păstrat în formol, din cauza rarităţii lor. „Avem un copil bicefal, un ciclop şi un pitic. Din păcate, nu avem condiţii prea bune să-i ţinem. Bicefalul îl avem din 1974. Institutul Victor Babeş a vrut să nu-l ia, dar nu l-am dat. Erau de fapt siamezi, dar cu un singur corp şi două capete. Piticul l-am păstrat că mi-a plăcut mie, că e pitic. A mai venit odată, un om cu o inima ca de bou, de două - trei kilograme. Sau un altul cu un chist în ficat, foarte mare. De fapt avea doar o pieliţă de ficat“, spune, foarte relaxat angajatul Serviciului de prosectură.
Curajul se moşteneşte
În încheiere, Carlo Manuchian povesteşte că familia sa nu este afectată de meseria pe care o are, că s-a obişnuit. „Am o fată. Ea a făcut ASE-ul şi m-a respectat întotdeauna pentru ceea ce fac. Ştie că nu este uşor şi m-a uimit că a avut curajul să asiste odată la o necropsie. Nu a avut nicio reacţie, nu i s-a făcut rău. A fost foarte tare. Îţi trebuie multă putere pentru a putea vedea aşa ceva“.
Poezii din criptă
21 nov 2007
# Vântul tăios de sfârşit de toamnă întregeşte peisajul lugubru pe care îl oferă cimitirul # Tristeţe, lacrimi, deznădejde # Şi, într-un mod bizar, tabloul macabru este completat de coloritul florilor, cele mai multe artificiale şi de candelele roşii care licăresc lângă morminte
Intro
O plimbare prin cimitir pare, cel puţin la prima vedere, o idee bizară şi macabră. Ne plimbăm pe aleile mohorâte, iar starea de tristeţe te cuprinde vrei, nu vrei.
Fie că te duci acolo pentru a vizita mormântul unui cunoscut sau ai cu totul altă treabă, cimitirul te face, fără doar şi poate să te deprimi. Însă, de câte ori am stat să citim versurile gravate pe morminte? Foarte multe dintre mesajele funerare sunt standard, inventate probabil de cei de la pompele funebre sau de cei care se ocupă cu confecţionarea crucilor. Zeci de monumente funerare cu acelaşi mesaj, asta ca să nu le mai punem la socoteală pe cele care „găzduiesc“ texte presărate de greşeli gramaticale. Însă, în multe cazuri, amintirile gravate pe lespezile de marmură albă sunt, într-adevăr, gândurile celor care mai poartă doar durerea pierderii unui om drag în suflet. De multe ori găseşti poeme-dialog între cei plecaţi într-o lume mai bună şi cei care au rămas, înlăcrimaţi pe acest pământ sau cei dispăruţi lasă mesaje celor dragi. „Cei buni şi drepţi şi iubitori/ În ceruri se odihnesc/ Aici părinţi cu ai lor copii/ cu toţii se-ntâlnesc/ Fiţi drepţi şi buni şi iubitori/ Fiţi buni, părinţii mei/ Iubiţi-vă pân` la sfârşit/ Iubiţi-mă căci sunt cu voi“ scrie pe piatra funerară a unei fetiţe care şi-a găsit sfârşitul la numai trei anişori. Există cazuri când textul povesteşte o părticică din existenţa terestră a defunctului. Putem afla, spre exemplu, cum Raluca a murit la numai 20 de ani lăsând în urma ei numai „regret şi jale“.
Povestea acordeonistului împuşcat
Pe aleea principală a Centralului găsim mormântul lui Mugurel Laurenţiu Tomescu, care şi-a găsit sfârşitul la numai 24 de ani. „Mugure dragă, visurile tale frumoase nu le-ai împlinit căci prietenul tău te-a împuşcat. Nu s-a gândit o clipă la tinereţea ta. Niciodată să nu aveţi încredere în prieteni. Mama şi sora te plâng pe toate cărările. Tinereţea şi sufletul tău bun va rămâne veşnic în inimile noastre“, este gravat pe piatra funerară a tânărului. Pe cruce sunt puse mai multe poze cu Mugurel, dintre care una îl înfăţişează cu acordeonul în braţe. Alături, locul de veci al unui alt Tomescu, Constantin de data aceasta. Citind inscripţia funerară putem afla că bărbatul a murit „ars în flăcările elicopterului“. Aviatorul Horia Agarici a fost „cântat“ în versuri de păstorel Teodoreanu: „L-am urmărit în bătălie/ Cu braţul ferm şi gândul pur/ să-l urmărim şi pe hârtie/ Fiindcă vine din azur“.
Flori de plastic pentru Petrică
Pe mormântul omului de afaceri Petrică Iordache, familia a inscripţionat un text standard, ce poate fi întâlnit pe multe cruci din cimitirul constănţean: „Cum poate Dumnezeu să-ţi dea tot ce-ai visat şi atunci când nu te aştepţi să-ţi ia înapoi tot ce ţi-a dat“. Însă, puţin mai jos, pe o plăcuţă de marmură neagră, familia lui Petrică şi-a însemnat gândurile şi suferinţa: „N-am în ceruri nici o stea/Soarta mea e soartă rea/Am pierdut orice credinţă/ Înecată-n suferinţă/ Am pierdut orice putere/Nimicită de durere/Însă viaţa nu-mi blestem/ Şi nici moartea nu mi-o chem/Pentru că pe ăst pământ/Am de dus un legământ/Trebuia să fim noi doi/ În sprijin pentru cei doi“. Din nefericire, întreg peisajul este stricat de coroanele din flori artificiale, urâte, colorate strident şi stricate de vântul tomnatec.
Mitropolia salvează sodomia!
Şocul ultimelor zile a fost, fără pic de îndoială, dezvăluirile unui cotidian de scandal cu privire la înclinaţiile sexuale ale unei feţe bisericeşti.
Aşadar, călugărul Janos Fechetici a apărut a devenit vedetă în presă din cauza unui filmuleţ şi a unor fotografii care-l înfăţişau în poziţii destul de neortodoxe. După ce s-a scuzat şi s-a apărat, călugărul nostru şi-a dat arama pe faţă: a recunoscut că are o anumită orientare sexuală, diferită de cea normală şi că agăţa băieţei din locuri binecunoscute ale urbei.
Se pare că, prin părţile locului, există panouri în anumite zone unde persoanele cu preferinţe sexuale... deosebite îşi lasă numărul de telefon pentru a fi contactate de amatori. Adică, un fel de matrimoniale neconvenţionale.
Lăsând gluma la o parte, dezvăluirea nu ar trebui să ne şocheze. Cred că ştim cu toţii foarte bine că practicile sexuale deviante în rândul feţelor bisericeşti nu sunt o noutate. Dovezi ale acestor fapte au apărut mai mereu şi vor apărea şi de acum înainte, fără nici un fel de problemă. Ba mai mult, înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române au fost bănuiţi, de-a lungul timpului, că ar fi homosexuali. Nici asta nu mai reprezintă un secret.
Însă, mie mi s-a părut de-a dreptul incredibilă reacţia Mitropoliei Clujului, cea care îl avea sub aripă pe călugărul Janos Fechetici. După ce a cerut de unul singur Înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu să fie exclus din rândul monahilor, Mitropolia Clujului a avut o reacţie care a şocat pe toată lumea: cel care a păcătuit atât cu gândul, cât şi cu fapta poate reveni la un moment dat în rândul Bisericii „dacă se îndreaptă“. Şi cam ce înseamnă asta, Prea Sfinţiile Voastre, că eu să mor de înţeleg?!
Reacţia oficială a Mitropoliei Clujului nu face decât un lucru: să aprobe, făţiş sau nu, sodomia mult-blamată de Biblie. Şi acum revenim la veşnica întrebare: oare de ce ne-am îndepărtat noi, oamenii de rând, de Biserică? Aş prefera, sincer, să păstrez aspectul retoric al interogaţiei mele.
Pentru că, dragi feţe bisericeşti, voi ştiţi cel mai bine de ce noi nu mai credem. Şi nu este vorba aici de credinţa în Cel de sus, ci în voi. Cei care ar trebui să ne fiţi duhovnici, care ar trebui să ne călăuziţi paşii în viaţă după preceptele creştine. După cum văd eu situaţia, în cazul acesta, nu faceţi altceva decât să daţi furtunos din cap în semn de aprobare a „lucrăturii Diavolului“. Nu ne dăm puritani, nu spunem că suntem mai buni, doar ne aşteptăm ca voi să fiţi!
Aşadar, călugărul Janos Fechetici a apărut a devenit vedetă în presă din cauza unui filmuleţ şi a unor fotografii care-l înfăţişau în poziţii destul de neortodoxe. După ce s-a scuzat şi s-a apărat, călugărul nostru şi-a dat arama pe faţă: a recunoscut că are o anumită orientare sexuală, diferită de cea normală şi că agăţa băieţei din locuri binecunoscute ale urbei.
Se pare că, prin părţile locului, există panouri în anumite zone unde persoanele cu preferinţe sexuale... deosebite îşi lasă numărul de telefon pentru a fi contactate de amatori. Adică, un fel de matrimoniale neconvenţionale.
Lăsând gluma la o parte, dezvăluirea nu ar trebui să ne şocheze. Cred că ştim cu toţii foarte bine că practicile sexuale deviante în rândul feţelor bisericeşti nu sunt o noutate. Dovezi ale acestor fapte au apărut mai mereu şi vor apărea şi de acum înainte, fără nici un fel de problemă. Ba mai mult, înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române au fost bănuiţi, de-a lungul timpului, că ar fi homosexuali. Nici asta nu mai reprezintă un secret.
Însă, mie mi s-a părut de-a dreptul incredibilă reacţia Mitropoliei Clujului, cea care îl avea sub aripă pe călugărul Janos Fechetici. După ce a cerut de unul singur Înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu să fie exclus din rândul monahilor, Mitropolia Clujului a avut o reacţie care a şocat pe toată lumea: cel care a păcătuit atât cu gândul, cât şi cu fapta poate reveni la un moment dat în rândul Bisericii „dacă se îndreaptă“. Şi cam ce înseamnă asta, Prea Sfinţiile Voastre, că eu să mor de înţeleg?!
Reacţia oficială a Mitropoliei Clujului nu face decât un lucru: să aprobe, făţiş sau nu, sodomia mult-blamată de Biblie. Şi acum revenim la veşnica întrebare: oare de ce ne-am îndepărtat noi, oamenii de rând, de Biserică? Aş prefera, sincer, să păstrez aspectul retoric al interogaţiei mele.
Pentru că, dragi feţe bisericeşti, voi ştiţi cel mai bine de ce noi nu mai credem. Şi nu este vorba aici de credinţa în Cel de sus, ci în voi. Cei care ar trebui să ne fiţi duhovnici, care ar trebui să ne călăuziţi paşii în viaţă după preceptele creştine. După cum văd eu situaţia, în cazul acesta, nu faceţi altceva decât să daţi furtunos din cap în semn de aprobare a „lucrăturii Diavolului“. Nu ne dăm puritani, nu spunem că suntem mai buni, doar ne aşteptăm ca voi să fiţi!
miercuri, 4 iunie 2008
Cum pot avea victimele agresiunii o zi internationala?????
Mie mi se pare incredibil! s-a ajuns până la asta??? cum poţi pune la cale o zi internaţională a copiilor agresaţi? şi asta la doar câteva zile după 1 iunie???
aşa arată comunicatul de la Poliţie:
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPIILOR INOCENŢI - VICTIME ALE AGRESIUNILOR
Cu ocazia „Zilei internaţionale a copiilor inocenţi victime ale agresiunii” marcată în ziua de 04 iunie 2008, Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa doreşte să ofere o serie de recomandări preventive tuturor părinţilor.
S-a constat faptul că factorii primordiali în accentuarea manifestărilor antisociale ale minorilor, îi constituie lipsa comunicării dintre părinţi şi copii, abandonul şcolar, precum şi experienţă redusă de viaţă a copiilor.
Astfel, pentru prevenirea creşterii infracţionalităţii în rândul minorilor recomandăm părinţilor să acorde o atenţie sporită preocupărilor copiilor din timpul liber, să le cunoască prietenii şi să se intereseze în mod constant de situaţia şcolară a acestora.
În acest sens vă recomandăm :
Ø Supravegheaţi copilul şi interesaţi-vă de locurile de joacă ale acestuia!
Ø Sfătuiţi-l să nu vorbească cu persoane necunoscute pe stradă, să nu accepte daruri sau dulciuri şi să nu intre niciodată în autoturismul unui necunoscut!
Ø De asemenea, încurajaţi-l să vă spună dacă a fost acostat de persoane necunoscute sau dacă i-au fost oferite cadouri!
Ø Îndemnaţi-l să se joace cu prietenii, să nu se aventureze de unul singur departe de locuinţă, să cunoască modalitatea de apelare a numărului de urgenţă, să cunoască numărul de telefon de acasă, să nu se joace în apropierea canalelor, a liniilor de cale ferată, pe şantierele de construcţii, case sau sedii părăsite ori străzi cu trafic intens.
Fiţi prietenul copilului dumneavostră!
COMPARTIMENTUL DE INFORMARE SI RELATII PUBLICE
„Până la moarte, cu Radu până la moarte!“
La aflarea rezultatelor scrutinului de duminică mi-am imaginat hoardele de constănţeni urlând să-şi spargă plămânii: „Până la moarte, cu Radu până la moarte, pâââână la moarte, cu Radu până la moarteee!!!“.
Ce suntem noi? Alegători sau galerie? Eu una chiar nu mai fac diferenţa între cele două noţiuni. S-a văzut foarte clar că cetăţenii de p-aici au ales să-şi ducă la îndeplinire menirea civică într-un fel ce ne aduce aminte de tifosi ce se deplasează înspre stadion. Fularele şi steagurile le mai lipseau. În schimb, râuri, râuri, ne-am îndreptat către urne cu un singur scop: să ne votăm echipa favorită. Nu vi se pare că Liga I a lui Mitică se aseamănă cu alegerile locale de anul ăsta? Pai să comparăm: în fotbal găsim finanţatori cu o moralitate îndoielnică. În politica locală şi nu numai, dăm peste grupuri de interese. Aşa că, putem pune cu uşurinţă semnul =. Să trecem mai departe: candidaţii au fost ca un fel de vedete ale echipei. Adică, pe Mazăre îl putem compara cu Mutu, spre exemplu. Numai că edilul nostru nu are reality show. Însă, apariţiile în presa de scandal au fost aproape zilnice. Deci nu-i nici o diferenţă, practic. Vedeta, fotbalist sau candidat, târâie după ea întreaga echipă. Cam aşa şi la noi. Este adevărat, au existat şi sceptici. Cum unii văd talentul lui Adi Mutu, însă, nu pot trece peste episodul prăfuit de droguri din trecutul lui, aşa vedeau şi neîncrezătorii numai defectele, nicidecum şansele reale ale lui Radu Mazăre. Completate, evident, de succesul echipei lui. Oricum, situaţia nu mai poate fi schimbată. Următorii ani ne sunt vopsiţi în roşu. Şi, revenind la comparaţia dintre fotbal şi politică, pesediştii ar fi putut lejer să-şi pună slogan de campanie „Faceţi loc, trec câinii roşii!“. Urmează să vedem care-i treaba cu scăderile de formă.
Ce suntem noi? Alegători sau galerie? Eu una chiar nu mai fac diferenţa între cele două noţiuni. S-a văzut foarte clar că cetăţenii de p-aici au ales să-şi ducă la îndeplinire menirea civică într-un fel ce ne aduce aminte de tifosi ce se deplasează înspre stadion. Fularele şi steagurile le mai lipseau. În schimb, râuri, râuri, ne-am îndreptat către urne cu un singur scop: să ne votăm echipa favorită. Nu vi se pare că Liga I a lui Mitică se aseamănă cu alegerile locale de anul ăsta? Pai să comparăm: în fotbal găsim finanţatori cu o moralitate îndoielnică. În politica locală şi nu numai, dăm peste grupuri de interese. Aşa că, putem pune cu uşurinţă semnul =. Să trecem mai departe: candidaţii au fost ca un fel de vedete ale echipei. Adică, pe Mazăre îl putem compara cu Mutu, spre exemplu. Numai că edilul nostru nu are reality show. Însă, apariţiile în presa de scandal au fost aproape zilnice. Deci nu-i nici o diferenţă, practic. Vedeta, fotbalist sau candidat, târâie după ea întreaga echipă. Cam aşa şi la noi. Este adevărat, au existat şi sceptici. Cum unii văd talentul lui Adi Mutu, însă, nu pot trece peste episodul prăfuit de droguri din trecutul lui, aşa vedeau şi neîncrezătorii numai defectele, nicidecum şansele reale ale lui Radu Mazăre. Completate, evident, de succesul echipei lui. Oricum, situaţia nu mai poate fi schimbată. Următorii ani ne sunt vopsiţi în roşu. Şi, revenind la comparaţia dintre fotbal şi politică, pesediştii ar fi putut lejer să-şi pună slogan de campanie „Faceţi loc, trec câinii roşii!“. Urmează să vedem care-i treaba cu scăderile de formă.
marți, 3 iunie 2008
o zi din viata unui emo
E veche, da` e zuper muper de mishto ;)) dedicatzie fara numar pentru EMOIONUTZ
5:00- M-a trezit surioara mai mica, iarasi a venit beata. Stie doar sa bea sis a mearga la concerte, ea nu ma iubeste… Eu cand eram de varsta ei aveam colectie de timbre. Iarasi nu pot sa adorm, va trebui sa-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Imi rod lacul de pe unghii.
7:00- A proape ca m-a vazut maicamea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi- azis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit sis a ma duc la scoala. She makes me cry.
7:05- Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbreacat pantalonii, stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-a pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20- M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35- Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o,am agatato la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula(ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20- Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa,stau pe hol. Plang.
8:41- S-a terminatora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43- I hate my life. Stam cu emokids in cinci, plangem.
9:00- Stau la ora si plang.
9:10- M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15- M-m dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie sa ma pis. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17- Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. L-am luat, l-am agatat la loc.
9:18- Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31- (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37- Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44- Stau la ora , ma dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca.
10:12- M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21- Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. L-am luat, l-am agatat la loc.
10:29- M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40- Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50- Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatato la loc.
11:11- (pauza) Emo kids au vazut insigna, auzis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si ma tru. Trece fratimiu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu steam ca fratimiu asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Al ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar. Dupa m-a dat afar ape sala.
12:45- Stau si plang.
12:50- (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Fratimiu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem…
13:00- Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect. Upi! Ma place! Stau si plang de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles san e intalnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10- pe la sormea au trecut niste tovarasi, am pus gecile pe mine si am inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30- Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine.
16:00- Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi si se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10- M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic , mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens.
16:30- Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis ca nu mai sunt tru.
16:37- Mi-a cazut o insigna.
16:40- Ne-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55- A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostrum (25 de personae) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35- Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru de cat toti!)
17:50- Vroiam sa deschidem, a venit sora mea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit in spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, ptentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20- Am vazut o nunta, alexandru a zisca mireasa e imbracata in alb pentru ca e… (am hotarat san e imbracam de maine numai in alb).
18:30- Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20- Ascult tokio hotel, e o formatie emo…
19:00- a venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat…
21:00- Mama mi-a zis sa ma culc. “mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?”
21:05- M-a batut mama la fund. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.
6:00- Imi rod lacul de pe unghii.
7:00- A proape ca m-a vazut maicamea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi- azis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit sis a ma duc la scoala. She makes me cry.
7:05- Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbreacat pantalonii, stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-a pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20- M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35- Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o,am agatato la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula(ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20- Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa,stau pe hol. Plang.
8:41- S-a terminatora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43- I hate my life. Stam cu emokids in cinci, plangem.
9:00- Stau la ora si plang.
9:10- M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15- M-m dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie sa ma pis. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17- Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. L-am luat, l-am agatat la loc.
9:18- Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31- (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37- Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44- Stau la ora , ma dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca.
10:12- M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21- Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. L-am luat, l-am agatat la loc.
10:29- M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40- Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50- Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatato la loc.
11:11- (pauza) Emo kids au vazut insigna, auzis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si ma tru. Trece fratimiu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu steam ca fratimiu asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Al ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar. Dupa m-a dat afar ape sala.
12:45- Stau si plang.
12:50- (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Fratimiu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem…
13:00- Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect. Upi! Ma place! Stau si plang de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles san e intalnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10- pe la sormea au trecut niste tovarasi, am pus gecile pe mine si am inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30- Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine.
16:00- Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi si se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10- M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic , mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens.
16:30- Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis ca nu mai sunt tru.
16:37- Mi-a cazut o insigna.
16:40- Ne-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55- A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostrum (25 de personae) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35- Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru de cat toti!)
17:50- Vroiam sa deschidem, a venit sora mea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit in spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, ptentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20- Am vazut o nunta, alexandru a zisca mireasa e imbracata in alb pentru ca e… (am hotarat san e imbracam de maine numai in alb).
18:30- Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20- Ascult tokio hotel, e o formatie emo…
19:00- a venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat…
21:00- Mama mi-a zis sa ma culc. “mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?”
21:05- M-a batut mama la fund. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.
Battery is found in me
Mi-e somnik... şi am găsit cea mai bună cale de a mă trezi :D
Lashing out the action, returning the reaction
Weak are ripped and torn away
Hypnotizing power, crushing all that cower
Battery is here to stay
Smashing through the boundaries
lunacy has found me
cannot stop the Battery
Pounding out aggression
turns into obsession
cannot kill the Battery
Cannot kill the family
Battery is found in me
Crushing all deceivers, smashing non-believers
never ending potency
Hungry violence seeker, feeding off the weaker
Breeding on insanity
Smashing through the boundaries
lunacy has found me
cannot stop the Battery
Pounding out aggression
turns into obsession
cannot kill the Battery
Cannot kill the family
Battery is found in me
Circle of Destruction, Hammer comes crushing
Powerhouse of energy
Whipping up a fury, Dominating flurry
We create the Battery
Smashing through the boundaries
lunacy has found me
cannot stop the Battery
Pounding out aggression
turns into obsession
cannot kill the Battery
Cannot kill the family
Battery is found in me
Lashing out the action, returning the reaction
Weak are ripped and torn away
Hypnotizing power, crushing all that cower
Battery is here to stay
Smashing through the boundaries
lunacy has found me
cannot stop the Battery
Pounding out aggression
turns into obsession
cannot kill the Battery
Cannot kill the family
Battery is found in me
Crushing all deceivers, smashing non-believers
never ending potency
Hungry violence seeker, feeding off the weaker
Breeding on insanity
Smashing through the boundaries
lunacy has found me
cannot stop the Battery
Pounding out aggression
turns into obsession
cannot kill the Battery
Cannot kill the family
Battery is found in me
Circle of Destruction, Hammer comes crushing
Powerhouse of energy
Whipping up a fury, Dominating flurry
We create the Battery
Smashing through the boundaries
lunacy has found me
cannot stop the Battery
Pounding out aggression
turns into obsession
cannot kill the Battery
Cannot kill the family
Battery is found in me
duminică, 1 iunie 2008
abandon all hope, you who enter here!!!
John Milton: A woman's shoulders are the front lines of her mystique, and her neck, if she's alive, has all the mystery of a border town. A no-man's land in that battle between the mind and the body.
John Milton: Who, in their right mind Kevin, could possibly deny the twentieth century was entirely mine.
Kevin Lomax: "Better to reign in Hell than serve in Heaven", is that it? John Milton: Why not? I'm here on the ground with my nose in it since the whole thing began. I've nurtured every sensation man's been inspired to have. I cared about what he wanted and I never judged him. Why? Because I never rejected him. In spite of all his imperfections, I'm a fan of man! I'm a humanist. Maybe the last humanist.
John Milton: Don't get too cocky my boy. No matter how good you are don't ever let them see you coming. That's the gaffe my friend. You gotta keep yourself small. Innocuous. Be the little guy. You know, the nerd... the leper... shit-kickin' surfer. Look at me. [stops and pauses] John Milton: Underestimated from day one. You'd never think I was a master of the universe, now would ya?
Kevin Lomax: Is this a test? Pam: Isn't everything?
John Milton: Are we negotiating? Kevin Lomax: Always.
John Milton: Let me give you a little inside information about God. God likes to watch. He's a prankster. Think about it. He gives man instincts. He gives you this extraordinary gift, and then what does He do, I swear for His own amusement, his own private, cosmic gag reel, He sets the rules in opposition. It's the goof of all time. Look but don't touch. Touch, but don't taste. Taste, don't swallow. Ahaha. And while you're jumpin' from one foot to the next, what is he doing? He's laughin' His sick, fuckin' ass off! He's a tight-ass! He's a SADIST! He's an absentee landlord! Worship that? NEVER!
John Milton: Freedom, baby... is never having to say you're sorry.
John Milton: Guilt is like a bag of fuckin' bricks. All ya gotta do is set it down.
Kevin Lomax: What about love? John Milton: Overrated. Biochemically no different than eating large quantities of chocolate.
John Milton: The worst vice is advice.
John Milton: Vanity, definitely my favorite sin.
John Milton: You sharpen the human appetite to the point where it can split atoms with its desire; you build egos the size of cathedrals; fiber-optically connect the world to every eager impulse; grease even the dullest dreams with these dollar-green, gold-plated fantasies, until every human becomes an aspiring emperor, becomes his own God... and where can you go from there?
John Milton: Free will, it is a bitch.
Alice Lomax: Let me tell you about New York. Kevin Lomax: Let me guess. Alice Lomax: Fallen, fallen, is Babylon the great. It has become a dwelling place of demons." Revelation 18. Wouldn't hurt you to look it over. Kevin Lomax: Couldn't forget it if I tried. Alice Lomax: Oh, really? And what *happened* to Babylon?
John Milton: I'm the hand up Mona Lisa's skirt. I'm a surprise, Kevin. They don't see me coming: that's what you're missing.
John Milton: It's your wife, man. She's sick, she needs you... she's got to come first. Ah, wait a minute, wait a minute. You mean the possibility of leaving this case has never even entered you mind? Kevin Lomax: You know what scares me? I quit the case, she gets better... and I hate her for it. I don't want to resent her, John, I've got a winner here. I've got to nail this fucker down, do it fast, and put it behind me. Just get it done. Then - then. - put all my energy into her. John Milton: I stand corrected.
Kevin Lomax: Ladies and gentlemen of the jury, I know you've spent all morning listening to Mr. Broygo talk; I know you're hungry; what I need to tell you won't take very long at all. I don't like Alexander Cullen. I don't think he's a nice person. I don't expect you to like him. He's been a terrible husband to all three of his wives; he's been a destructive force in the lives of his stepchildren; he's cheated the city, his partners, his employees. He's paid hundreds of thousands of dollas in penalties and fines over the years. I don't like him. I'm going to tell you some things during the course of this trial that are going to make you like him even less. But this isn't a popularity contest; it's a murder trial.
John Milton: And as we're straddling from one deal to the next, who's got his eye on the planet, as the air thickens, the water sours, and even the bees' honey takes on the metallic taste of radioactivity? And it just keeps coming, faster and faster. There's no chance to think, to prepare; it's buy futures, sell futures, when there is no future.
John Milton: Free will. It's like butterfly wings: once touched, they never get off the ground. No, I only set the stage. You pull your own strings.
Kevin Lomax: What are you? John Milton: Oh, I have so many names... Kevin Lomax: Satan. John Milton: Call me Dad.
John Milton: [chanting in Latin] Diaboli virtus in lumbis est. Diaboli virtus in lumbis est. [continues chant in English] John Milton: The virtue of the devil is in his loins.
Alice Lomax: Behold I send you out as sheep amidst the wolves.
Kevin Lomax: In the Bible you loose. We're destined to lose dad. John Milton: Well consider the source son.
John Milton: That day on the subway, what did I say to you? What were my words to you? Maybe it was your time to lose. You didn't think so. Kevin Lomax: [raging] Lose? I don't lose! I win! I win! I'm a lawyer! That's my job, that's what I do! John Milton: I rest my case.
John Milton: Your vanity is justified, Kevin. Your seed, is the key to a new future. Your son is gonna sit at the head of all tables, my boy. He's gonna set this hold thing free. Kevin Lomax: You want a child? John Milton: I want a family. Kevin Lomax: The Anti-Christ? John Milton: [laughing] Whatever...
John Milton: What about you? Your family, you gotta miss 'em. [Mary Ann shakes her head no] John Milton: No? Mary Ann Lomax: I told Kevin the only thing worse than not having a father was having mine. John Milton: I can relate. I can, believe me.
Kevin Lomax: God dammit, what did you do to my wife? John Milton: Well, on a scale of one to ten... ten being the most depraved act of sexual theatre know to man... one being your average Friday night run-through at the Lomaxes' household... I'd say, not to be immodest, Mary Ann and I got it on at about... [counts on his fingers] John Milton: ... seven.
John Milton: There's this beautiful girl just fucked me forty ways from Sunday... we're done, she's walking to the bathroom, she's trying to walk, she turns... she looks... it's me. Not the Trojan army just fucked her. Little ol' me. She has this look on her face like: "How the hell did that happen?"
John Milton: So... have we been treating you well? Kevin Lomax: Very well, thank you. John Milton: And your wife? She had a good time? Kevin Lomax: She sure has, it's been great. The whole thing's been great. John Milton: That's our secret. Kill you with kindness.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)