Ştiţi cum se zice? Că viaţa bate filmul... Eu cred că viaţa bate, de foarte multe ori, bancul.
Ieri citeam o anecdotă. Cică, după mulţi ani după ce au plecat de acasă, patru fraţi evrei, ajunşi foarte bogaţi, decid să-şi cadorisească mama. Unul îi ia o casă foarte mare, unul îi amenajează un cinematograf cu sistem dolby, un altul îi dă o maşină luxoasă cu tot cu şofer, iar cel de-al patrulea îi oferă un papagal care ştia Tora pe de rost. Se gândise el că, din cauza faptului că este foarte bătrână, mama sa nu ar mai putea citi cartea sfântă şi aşa, păsăroiul i-ar fi de un real folos.
După ce şi-a primit darurile, bătrâna le răspunde fiilor: „Milton, casa pe care mi-ai construit-o este uriaşă. Oricum eu stau într-o singură cameră dar trebuie sa fac curat în toata casa. Mulţumesc oricum. Mnachim, mi-ai construit un teatru scump, care are 50 de locuri, dar toţi prietenii mei sunt morţi. Eu nu aud bine şi sunt aproape oarbă. Niciodată nu am fost la un spectacol. Mulţumesc oricum. Marvin, sunt prea bătrână ca să călătoresc. Mâncarea mi se livrează acasă, deci nu am folosit maşina niciodată... iar şoferul pe care mi l-ai trimis e un nazist. Apreciez intenţia. Mulţumesc. Draga Melvin, ca de obicei, tu ai fost cel care a avut bunul simţ să îmi trimită un cadou care să folosească la ceva. Puiul a fost delicios“. Amuzant, nu?
Cam aşa mi se pare mie că stau lucrurile şi în campania electorală. Toţi dau plebei chestii care gâdilă urechea şi imaginaţia, însă, finalul nu este cel prevăzut sau promis. Ni se promit case, tichete, mai multă înţelegere din partea autorităţilor, mai mult ajutor pentru tineri, linişte, în concluzie, o lume mai bune. Însă, într-un final, ne dăm seama că am înghiţit găluşca şi luăm drept pui electoral orice papagal ce ne iese în cale. Mai mult sau mai puţin colorat, papagalul nostru nu recită din cărţi sfinte, ci din manuale numai de el ştiute, cu vorbe alese şi culese tocmai pentru a gâdila electoratul acolo unde-i face plăcere. Apoi, după ce şi-a văzut sacii cu buletine de vot în căruţă, se întoarce liniştit pe partea cealaltă şi-şi uită discursurile. Nu vreau să arunc mâţa în ograda vreunui politician, nu intenţionez să spun vreun nume. Eu nutresc totuşi speranţa că ne vom lepăda la un moment dat de papagali...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu