"Oamenii se impart in doua: unii care cauta si nu gasesc, altii care gasesc si nu sunt multumiti." (Mihai Eminescu)

Song of the night

Paine uscata, frig si Premiul Nobel

In cartea “Mille e una ragione per vivere”, A. Pronzato relateaza o intamplare adevarata foarte interesanta.  Gabriel, a visat de mic sa fie scriitor. A ajuns mare, cu familie dar era prea sarac sa poata face ceva, totusi intr-o zi  i-a spus sotiei: "Am decis sa scriu o carte!" Uimita sotia i-a raspuns:" Nu avem bani nici macar sa platim chiria..." "Draga mea, sunt sigur ca vom reusi! Da-mi doar permisul sa ma apuc de treaba"  Cu inima indoita sotia a acceptat.   Astfel Gabriel s-a inchis intr-o camera si a inceput sa scrie. Scria, stergea, rescria si tot asa mai departe. In urmatoarele18 luni  a iesit din casa o singura data; sa vanda tot ce mai avea, sa cumpere mancare si gaz pentru foc. In cele din urma a terminat. Manuscrisul era gata sa fie trimis la editor. La posta trebuiau platiti 83 de pesos iar el avea doar 45. Fara sa cedeze Gabriel  a impartit manuscrisul si a  trimis doar jumatate. Apoi a vandut ultimul lucru din casa, soba de incalzit, sa aiba banii de trimis cealalta parte. Sotia a inceput sa strige: "Ai inebunit..."  Erau la limita cand a venit raspunsul: Manuscrisul a fost tiparit si a intrat in librarii. S-au vandut 3 milioane de copii. Autorul a devenit cunoscut in toata lumea : Gabriel Garcia Màrquez. Iar cartea scrisa cu atata sacrificu, a deventit opera de capatai "O suta de ani de singuratate" si a fost premiata  cu Premio Nobel 1982 pentru literatura.

 

Un alt Autor spunea candva: "Daca bobul de grau nu moare nu poate sa aduca roada..." Sa ne masuram zilele nu dupa marimea suferintelor noastre ci dupa bogatia rodului care aduce.

Corneliu Benone Lupu