Oriunde ai merge în oraşul ăsta, oriunde te-ai învârti şi orice ai vrea să faci, nu se poate să nu dai peste vreun paznic bine instruit: „Pe aici nu se trece!“.
Cam aşa am păţit eu acum două zile, când, mai mult din cauza plictiselii, m-am plimbat prin oraş pentru a vedea pe unde mai stau mahării. Şi periplul meu a fost ca o plimbare pe malul mării. „Casa Casătoriilor, cu peronul pe partea dreaptă... Urmează staţia prelungirea Bucovinei, cu peronul pe partea stângă... Urmează staţia cartierul consilierilor - Faleză Nord. Aici puteţi vizita şmecherii urbei“, îmi suna parcă în urechi vocea imaginară, asemănătoare celei din metrou. Toate bune şi frumoase, până am ajuns în Mamaia, prin zona în care auzisem că ar sălăşlui cel dintâi fiu al oraşului, cel care n-a văzut lumina zilei pe aceste meleaguri, dar şi le-a însuşit ca şi cum ar fi ale lui de-o veşnicie, Radu Mazăre. Mai precis, peste drum de Flora. Ca să înţeleagă tot constănţeanul, pe unde era foişorul înainte, pe malul lacului. Parchez maşina şi, împreună cu Gelu, colegul meu, încep să merg pe o alee frumos asfaltată. La răscruce de drumuri, realizez că am în faţă ditamai căsoaiele: una cărămizie, cu insigna clubului Dinamo, una albă, frumoasă, aerisită, având o maşină de aceeaşi culoare în faţă, şi o alta, mai la stânga, împrejmuită cu un gard verde, foarte înalt. Dintr-o gheretă aflată lângă cea din urmă poartă iese un nene, cu vreun cap şi ceva mai înalt decât mine. Se uita de sus la piticania din faţa sa: „Pe aici nu aveţi voie!“. „Dar de ce?!“, mă mir eu pusă pe harţă. „Păi aici sunt oameni importanţi“. Repet, singurii oameni din acel loc eram eu, individul şi Gelu. Bun. După vreo cinci minute şi mai bine de parlamentări am plecat, fără a-l putea convinge pe om că nu vrem să întrăm, că aleia este domeniu public şi că, în lipsa vreunui semn care să-mi interzică accesul biped, mă pot plimba pe unde vreau eu. Pe drumul de întoarcere am realizat ceva: de aceeaşi atitudine m-am lovit şi când am vrut să văd cum se lucrează în cartierul pentru tineri. „N-aveţi voie aici“, s-a răstit unul la mine. Bun aşa. Cred eu că ar fi fost mai potrivit dacă Răducu al nostru şi-ar fi ales ca slogan de campanie „Pe aici nu se trece!“, nicidecum „Alţii se ceartă, noi construim!“. Şi cei care construiesc sau păzesc pentru domnia ta se ceartă. Păzesc Constanţa - proprietatea privată a lui Radu Mazăre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu