Nu a ştiut niciodată de ce a fost atât de atrasă de el. Poate era chimie… poate doar dragoste. A simţit întotdeauna că el este cea mai bună prăjitură pe care viaţa i-a oferit-o, că nu se poate abţine să nu guste măcar puţin, chiar dacă se simţea ca un diabetic care încalcă cea mai importantă regulă a existenţei sale, care îşi face rău conştient şi, cu toate astea, nu se poate opri din mâncat zahărul care îi poate aduce chiar şi moartea. Nu s-a putut opri niciodată când a fost vorba despre el. Uneori, atunci când îl ura şi era foarte supărată din cauza nepăsării lui, îşi spunea că nu-l va mai dori niciodată, că în vecii vecilor nu-l va mai atinge şi nu-l va mai lăsa să o atingă. Însă, în momentul refuzului se arunca fără a mai privi înapoi. Ca şi cum lumea s-ar fi oprit în loc, iar gândurile-i făceau parte dintr-o lume paralelă. De parcă ea, cea care nu şi-l dorea, era o alta, nicidecum cea care tremura de fiecare dată când privirea lui o atingea. De fapt, asta a fost mereu povestea ei cu el. O viaţă paralelă pe care nimeni nu o recunoştea, dar pe care toţi o intuiau. Îl privea cu ochii unui copil care a văzut în vitrina unui magazin cea mai mare, cea mai frumoasă, cea mai gustoasă şi cea mai zemoasă piersică din lume. Era ca fructul oprit. I se făcea poftă de el. Uneori îl vedea cel mai frumos bărbat din lume, alteori i se arăta ca un monstru. Însă, dacă făcea o medie a sentimentelor, nu putea nega că pentru ea, el chiar era cel mai frumos din lumea asta. La un moment dat l-a zărit pe stradă, iar ochii i s-au oprit la el, fără a-l mai putea părăsi. „Doamne, cât de frumos eşti !“, îi venea să-i spună, în ciuda faptului că ştia că nu ar putea să-i ofere satisfacţia asta. „Mi-e poftă de tine“, ar fi vrut să urle atunci când el, jucându-se cu ea, îi refuza orice. Dar se uita la ea şi o vedea cum se topeşte. Îi vedea ochii care-l adulmecau asemenea copilului care pune piersica în dreptul năsucului pentru a-i simţi parfumul înainte de a o gusta. Zâmbea diabolic şi o lăsa să-l poftească. Ştia că asta este cheia… Că mereu îl va dori şi îl va pofti la fel de mult. Ca pe o piersică transformată în fructul interzis. Sau ca pe fructul paradisului dintr-un univers paralel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu