ganduri ...
chiar nu pot intelege! se intampla, sunt constienta, dar nu inteleg cum, de ce, in ce scop... si asa mai departe. timpul trece si parca, intr`un fel, dintr`un singur punct de vedere, eu raman in aceeasi dimensiune, la aceeasi ora, acelasi minut, aceeasi secunda. acea secunda. parca nimic nu s`ar schimba in ciuda faptului ca totul, dar absolut totul, este diferit acum fata de acea secunda. este ciudat, infricosator, dar, totusi, intr`un mod ciudat... placut. daca as povesti cuiva ce simt probabil ca ar intelege cu totul altceva. uneori si eu inteleg altceva in momentul in care incep sa ma gandesc la secunda aia. pana la urma, este vorba despre o singura clipa, o insiruire de momente, o pala de vant, o piatra, apa marii si nimic mai mult. cate se pot intampla intr`o secunda? pana acum n`am fost nici eu constienta ca se intampla prea multe lucruri intr`o secunda. daca am fi constienti ca secunda este atat de consistenta in evenimente cred ca trecerea timpului nu ni s`ar mai parea atat de rapida. si eu... ma gandesc... secunda, marea, piatra, cerul, pala de vant... si un te iubesc. iar eu, te voi iubi o viata atat cat te`am iubit in secunda aia Saturday April 28, 2007 - 10:23pm
----------------
am invatat ca anumite lucruri se intampla o singura data in viata. din cauza asta nu mai astept. de asemenea, am invatat ca anumite dorinte ti se indeplinesc o singura data si, din acest motiv, nu mai am puterea sa sper.
cel mai greu este, probabil, atunci cand cineva in care ai incredere te dezamageste. am citit, am bagat la cap, am procesat informatia. n`a durut, nu m`a mirat, nu m`am scandalizat sau cine stie mai ce, insa, am fost dezamagita. probabil ca asta este cea mai urata reactie atunci cand idealizezi pe cineva. oricat de platonica (sau nu) ar fi iubirea si admiratia, dezamagirea este dureroasa. oricum, este mai putin dureroasa decat neputinta de a astepta si lipsa de speranta. Wednesday May 2, 2007 - 08:23am
----------------------------
Is this love what i`m feeling?
Se spune că dragostea nu vine niciodată atunci când te aştepţi. Sau atunci când o doreşti, când şi cea mai mică particulă din corpul tău arde după o clipă de tandreţe şi după „fluturaşii“ din stomac. Nu cred în dragostea la prima vedere. De fapt… realitatea este că nu mai cred de prea mult timp în cea mai nefericită formă de a-ţi arăta sentimentele în faţa cuiva. Am găsit, evident, ca un mecanism de autoapărare, mult prea multe defecte iubirii.
- suferi
- îţi pasă mai mult de celălalt mai mult decât de tine
- te depersonalizează
- ajung să calci în picioare orice urmă de orgoliu care ţi-a mai rămas
- nu mai poţi avea vedere de ansamblu asupra existenţei tale terestre, pentru că centrul universului tău este celălalt sau cuplul vostru
- devii frustrat pentru că refuzi să acţionezi impulsiv şi să faci ceva ce-ţi doreşti foarte mult şi... din cauza asta ...
... pierzi evenimente care te-ar putea ajuta în dezvoltarea ca individ
Oare ajung motivele? Hmmm. Sunt doar câteva, după cum am spus. Însă, evident, cum mi se întâmpla mie de obicei, atunci când eram foarte convinsă că nimeni şi nimic nu mă va putea face să mă abat de la ideile mele despre dragoste... când spuneam că „love is dead“...
... Mi-am dat seama, peste noapte (şi asta la propriu) că dragostea este chestia aia pe care uneori nici n-o simţi, dar ştii că este acolo. Care te face să te chinui chiar fără să conştientizezi de ce, care te face să visezi, să zbori uneori numai la gândul că îi vei auzi vocea. Care te face să acţionezi impulsiv şi să laşi deoparte orice idee preconcepută. Este singura chestie care are puterea extraordinară de a te face un alt om.
Nu vreau să te iubesc, aşa cum am încercat să nu mă gândesc în tot timpul ăsta la tine. Stau lângă tine şi ştiu că te iubesc. Şi atât. Am ajuns la stadiul în care nu aş putea face nimic, în nici un sens. Nu te vreau, doar te iubesc. Ce patetic şi idiot sună, dar ăsta este adevărul. Şi, din păcate, în ciuda faptului că mă „dezmorţesc“, încep să realizez din nou că punctele nevralgice ale iubirii, pe care le-am căutat cu atâta îndârjire, nu sunt chiar eronate.
Dimpotrivă!
Totuşi, ca un fel de concluzie, dragostea este bună pentru cei care încă mai au puterea să viseze, pentru cei care mai pot spera... Şi... din fericire, unii dintre noi se pot preface că iubesc...
Amintirile rănesc, aşa că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să uităm... Din păcate, TU nu eşti o amintire... Monday June 11, 2007 - 12:29am (EEST)
-----------------------------------------
O urmă de suflet...
Hai să vorbim deschis, ca şi cum am sta faţă în faţă. Ca şi cum destinul ne-ar trage la răspundere pentru toate tâmpeniile pe care le-am făcut şi pentru modul în care ne-am irosit viaţa. Ca şi cum cineva, care ne priveşte acum de sus, ne-ar implora să dăm timpul înapoi şi să-i mai acordăm o şansă. Cum ar fi fost? Cum s-ar fi petrecut toate? Oare te întrebi vreodată? Eu mă întreb dacă viaţa mea fără tine ar fi fost mai fericită... dacă mi-ar fi fost mai bine. Şi mă întreb când va dispare fantoma ta din mintea şi din inima cuiva care nu mai are puterea să trăiască. Orice reacţie extremă vine dintr-o frică teribilă de viaţă şi aşa îmi explic eu acum felul în care-mi duc zilele. Mi-e frică de orice. Până şi de o pală de vânt. Bravez, mă arăt puternică şi de fapt... păcat că am început să mă dezmorţesc uneori şi să încerc să mimez dragostea. Să fiu cinstită, dragostea pe care acum o arăt şi cu care fac puţină paradă, nu-mi aparţine. Încerc să mimez un sentiment, încerc să văd cum este să ţii iar la cineva şi cum se simte ca, din nou, cineva să facă parte din fiinţa şi din universul tău. Nu reuşesc să găsesc ce am avut. Cu siguranţă, nici nu vreau. Mi-e frică! Ştiu că nu este EL cel potrivit, aşa cum nu au fost nici cei de dinaintea lui. Numai TU, ai reuşit să mă faci să cred asta. Însă, din păcate, realizez că tu ai fost cel mai puţin potrivit. Surprins? N-ar trebui să fii. Mă cunoşti prea bine. Sau poate deloc. Poate ai dreptate... poate odată va veni şi timpul nostru. Va veni clipa să încheiem ce am început, să ne spunem adio aşa cum ar fi trebui şi să avem puterea de a merge mai departe. Ar fi o adevărată exorcizare. Mi-aş dori să te pot scoate din mintea şi din puţinul suflet care mi-a rămas. O urmă de suflet...
Saturday June 30, 2007 - 10:42pm
---------------------------
why do we love if love will die ?! :)
Why love if losing hurts so much? We love to know that we are not alone.
INCEPUT
nu inteleg de ce nu pot avea o anumita constanta in viata. niciodata nu este o chestie stabila, niciodata o stare nu se mentine f mult timp, mereu alterneaza perioadele agitate cu cele mult prea calme. mereu cand am ceva imi doresc exact opusul si intotdeauna cand ma simt bine caut motivul de nemultumire. de fapt, cred ca este vorba de neincredere. exacta asa ma simt acum... chiar daca nu vreau ... am, simt, vreau.. dar mi`e frica. nu vreau sa`mi fie frica de tine, la fel cum nici nu stiu ce vreau de fapt de la tine. recunosc, uneori te iubesc, iar alteori nu simt aproape nimic. nu`mi esti indiferent, insa uneori te simt al meu si nu`i bine. sau poate e .. cine mai stie? parca privesc viata mea din exterior, ca un spectator interesat sau nu de actiune. Uneori imi place, alteori detest pelicula de 2 bani pe care sunt fortata s`o vad... incep sa simt ... incepe sa`mi pese...
CUPRINS
nu inteleg de ce, uneori, suntem dispusi sa ne vindem atat de ieftin .. suntem capabili sa dam tot, fara sa primim ceva in schimb...ne facem iluzii si suferim apoi, pentru ca am cazut in plasa propriilor noastre dorinte. Am sperat... asta tre` sa fac .. sa uit cum se spera, sa nu imi mai permit sa visez... sa nu te mai vreau .. sa nu`mi mai fie dor de tine. Inevitabil, de la o vreme, tot universul meu se rezuma la tine. Ai intrat brusc in viata mea. presupun ca la fel va fi si iesirea... nu te vreau ! NU ! trebuie sa ma conving ....
SFARSIT
Nu inteleg de ce am mereu dreptate. Si... ma enerveaza ca o poveste ca asta a inceput, in toate etapele ei, cu „nu inteleg”. Chiar n-am inteles sau mi-a fost frica sa realizez, sa constientizez? Oricum, acum e prea tarziu. Si, ciudat este ca, in ciuda sentimentului nu foarte dragut care m-a stapanit zilele astea, linistea este totala. Ma simt relativ bine. Chiar si eu ma mir. Si, mi-am dat seama, cat de mult contez eu pentru mine, pana la urma. Poate ar trebui, in primul rand, sa invat sa traiesc cu mine :)
Wednesday July 25, 2007 - 09:01pm (EEST)
------------------
The end... :)
ma tot gandesc la ce ti`as putea spune si ma trezesc, surprinzator, fara cuvinte. :) parca te si vad cum imi spui ca ceva nu e ok cu mine. si.. poate ca ai dreptate. ma cunosti prea bine si esti aici de mult prea mult timp. chestii care ar fi trebui sa dispara pentru totdeauna apar mereu ca niste fantome care ne bulverseaza, din cand in cand, vietile. stii... de fiecare data cand am fost suparati, dintr`un motiv sau altul, impacarea a fost atat de fireasca... am revenit la tabloul obisnuit fara nici o urma de indoiala, fara a ne pasa, fara a ne uita in urma. acum, insa, simt ca nu te mai vreau, simt ca nu mai esti in nici un fel parte din mine si te simt ca si cum ai fi o persoana straina. surprinzator, nici sa te injur nu`mi mai vine :)) iti vine sa crezi ? :P probabil ca este si asta un semn... ca toate au un final si ca uneori negocierile nu`si au locul. sau planurile... sau lacrimile uitate :)
This is the end, Beautiful friend ,This is the end ,My only friend, the end
Wednesday July 25, 2007 - 08:50pm
----------------------------
Gol...
cea mai ciudata senzatie pe care o poti trai... sa simti ca esti gol pe dinauntru si, in acelasi timp, sa te "atace" sentimente care mai de care mai urate si coplesitoare. nu`i placut. in nici un caz... iar agitatia creata de toate sentimentele care ajung sa`ti guverneze existenta se lupta cu golul, ca si cum apa ar incerca sa stinga focul. si, daca ar fi sa alegi intre cele doua stari, nu ai stii pe care sa o preferi. raul cel mai... bun. cam asa ar veni, nu ? si nu stiu de ce mereu avem de ales intre doua rele, ca si cum varianta de "2 bune" nu ar fi niciodata cea castigatoare. sau poate sunt doar eu foarte pesimista astazi ... :)
Friday July 27, 2007 - 02:40pm (EEST)
-------------------------------
ganduri
incerc sa`mi dau seama ce`i in capul meu si, surprinzator (sau mai degraba nu), nu reusesc. imi spunea cineva, care nu ma cunoaste aproape deloc, ca pesimismul meu vine din multele carti pe care le citesc. GRESIT. al naibii de gresit. nu mai am timp sa citesc si chiar daca as reusi sa rasfoiesc macar toate cartile pe care le`am cumparat si nu le`am atins, as fi mult mai happy si mai relaxata. nicidecum pesimista. si nu stiu de ce las impresia ca`s pesimista. din punctul meu de vedere sunt doar realista in anumite situatii si asta se poate confunda uneori cu gandurile negre. insa, prefer sa nu ma mint si vreau sa stiu dinainte ce se poate intampla, decat sa ma lovesc ingrozitor de tare de pragul de sus. chestia asta nu se afla pe lista de riscuri pe care mi le pot asuma. nu se mai afla... probabil ca atunci cand treci prin anumite chestii, incerci sa te feresti de ele. mecanism de autoaparare se cheama. si, prevazatoare sau nu, viata m`a invatat ca nu te poti feri niciodata indeajuns si ca oricata grija ai avea mereu ti se va mai intampla o data. intotdeauna. ca de fiecare data, atunci cand ma simteam mai sigura pe mine m`am pierdut. pentru ca numai asa pot defini "povestea". din pacate pentru mine, uneori trec atat de greu peste anumite faze, incat imi vine sa ma iau la palme. pana acum, in timpul asta scurs (adica aproape 1 luna) ar fi trebui sa`mi fie excelent. pe de`o parte mi`e bine, insa, lucrurile pe care nu mi le pot explica ma tampesc. acum trebuie sa vorbesc, din pacate, cu tine si sa`ti spun ca nu te mai vreau nici macar noaptea, in somn. ca nu`mi place sa te stiu deloc, nicaieri, in nici o imprejurare. ca nu am nevoie de tine, nici macar asa, sub forma de vis. nu inteleg de ce esti mereu acolo si de ce apari constant, chiar si sub forma de fantasma. NU TE VREAU!!! parca tot ce este legat de tine imi da acum o stare ingrozitoare. chiar si lucrurile pe care inainte le adoram. reactia de repulsie este aproape fizica si chiar nu inteleg de ce. chiar mi`a pasat atat de mult? speram sa nu... pentru simplu motiv ca am crezut ca meriti. chiar am fost convinsa. insa...
Sunday August 5, 2007 - 04:50pm (EEST)
--------------------------------------------
septembrie vine ...
cateodata ma gandesc cat de ciudata pot sa fiu. vreau ceva, ma chinuie gandul, iar in momentul in care obtin acel ceva sunt total dezamagita. si, din cate am observat eu, de fiecare data cand imi doresc foarte tare o chestie, o obtin, dar dupa foarte mult timp. exact atunci cand incepe sa`mi iasa din inima si din minte, atunci cand am reusit sa ma fac sa cred ca de fapt importanta pe care eu i`am dat`o este exagerata. ironic... poate. si, mai dureros este atunci cand iti dai seama ca tu inca tanjesti dupa o chestie pe care te chinui sa te faci sa crezi ca o urasti. dobitoaca viata si tampit mod de a privi lucrurile, nu? acum insa, sentimentele astea parca nu mai au nici o valoare. am trecut intr`o saptamana de la extaz la agonie, si asta in sufletul meu, pentru ca la suprafata toate par excelente. si, chiar as vrea sa fie, simt ca ar putea sa fie. dar pe de`o parte nu ma pot lasa eu prada unor sentimente de care ma feresc de prea mult timp. asa ca ... :)
si ... este ultima zi de vara. maine vine septembrie, moment dureros, asa cum a fost de cativa ani incoace.
---------------------------------
Azi fara tine, septembrie vine, radeam candva de fericire, Azi fara tine, septembrie vine, iubirea`i doar o amintire, Azi fara tine, septembrie vine, Dar eu te astept ca si alta data, Azi fara tine, septembrie vine, iubite... unde esti?
Frunzele ard, e septembrie iara, Si vantul, vantul, e o vioara, Dar nu mai esti, nu mai esti langa mine, tristetea doar ma inconjoara... Doar pentru noi, azi septembrie vine, Dar sa o primeasca nu are cine, Singur sunt azi, in septembrie singur... iubito... unde esti?
Azi fara tine, septembrie vine, Radeam candva de fericire, Azi fara tine septembrie vine, Iubirea`i doar o amintire, Azi fara tine septembrie vine dar eu te astept ca si alta data, Azi fara tine septembrie vine, iubire, unde esti?
(Aurelian Andreescu & Aura Urziceanu - Septembrie)
Friday August 31, 2007 - 08:43am (EEST)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu