Pauză de linişte - Terapie pe blog part 1

Acum câteva dimineţi am scris ceva, am pus pe blog, apoi am şters. De ce? Dintr-o prostie mult prea mare. Nu este un dialog cu cineva anume... Poate mai mult cu mine decât cu altcineva. Într-un mod aproape terapeutic încerc să-mi scriu ca şi cum aş spune lucrurile alea altcuiva sau să scriu ce aş vrea să spun altcuiva. Da, uite că fac terapie pe blog :)) e SUPER! şi, cum am făcut mai mereu (acum mulţi ani mă duceam cu visul urât în parc şi traversam podul din Tăbăcărie tocmai pt că-mi era foarte frică de el) încerc să mă lupt cu ceea ce mă înspăimântă. Ştiu că nu îmi pot asuma riscuri, sunt conştientă că mi-e prea frică de eşec şi mă enervez eu pe mine pentru că sunt terifiată de ridicol. Sunt atât de stupidă încât mi-am creat şi un blog paralel, nu numai un alt univers :))

Lecţia nr. 1: Spune cum, ce şi de ce simţi!

Acum... asta am scris eu acum câteva dimineţi:)

Încerc să-mi găsesc cuvintele. Nu pot. Aş vrea să reiau un vechi obicei şi să-ţi scriu. Se pare că mi-e foarte greu. Am făcut-o, ascuns, sperând că în labirintul sufletului meu, al muzicii şi al cuvintelor fără rost vei descoperi. Nu ai făcut-o. Îmi caut curajul. Am ajuns la concluzia că nu-l găsesc. Am redescoperit că-s cea mai lipsită de curaj şi de dorinţa de a-şi asuma riscuri persoană de pe planetă. Îmi creez lumea mea şi mi-e greu să fac ceva să sparg tiparele. Chiar dacă universul meu este departe de perfecţiune. Accept dorul ca şi cum ar fi ceva normal. Uneori îmi accept semnele de întrebare cu atâta seninătate, inventez motive convenabile pentru mine şi total lipsite de logică, îmi spun că, până la urmă, nu există motive. Telefonul nu mă ajută, aşa cum nu îmi sare în ajutor curajul. Mi se pare o situaţie stupidă? Cu siguranţă! Analizez prea mult??? NU încape îndoială! Aş vrea să fac ceva? Poate prea multe. Voi face? Încă mai analizez :)

P.S.: Nu vorbesc eu, ci orgoliul meu. Mi-e greu să scap de el. Aş vrea, uneori. În alte dăţi mi se pare că este cea mai mare calitate a mea. Sunt prea orgolioasă, este adevărat, prea mândră şi mi-e foarte frică de insucces. Nu-mi asum riscuri... nici măcar atunci când ştiu că ar trebui...

Later edit...
P.P.S.: Dacă te regăseşti în cuvintele mele înseamnă că ai înţeles mai bine ca mine :)