duminică, 21 noiembrie 2010

Alfabetul după... Emil Cioran

„Incercat-am sa inteleg de unde vin lacrimile. Si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare insa ca lacrimile sint urmele lor. Nu prin sfinti au intrat ele in lume; dar fara ei nu stiam ca plingem din regretul paradisului. As vrea sa vad o singura lacrima inghitita de pamint... Toate apuca, pe cai necunoscute noua, in sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au facut altceva decit sa le reabiliteze.“ Emil Cioran – Lacrimi si sfinti

Adevar

Putem accepta orice adevar, oricit de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atita vitalitate cit speranta careia i s-a substituit.


Banalitate

Nu exista o arta adevarata fara o mare doza de banalitate. Aceea care recurge in mod constant la insolit oboseste repede, nimic nefiind mai insuportabil decit uniformitatea exceptionalului.


Canibalism

Ti-ai dori uneori sa fii canibal, nu atit din placerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cit din aceea de a-l vomita.


Cunoastere

Ceea ce stiu la saizeci de ani stiam la fel de bine la douazeci. Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare...


Defecte

Am toate defectele celorlalti si totusi ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil.


Dumnezeu

Numai Dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decit sa-ti intoarca spatele. Oamenii cad spre cer; caci Dumnezeu e un abis privit de jos.


Eroism

Eroismul consista in a voi sa mori, dar si in a voi sa traiesti atunci cind fiecare zi te apasa mai rau ca o eternitate. Cine n-a suferit de insuportabilul vietii n-a trait niciodata.


Fericire

In fericirea si nefericirea in dragoste, cerul, de ar fi de gheata, n-ar putea domoli betia razvratita a singelui.


Iubire

Cind iubesti o fiinta, momentele de reala cunoastere sint extrem de rare... Pe fiinta ce o iubim o cunoastem cu adevarat numai dupa ce nu o mai iubim, cind am devenit lucizi, clari, seci si goi.


Invidie

Nu-i pizmuiesti pe cei care au puterea sa se roage, in vreme ce esti plin de invidie fata de posesorii de bunuri, fata de cei care cunosc bogatia si gloria. E ciudat ca te resemnezi cu mintuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecatoare de care se poate bucura acesta.


Intelepciune

Ceea ce se cheama „intelepciune“ nu e, in fond, decit un vesnic „dupa ce ma gindesc“, adica nonactiunea ca prim gest.


Lacrimi

Toate lacrimile neplinse mi s-au varsat in singe. Si eu nu m-am nascut pentru atitea mari si nici pentru atit amar.


Luciditate

Intre doua fiinte ce se afla la acelasi grad de luciditate, iubirea nu e posibila. Ca intilnirea sa fie fericita, trebuie ca una din ele sa cunoasca mai de aproape deliciile inconstientei.


Moarte

De atita amar de vreme de cind se moare, viul a capatat probabil obisnuinta de a muri; fara de care nu s-ar explica de ce o insecta sau o rozatoare si chiar omul ajung, dupa citeva sclifoseli, sa crape atit de demn.


Orar

- Ce faceti de dimineata pina seara?
- Ma suport.


Paradis

Sa privesti fara sa intelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi, deci, locul in care intelegi, in care intelegi prea mult...
citeste mai departe
Privire

Daca ar fi cu putinta sa ne privim cu ochii celorlalti, am disparea pe loc.


Religie

Cu cit se indeparteaza de Dumnezeu, cu atit oamenii avanseaza in cunoasterea religiilor.


Sinceritate

Nu le ingaduim decit copiilor si nebunilor sa fie sinceri cu noi; ceilalti, daca au indrazneala sa-i imite, se vor cai mai devreme sau mai tirziu pentru asta.


Suferinta

Nu eu sufar in lume, ci lumea sufera in mine.


Taine

Nu e profund, nu e autentic decit ceea ce ascundem. De unde forta sentimentelor abjecte.


Timp

Dragostea fiind o intilnire dureroasa si paradoxala a fericirii cu disperarea, el e prea neincapator excesului ei inuman. De aceea, de cite ori te trezesti din iubire, pare ca ti-a putrezit timpul prin nu mai stiu ce inima.


Viitor

Nu te temi de viitor decit atunci cind nu esti sigur ca te poti omori la momentul dorit.


Vulgaritate

Sint vulgare acele fericiri care nu-ti trezesc dorinta de a muri.

http://www.revistatango.ro/emil_cioran-1083-p2.html

Niciun comentariu: