Mai am puţin şi intru în standby. Nu este vorba despre faptul că sunt ca pârnăiaşii care au AMR-ul pe perete şi, zilnic, mai trag un X pe foaie. Eu aştept concediul. Care nu va fi chiar o perioadă de odinhnă, însă sper măcar să apuc să dorm puţin. Mă simt ca un erou de joc care-şi pierde toată energia. Cu alte cuvinte, simt că nu mai pot funcţiona pentru mult timp şi că mă voi opri din mişcat la un moment dat. Nu există un motiv anume pentru starea asta, ci s-au strâns atât de multe pe care le-am ignorat încât mă simt ca un schizofrenic care trăieşte în realitate, dar şi într-o lume paralelă, creată de mintea sa bolnavă. De ce? Simplu! Pe timpul zile mă lupt cu anumite chestii pe care seara, când intru pe uşă, le ignor total. Le uit, iar dimineaţa, imediat după ce mă trezesc, încerc să revin în lumea reală şi-mi enumăr în cap toate alea, încercând să mă regăsesc cât de cât în realitatea mea. Poate că nu este bine cum fac, însă este singura cale pe care am găsit-o pentru a mă simţi mai bine :) Fug de lumea mea?! Poate. Însă, am redescoperit faptul că mi-e o frică teribilă de schimbare. Nu-mi place să fiu smulsă din universul meu, nu mă simt bine dacă se schimbă o situaţie în care mă simţeam bine sau să intervină schimbări majore. Uite că acum mă lovesc de schimbare, din nou, şi mi-e al dracu` de naşpa. Sper, totuşi, să se termine totul cu bine. A, şi mai este ceva: mi-am dat seama, din nou, că de ce mi-e frică nu scap niciodată şi că trebuie să am grijă de ceea ce îmi doresc pentru că se poate împlini. Parcă e un făcut! Ironic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu