E cu neputinta sa fugi de tristetea din tine

...visele pot fi atat de primejdioase: mocnesc ca focul si uneori ne consuma cu totul

M-am impleticit pana afara, in curte, ca sa scap de tristete, dar sigur ca e cu neputinta sa fugi de tristetea din tine.

Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atat de neputinciosi in fata ei. E ca o fereastra care se deschide atunci cand vrea ea. Camera se raceste si nu putem decat sa tremuram. Dar de fiecare data se deschide mai putin, si mai putin; pana cand, intr-o zi, ne intrebam ce s-a ales de ea.

Fetele spera tot felul de lucruri nebunesti[...]. Sperantele sunt ca podoabele de par. Fetele vor sa poarte prea multe. Cand ajung femei batrane, arata caraghios si numai cu una singura.

http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/memoriile-unei-gheise