Mircea Eliade a fost fascinat de India, ţară care l-a inspirat să scrie şi să iubească. Noi, vrem nu vrem, ajungem ca India. Din nefericire, nu ca cea descrisă de marele scriitor în, printre altele, „Biblioteca maharajahului". Noi avem doar maharajah. Şi atât. Nici cultură, nici altceva. „Adevărata filosofie şi teologie indiană nu se învaţă în universitate", zicea Eliade în „Biblioteca maharajahului". La fel şi la noi. O învăţăm pe carele alegorice. Nu pot pricepe interesul turiştilor pentru spectacolul grotesc oferit săptămânal de unul care nu mai pare primar, ci mai degrabă saltimbanc, actor, fotomodel sau orice altceva. Oraşul şi staţiunea au nevoie de turism, este adevărat, dar promovarea făcută de însuşi primarul ales de constănţeni mi se pare mai mult decât avem nevoie. Mă aştept ca la anul să inventeze promovarea turismului „la cheie", celebru printre localnicii care zdrăngăne cheile casei prin faţa celor care intră în oraş ori un altfel de turism pe care îl întâlnim în orice sezon la o anume barieră de pe bulevardul Aurel Vlaicu şi nu numai. Păi, de ce să discriminăm, de ce să promovăm numai cluburile? Mai există şi alte laturi ale turismului litoral, nu este adevărat? Dar cred că este mai interesant să-ţi iei haremul, gheişele sau ce oi mai avea şi să dănţuieşti puţin sub ochii hulpavi ai turiştilor care, încântaţi de Florin Salam şi de Adrian Copilu' Minune, te visează primarul lor, din sătucul, comuna sau orăşelul din care vin, cu banii strânşi un an, câteva zile la mare, nu contează în ce condiţii. Eu propun aşa: când n-o mai fi printre cei vii (să sperăm că nu se va întâmpla prea devreme), să-l păstrăm pe Mazăre ca simbol al Constanţei, să-i facem statuie şi să-l postăm la intrarea în oraş, să-l vadă turiştii, să-i aducă ofrande, să-l ia şi la ei acasă sub forma unor statui miniaturale, brelocuri sau magneţi de frigider. Statuia să fie postată, zic, în locul binecunoscut constănţenilor, numit „pietricica fericirii". La intrarea în oraş, în locul ancorei. Că doar asta aduce Mazăre, nu? Fericire la toată lumea! Care alegorice, spectacol, mulţumire. Vacanţă plăcută! Sau, aş mai avea o propunere: să se mute ei aici, să-l idolatrizeze din apropiere, nu de la distanţă, să o simtă pe pielea lor. Maharajahul nostru nu are elefant. De trompă ce să mai vorbim... Sau de bibliotecă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu