miercuri, 7 aprilie 2010
Pauză de linişte - Iubirea faţă de aproapele
Două zile de linişte nu i-au fost de ajuns făpturii care nu este în stare să-şi regăsească echilibrul. gândeşte întotdeauna în direcţia nepotrivită, îşi doreşte mereu, cu aceeaşi tărie, ceea ce nu poate avea. povestirile pe care le creionează în urma de suflet pe care o mai posedă i-au adus mai mult gânduri negre decât lumina de care avea nevoie. mereu se gândeşte că face ceva greşit şi, la un moment dat, a a vut o revelaţie, şi-a pus întrebarea pe care o tot căuta, dar nu reuşea să o desluşească: de ce face mereu lucruri pentru a-i mulţumi pe alţii, însă niciodată nu are forţa de a face ceea ce trebuie pentru a fi fericită? şi-a amintit de o carte pe care a citit-o cu mult timp în urmă şi a realizat că, dacă ar fi avut parte de mediul "potrivit“ ar fi putut fi o curvă de succes. dar nu una dintre acelea de lux, pe bani mulţi, ci dintre acelea care nici măcar nu şi-ar fi dorit satisfacţia materială, ci numai plăcerea de a-l vedea pe cel de lângă ea mulţumit, împlinit, fericit. "revelaţia“ a făcut-o să râdă în sinea ei, i s-a părut un gând stupid, cu toate că acea carte a bântuit-o mult timp după ce paginile i-au fost închise şi a fost pusă la loc, în raft. cât de departe poţi merge în "iubirea faţă de aproapele“? cât de mult te poate interesa binele altcuiva, în detrimentul fericirii tale? cât de des poţi spune "DA“ numai din teama de a nu face altuia rău? cât poţi accepta ceva numai pentru că ştii că altul vrea şi că nu îl poţi dezamăgi? de ce îi este atât de frică să dezamăgească pe cineva? de ce lasă să se vadă asta? a reuşit să răspundă şi la aceste întrebări. însă... este atât de important să reuşeşti să faci bine cu orice preţ, chiar dacă preţul presupune că preţul tău, în proprii-ţi ochi, va scădea considerabil? poate cineva să accepte compromisul pentru totdeauna?
“Este o temă obsesivă care poate fi regăsită în toate cărţile mele. Pentru mine prostituţia reprezintă stadiul ultim al carităţii. Mi s-a spus că este o carte stranie… Un prieten mi-a mărturisit că este cartea revanşei femeilor asupra bărbaţilor. Acest roman place femeilor.” - Pascal Bruckner
quote of the day
Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.
Octavian Paler
