niciodată nu am iubit şi nu am urât pe cineva atât de tare. uneori chiar în acelaşi timp. şi ştiu că situaţia va fi aceeaşi mereu. niciodată nu mi-a fost atât de frică să pierd pe cineva, neluând în calcul familia sau pe Andra. niciodată nu am detestat cu atâta intensitate, dar nici nu am adorat în felul ăsta. niciodată nu am avut puterea să renunţ la orice pentru cineva, în afară de situaţiile în care renunţam pentru tine. şi, da... repet: niciodată nu am iubit şi nu am urât cu atâta putere. niciodată nu am putut să-mi ascund sentimentele, decât cu tine, pentru că ştiam că te-aş fi pierdut. şi te-am pierdut. pentru că nu le-am ascuns destul de bine. niciodată nu îmi va fi atât de dor de altcineva. şi niciodată nu voi avea puterea să uit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu