Zilele acestea au început preoţii să umble din casă-n casă pentru a sfinţi, cu ocazia sărbătorilor pascale. Numai că, toţi românii care se dau credincioşi până-n măduva oaselor, au ajuns să nu le mai deschidă uşile feţelor bisericeşti.
Sunt de învinuit? În nici un caz. Am asistat la o fază de genul ăsta săptămâna trecută. Eram la cineva acasă, iar, dintr-o scară întreagă de bloc, dacă au deschis vreo trei, poate patru, uşa preotului. Din reacredinţă? Nu. Ci doar din neîncredere. Revin la întrebarea mea: merită învinuit cel care nu mai are nici un pic de încredere în spusele şi în faptele preoţilor? Am povestit întâmplarea unei cunoştinţe şi, înainte de a-mi termina eu vorbele mi-a replicat: „Ce ţi se pare atât de ciudat? Uită-te câte fac preoţii din ţara asta. Uite ce exemple dau. Cum să mai ai încredere în ei?“
Explicaţia, ca şi reacţia, mi s-a părut absolut logică. Şi au început să-mi vină în minte zecile de exemple negative pe care numai preoţii de pe aceste plaiuri le oferă. Ca să nu mai spunem de cei din întreaga ţară. Că doar sunt ziarele împânzite de păţaniile lor absolut neortodoxe. Şi, ar mai trebui să ne încredem în spusele celor care se dau hărăziţii pe pământ sau ar trebui, în prag de sărbători, să ne ducem credinţa în Dumnezeu aşa cum ştim mai bine, fiecare în sufletul lui?
Pe de altă parte, m-am gândit la sutele de exemple de credincioşi făţarnici, care se duc în „casa Domnului“ cu feţe schimonosite de atâta... smerenie. Oameni care, pentru a-i face pe plac popii sunt în stare să spună orice, numai pentru a-şi primi partea de mântuire care li se cuvine.
M-am amuzat teribil când am auzit de-o .. tânără domniţă de vreo patruj de ani, care a minţit popa că are puţin peste 30. Şi asta tocmai când părintele venise să-i sfinţească locuinţa. Şi să-i spună de cele bune, să se roage pentru ea şi pentru cei din jurul ei. Ajunşi la discuţia legată de ani, donşoara n-a stat deloc pe gânduri şi, uitând de porunca care spune „să nu minţi“, i-a tras popii ditamai gogomănia de minciunică. Şi asta pentru simplul fapt că până acum, la vârsta asta, nu s-a măritat. Strajnic motiv, madam!
În cazul ăsta... să mă mai mir că nu primim popa-n casă? Hehe! Ne-aţi învăţat, luminaţilor, să fim ca voi! Înalţi moraliceşte în faţă şi josnici în esenţă.
Sunt de învinuit? În nici un caz. Am asistat la o fază de genul ăsta săptămâna trecută. Eram la cineva acasă, iar, dintr-o scară întreagă de bloc, dacă au deschis vreo trei, poate patru, uşa preotului. Din reacredinţă? Nu. Ci doar din neîncredere. Revin la întrebarea mea: merită învinuit cel care nu mai are nici un pic de încredere în spusele şi în faptele preoţilor? Am povestit întâmplarea unei cunoştinţe şi, înainte de a-mi termina eu vorbele mi-a replicat: „Ce ţi se pare atât de ciudat? Uită-te câte fac preoţii din ţara asta. Uite ce exemple dau. Cum să mai ai încredere în ei?“
Explicaţia, ca şi reacţia, mi s-a părut absolut logică. Şi au început să-mi vină în minte zecile de exemple negative pe care numai preoţii de pe aceste plaiuri le oferă. Ca să nu mai spunem de cei din întreaga ţară. Că doar sunt ziarele împânzite de păţaniile lor absolut neortodoxe. Şi, ar mai trebui să ne încredem în spusele celor care se dau hărăziţii pe pământ sau ar trebui, în prag de sărbători, să ne ducem credinţa în Dumnezeu aşa cum ştim mai bine, fiecare în sufletul lui?
Pe de altă parte, m-am gândit la sutele de exemple de credincioşi făţarnici, care se duc în „casa Domnului“ cu feţe schimonosite de atâta... smerenie. Oameni care, pentru a-i face pe plac popii sunt în stare să spună orice, numai pentru a-şi primi partea de mântuire care li se cuvine.
M-am amuzat teribil când am auzit de-o .. tânără domniţă de vreo patruj de ani, care a minţit popa că are puţin peste 30. Şi asta tocmai când părintele venise să-i sfinţească locuinţa. Şi să-i spună de cele bune, să se roage pentru ea şi pentru cei din jurul ei. Ajunşi la discuţia legată de ani, donşoara n-a stat deloc pe gânduri şi, uitând de porunca care spune „să nu minţi“, i-a tras popii ditamai gogomănia de minciunică. Şi asta pentru simplul fapt că până acum, la vârsta asta, nu s-a măritat. Strajnic motiv, madam!
În cazul ăsta... să mă mai mir că nu primim popa-n casă? Hehe! Ne-aţi învăţat, luminaţilor, să fim ca voi! Înalţi moraliceşte în faţă şi josnici în esenţă.