Toată lumea-i în vacanţă. Ziarele colorate sunt pline de vedete venite pe litoralul românesc. De ce?, mă întreb eu născută şi crescută lângă minunata mare.
Am iubit întotdeauna întinderea verde-albăstruie care mi-a liniştit şi cele mai negre gânduri. Mereu mi-a fost prietenă, aliată, confidentă, loc de linişte şi de apropiere de... mine. Am spus mereu că mă duc lângă mare ca să mă apropii de mine. Şi ştiu că turişti caută altceva atunci când vin aici. Eu urăsc marea vara. Pe cât de des o văd iarna, pe atât de rar o privesc atunci când este pângărită de toaţi cei veniţi de fiţă pe aici. Pentru că, din câte mi-am dat eu seama, marea a devenit o fiţă. Plaja la fel. E trendy să fii bronzat cu urme... sau nu. Dar te poţi lăuda că ai fost la mare. Eu urăsc sezoniştii pentru că nu au grijă de marea mea. Pe plajă nu mai găseşti scoici, ci gunoi, faleza nu te mai ajută să respiri aer curat, ci miros de mici, algele nu mai sunt fireşti, ci scârboase. Poate ar trebui să facem educaţie ante-plajă. Să le spunem că marea noastră, a constănţenilor, nu merită murdărită. Că ea este frumoasă şi iarna, că este superbă toamna iar momentul ei de glorie este pe timp de ploaie. Nu ne distrugeţi marea, dragi dorobanţişti!
Un comentariu:
N-ar fi mai bine sa stea aia dracului acasa la ei?
Trimiteți un comentariu