Nu-mi place Mamaia. De mai mulţi ani, pentru mine staţiunea a devenit un cuib de sezonişti, de fiţe şi de distracţii pentru Mazăre. Este casa lui, nu locul meu de distracţie. Mai mult, de câţiva ani încoace, verile mi-au fost distruse de toate evenimentele pe care Mazăre le face acolo şi, din cauza asta, serile de sâmbătă petrecute pe la conferinţele de presă pe care le organiza el au devenit calvar. Însă, astăzi am descoperit din nou Mamaia cea frumoasă, cea liniştită şi plăcută, am redescoperit soarele meu şi briza mării mele, liniştea şi dulceaţa unei după-amieze de vară în care grijile te părăsesc, ca prin minune. Am descoperit un loc de vis, am aflat că există şi ospătari amabili şi zâmbitori (dar, despre toate astea va scrie, cu siguranţă, colega mea Diana Popa în ZIUA de Constanţa ;)), am găsit ceea ce de fapt ar trebui să impresioneze orice om care-şi doreşte o vacanţă plăcută pe litoral. Fără Bamboo, fără fiţe, fără dureri de cap. Aşa cum îmi imaginam eu Mamaia în tinereţile ei :) Minunat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu