Minulescu

A unsprezecea porunca

Asculta, priveste si taci ! …
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti,
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci…
Asculta, priveste si taci !

Cand simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste –
Cand simti ca pacatul te paste !…

Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge –
Cand simti ca dusmanul te-nvinge !

Cand bratele incep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti –
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-ncep sa te doara !…

Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci !…
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer !…

++++++++++++++++++

Randuri pentru un necredincios

Hai, vino !
Vino mai curand sa vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi
Sa vezi cum cerul vesel se coboara
Si muntele-ncruntat cum se ridica
Sa prinda cea din urma zi de vara
Cu cel din urma zbor de randunica

Hai, vino !
Vino mai curand s-asculti
Nemultumirea celor mici si multi
Ca vara n-a tinut decat trei luni
Si-n viata unui om trei luni nu sunt
Decat exact trei strachini de pamant
Cu hrana pentru noua guri de capcauni

Hai, vino
Vino mai curand sa-nveti
Secretul mascaricilor poeti
Sa-nveti sa mori cand nu stii sa traiesti
Si sa traiesti abia dupa ce mori
Iar dupa moartea ta sa te-ntregesti
Cu restul celorlalti nemuritori

Hai, vino !
Vino mai curand sa simti
Cum sun-o ploaie de monezi cu zimti
In punga goala-a unui biet ateu
Si, travestit in cel ce-ai vrut sa fii
Sa-l poti cinsti, cu-o halba, pe bunul Dumnezeu
Hai, vino !
Vino mai curand …
Nu vii ?

+++++++++++++++++++

Epilog sentimental

Da-mi ochii-ti plansi, sa-i mai sarut o data,
Si lasa-ma sa plec!...
Tu nu-ntelegi
Ca-n orchestrarea intregirii noastre
Nu-i ciripit de pasarele-albastre,
Ci-i racnet doar de bestie turbata,
Ce-ti sangereaza-obrajii si te muscă
De cate ori incerci s-o-nchizi in cusca
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Da-mi ochii-ti plansi, sa-i mai sarut o data,
Si nu-ti mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Ca melodia intregirii noastre s-a sfarsit
Si toata fericirea-mprovizata
Cu care ne-avantam tot mai departe
N-a fost decat iluzia ca ne-am iubit
Ca doua manechine cu suflete de vata,
Pastrate-ntr-o vitrina cu geamurile sparte?...

Da-mi ochii-ti plansi, sa-i mai sarut o data,
C-atata doar mi-e dat sa-ti mai sarut,
In cinstea intregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai ramas nimic
Decat o falsa fresca-n mozaic,
Pe care niste gheare de bestie turbata
Insangereaza doua imagini omenesti!...
Nu le cunosti?...
Incearca -
Si-ai sa ti le-amintesti!

+++++++++++++++++++++++

Celei care minte

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

In cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare in trepieduri de argint,
In pat ti-am presarat garoafe
Si maci -
Tot flori insangerate -
Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar in covorul din perete ca si-ntr-o glastra am infipt
Trei ramuri verzi de lamaiţa
Si-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iata,
Bate miezul noptii...
E ora cand amanţii,-alt'data,
Sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvantata...
Deci vino,
Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
Infinge-ti in priviri Minciuna
Si-n caldul buzei Adevarul
Si spune-mi:
Dintre caţi avura norocul sa te aiba-aşa
Cati au murit
Si cati blesteama de-a nu te fi putut uita?...

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine...
Dar fiindca azi mi te dai toata.
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari,
Nu-ti cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimanui.
Şi nu-ti cer patima nebuna si fara de sfarsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni in suflet infinitul unui pahar de hidromel,
In par sa-mi impletesti cununa de laur verde
Si in priviri
Sa-mi impietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.
Si-asa tacuti -
Ca doua umbre, trantiţi pe maldarul de flori -
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Si maine s-o sfarsim in zori!

++++++++++++++++++++++++++

Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist, adus din alte tări
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!

++++++++++++++++++++++++++

Romanta meschina

Daca-ai crezut c-ar fi putut sa fie
Ceva mai mult decat ce-a fost, te-ai inselat!...
N-a fost decat un inceput de nebunie,
De care-ntamplator ne-am vindecat!...

N-a fost decat un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
In cinstea celei mai frumoase fete,
Si-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decat ce nu se poate spune
Decat cu ochii-nchisi si pe-nnoptat,
In ritmul unui inceput de rugaciune
Pentru iertarea primului pacat!...

N-a fost decat ce-a trebuit sa fie,
Si, dac-a fost cu-adevarat ceva,
N-a fost decat un strop de vesnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

++++++++++++++++++++++++++++++++++