În ultimele zile nu auzim discutându-se decât despre uniunea, aproape consensuală (mai pe şleau, concubinajul), dintre pesedişti şi penelişti. Şi, dacă mai punem şi udemeriştii în cocktail-ul acesta... Molotov scrie pe noi.
Nu vorbim despre doctrine. Lăsăm deoparte orice urmă de moralitate şi discutăm despre lucruri concrete, văzute cu ochiul liber, simţite, auzite. La Constanţa, PSD-ul şi PNL-ul nu sunt chiar incompatibile, în ciuda aparenţelor. Da, ştiu că Victor Manea s-a plimbat cu elefantul mâncător de Mazăre prin oraş. Cunosc foarte bine faptul că grupul celor trei penelişti din Consiliul Local încearcă, cel puţin de suprafaţă, să opună ceva rezistenţă „asupririi mazariote". Pe de altă parte, mai ştiu şi faptul că la aproape orice intervenţie a „galbenilor" Manea, Cupşa şi Matei, „roşul" Mazăre nu s-a sfiit să facă băşcălie. Vreţi să-i spunem mişto? Păi chiar acesta este adevărul. Şi acum, când lupta pentru ciolan este mai acerbă ca întotdeauna, când propunem un alt băiat deştept, primar de Sibiu, să conducă viitorul executiv, când alegem cu televizorul, nicidecum cu ştampila, când nu mai putem discerne adevărul de minciună şi informaţia eronată de cea dreaptă, manipularea de realitate, ei vin şi ne propun o alianţă moartă din faşă. O alianţă în care unul este cocoşul (PSD), care calcă găina (PNL) când, cum şi unde are chef. Şi „frăţia" dintre boemul Crin Antonescu, cel hulitor de moguli, drept şi proaspăt intrat în rândul lumii odată cu însurătoarea, cu „prostănacul" Mircea Geoană, cel despre care nici măcar susţinătorii nu pot spune cine ştie ce cuvinte de laudă, este contra naturii nu din motive ideatice, doctrinare sau de mândrie, ci pentru că, pur şi simplu, va fi condusă de doi oameni slabi, flancaţi de baroni locali care-şi ştiu interesul. Şi, dragi votanţi, interesele lor nu coincid cu ale noastre. Ar trebui să fim conştienţi de asta. Interesul lui Geoană via Mazăre nu se va „pupa" niciodată cu al meu, cu ale noastre. Şi ar mai trebui adăugat ceva. Revenind în plan local, trebuie să fim realişti şi să conştientizăm faptul că Mazăre nu va accepta un partener de dialog sau de decizie, aşa cum nu s-a întâmplat nici măcar în timpul „pactului" cu democrat-liberalii. Mazăre nu acceptă alianţe decât verbal, pentru că faptic, în egocentrismul său, este şeful suprem al oraşului. Doar trăim în ţara lui Mazăre, nu-i aşa?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu