Miercuri seară, aproape de miezul nopţii, una dintre emblemele Constanţei, a trecut în nefiinţă. Mark avea aproape 31 de ani şi locuia la Delfinariul din Constanţa de aproape 23, „de când era un adolescent", aşa cum îmi povesteau, în urmă cu doar două săptămâni, dresoarele lui. Acum, în urma lui Mark au rămas lacrimi, dar şi amintirea aplauzelor pe care nu puteai, ca spectator, să nu i le oferi. Mark era un jucăuş, după cum spun cele trei dresoare ale sale.
Ieri dimineaţă, curtea Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii era cuprinsă de linişte. Copiii, cu mamele lor de mână, întrebau de Mark. „A murit", răspundeau mămicile, întristate. Lumea a aflat de moartea simbolului Delfinariului într-un mod ironic: întrebau când va fi următorul spectacol al lui Mark. Din păcate, delfinul tocmai îşi dăduse ultima reprezentaţie. Un bătrânel se ridică de pe o bancă şi-l abordează pe Adrian Mînăstireanu, noul director al Complexului: Vai de mine şi de mine. Aici venea toată lumea... şi? Mai aveţi delfini?". „În septembrie mă duc în China, ca să negociez aducerea a trei delfini din aceeaşi specie cu Mark, numai că...", îi răspunde Mînăstireanu. Bătrânelul continuă: „Offf... asta era cea mai mare veselie la Delfinariu. Este o durere foarte mare". Se prezintă. Îl cheamă Costică şi locuieşte la câteva străzi de Delfinariu. Încheie trist conversaţia: „Dumnezeu să-l odihnească". „Mark a însemnat Delfinariu şi Delfinariul a însemnat Mark. Sunt sinonime, ca să spun aşa", ne spune Mînăstireanu.
„A murit ca un bărbat adevărat"
Ne povesteşte filmul ultimelor ore de viaţă ale lui Mark: „La ora 15.00 a ridicat sala în picioare, la ora 16.00 s-a văzut o mică pată de sânge, am intervenit imediat, l-am stabilizat, la ora 19.00 chiar a mâncat două kilograme de peşte, la ora 21.00 era în bună stare, dar sub supraveghere. La ora 23.00 era puţin agitat, la 23 şi jumătate a eşuat singur pe platforma dresoarelor, iar la 23.46 a survenit decesul. Toate dresoarele, doctoriţa, eu, scafandrii... cu toţii au fost alături de Mark până în ultima clipă. Scafandrii au venit să-l ajute, să-l susţină, mai ales că avea o relaţie mai mult decât de prietenie cu unul dintre băieţi, cu Cristi". Directorul spune emoţionat că Mark a fost vedeta incontestabilă a Delfinariului şi că nu va putea fi înlocuit. S-a gândit chiar să-i facă un monument în curtea Delfinariului şi să denumească sala acoperită (cea acoperită, în care Mark dădea spectacole) în amintirea sa. „A fost un luptător şi a murit ca un bărbat adevărat", încheie Mînăstireanu. Cadavrul lui Mark a fost dus, ieri dimineaţă, la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Sănătatea Alimentelor, pentru necropsie, urmând ulterior să se decidă dacă delfinul va fi îngropat sau incinerat.
„A fost copilul nostru de suflet..."
În mod evident, cele mai triste erau dresoarele. Ochii plini de lacrimi transmiteau deznădejdea. Georgeta (Eta) Enciu, una dintre cele trei mame ale lui Mark, ne spune cu ochii înlăcrimaţi: „Nu ne-am imaginat, cu toate că era de aşteptat. Era un animal bătrân, dar pentru noi mereu tânăr. Era un jucăuş şi ne-a luat prin surprindere. Cele două spectacole pe care le-a susţinut la ora 11.00 şi 15.00 au fost nemaipomenite, ca de obicei. După care s-a retras într-un colţ şi noi am spus că este mai obosit, am încercat să ne apropiem, am stat de vorbă cu el...". Apoi a survenit sfârşitul. Dresoarele spun că le va fi foarte greu fără cel care le-a umplut sufletele de bucurie în ultimii 23 de ani. 23 de ani de spectacole, de aplauze şi de multă muncă. „A fost copilul nostru de suflet...", spune plângând. „Lumea încă mai întreabă de el şi când are spectacole.... dar noi le spunem că Mark nu mai este".
Mazăre: „Este o situaţie stupidă şi anormală"
Viceprimarul Decebal Făgădău, fostul şef al Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, s-a arătat îndurerat de moartea lui Mark. „Sunt foarte supărat pentru că, astăzi, a murit un copil drag al meu", a declarat Făgădău, cu prilejul unei conferinţe de presă. Şi primarul Radu Mazăre şi-a arătat regretul, dar şi indignarea: „Este adevărat, este o situaţie stupidă şi anormală ca cei de la Delfinariu să fie nevoiţi să cumpere delfini din China şi să facă spectacole cu un delfin bătrân, care, Dumnezeu să-l ierte, a şi murit, şi să poată să le facă numai în interior din cauză că are pielea fotosensibilă. Nu mi se pare normal ca, atâta timp cât există atâţia delfini în Marea Neagră, să nu pot să iau unul sau doi să-i duc în Delfinariu, să facă spectacol pentru copiii noştri. Sigur, că este interzis să-i prinzi, să-i exploatezi comercial, dar să iei un delfin ca să-l pui în Delfinariu mi se pare o aberaţie să nu poţi să faci".
Drum bun!
Într-un final, rămân aplauzele şi zâmbetele pe care Mark ni le-a oferit de-a lungul timpului. Aşa cum spunea cineva ieri, „Mark a fost delfinul copilăriei noastre".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu