Nu am mai scris demult aici, în locuşorul meu de linişte şi sincertate. Mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu schimbarea din viaţa mea, mi-a fost dificil să mă schimb eu, să las deoparte toate resentimentele (recunosc, nu am reuşit în totalitate), să nu mai plec urechea la toate răutăţile şi să merg mai departe. Am lăsat în spate presa de 5 luni şi mi-e nesperat de bine. Am muncit mult, Slavă Domnului, m-am implicat în proiecte cu ajutorul cărora am descoperit OAMENI, mi-am dat seama că lumea mă apreciază, că nu am muncit în zadar, că pot face orice altceva decât ceea ce credeam eu, că inspiraţia se reîntoarce, că dulmăniile se uită, că uneori vorbeşti fără să gândeşti, iar apoi regreţi, că viaţa poate fi trăită şi frumos, fără reproşuri, miştouri şi frustrări. M-am schimbat mult în ultimele 5 luni, care au trecut îngrozitor de repede.
Avem speranţă, facem planuri, ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute să le împlinim, desenăm cămine imaginare încă şi ne legănăm sufletele, sperând ca într-o zi viaţa să ne fie luminată de un pui al nostru.
M-am temut groaznic atunci când am închis uşa, dar viaţa şi Dumnezeu mi-au deschis ferestrele pe care a intrat soarele. Nu vă grăbiţi să închideţi uşile greşite, dar veţi avea certitudine că este bine ce aţi făcut numai atunci când tot "răul" se va dovedi a fi spre bine. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu