Uit! În ultima vreme uit foarte mult. Uit cam cât dorm... Uit ce gândesc, uit ce vreau să fac, uit ce trebuie să fac, uit ce îmi doresc, uit ce este necesar, uit să acţionez, uit să simt şi uneori uit să mă abţin. uit amintiri, uit întâmplări, uit oameni, uit feţe, uit orice. faza este că am o grămadă de acte ratate, adică foarte multe lapsusuri. nu ştiu ce încearcă să-mi transmită creierul meu, însă sunt convinsă că până la urmă voi afla. azi, spre exemplu, am vorbit cu cineva şi am uitat să am o reacţie. am rămas eu stupefiată că am putut uita chestia asta. aaa, da. uneori îmi aduc aminte ce am uitat. alteori nu. azi am vrut să scriu ceva pe blog, însă am uitat ce. adică.. am gândit, am făcut planul, mi-am structurat cât de cât textul în căpşor, m-am luat cu treabă şi am uitat. de tot. definitiv. irevocabil. de cele mai multe ori îmi pierd ideile în timpul conversaţiilor sau în timp ce fac ceea ce am gândit că ar trebui să fac. schema este aşa: gândesc, vreau să acţionez, mă gândesc la altceva, uit şi... buuum :D nu este de la bătrâneţe sunt sigură. este vorba că am dezvoltat anumite mecanisme care mă sperie. Cori este speriată de ea aşa cum lumea ar trebui să fie speriată de Fluffy, distrugătorul lumilor (căţelul încruntat din postul de mai jos;)) treaba e aşa: eu, când nu vreau să mă gândesc la ceva dorm. foarte mult. de la o vreme încoace adorm la maxim 10. cu mici excepţii. apoi... mă uit la filme. multe, fără rost, fără noimă, filme proaste/bune/patetice/plictisitoare. nu contează cum sau de ce. contează să fie mişcare pe ecranul laptop-ului şi totu-i în regulă. mă uit, uit şi naniiii Cori că s-a făcut târziu. însă... revenind la faptul că uit. oare nu-i ciudat că am aşa multe acte ratate?! oare până unde voi uita? pe cine? dacă voi uita în neştire şi viaţa mea va fi frumoasă? îmi voi dori să uit în continuare? sau voi rămâne la stadiul ăsta puţin înspăimântător de stăpână neîncoronată a actelor ratate?! :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu