Cam asta spun mai toti cei plecati pe tarâmuri straine, obligati de împrejurari sa-si duca traiul alaturi de femei din tarile care i-au adoptat. Înstrainarea de familie, de plaiurile natale, de limba materna si de toate obiceiurile reuseste sa îi faca sa spuna ca româncele sunt idealul feminin. Nu ca-s ele prea bune, prea frumoase sau prea gospodine, însa, faptul ca pot alinta pe cineva în româna devine un factor important.
Mereu gândim ca ce-i din strainatate este, în mod automat, bun. Multi români au ales pribegia si s-au gândit sa se îndestuleze pe cine stie ce tarâmuri mai mult sau mai îndepartate de România. Însa, când vine vorba de iubire, tot dupa tara natala tânjeste inimioara masculilor. „Vreau ca mama copiilor mei sa fie românca, nu mai vreau sa iubesc în alta limba! Vreau sa-mi înteleaga glumele spuse în româna si sa o pot alinta în limba mea. Nu pot sa traduc vorbele de dragoste“, îmi spunea cineva mai deunazi.
Ce dovada mai mare de dragoste vreti, dragelor? Ce cadou mai frumos de Ziua Femeii decât aprecierea barbatilor vostri? Cautam reprezentanti ai sexului tare în tari straine, pentru a ne asigura un trai decent, dar nu ne gândim ca românasii nostri chiar ne vor.Zicem despre ei ca sunt badarani si ca nu stiu sa se poarte cu noi, dar niciodata nu le vedem si partile bune.
Bucurati-va, românii vor românce! -= http://www.bzc.ro/ =-
vineri, 7 martie 2008
Adormit "forever"
-- Acum cateva seri, Mircea Badea facea un comentariu: "Ma intreb cum un baiat asa de mare a putut intra intr-o masina. Mare si ea. Si a mai si adormit la volan".Cred ca v-ati dat seama, vorbea despre presedintele Consiliului Judetean Constanta, Nicusor Constantinescu. In loc sa il cunoasca lumea ca pe un mare conducator de mare judet, Nicusor al nostru este stiut drept un cal breaz. Nimeni nu mai tine cont de ce face el pentru judetul Constanta, de lupta sa politica sau de faptul ca este considerat "eminenta cenusie" din spatele primarului Radu Mazare. Niciunul dintre noi nu ne mai gandim la el ca la cel care se agita pentru baietii de la HCM si se bucura pentru ei atunci cand castiga. Nici o treaba. Toti il stim drept cel care a adormit, a sforait si a visat frumos in intersectie.
Un prieten dintr-un alt colt al tarii ma intreba in urma cu vreo saptamana daca in plimbarile mele cu scop jurnalistic l-am cunoscut pe "ala care a adormit beat la volan, in plina intersectie, in centrul Constantei". A intrat Nicusorul nostru in memoria colectiva a neamului ca "adormitul de la semafor". Si atat.
Credeti ca istoria il va retine altfel decat "Nicusor Daniel Constantinescu, fost presedinte al CJC Constanta si al Handbal Club Municipal, a avut ca principala activitate adormitul in masina, noaptea, la intersectie". Ce haios ar fi sa gasim asa ceva, peste 10-15 ani, pe Wikipedia! Nu v-ar face placere?
Oricum, daca stam bine sa ne gandim, cam asta este situatia generala a politicienilor "de top" de p-aici. Mazare este cunoscut pentru femei, masini, ceasuri, curse de formula 1 pe lacul Siutghiol, plimbari la DNA si certuri cu Sulfina Barbu.
Pe de cealalta parte, prietenul sau cel mai bun, Nicusor, a adormit la intersectie, a creat zvonuri cum ca s-ar fi batut cu cineva la o intalnire de taina si de noapte a CJC, se isterizeaza la meciurile de handbal si se uda, cu apa din piscina, Inspectoratul Scolar Judetean, care-i este vecin.
Halal politichie, domnilor! Ne miram ca suntem luati la misto de toti ceilalti. Ca investitorii nu se prea avanta in zona asta inchisa ermetic, in care nu au acces decat cei care au binecuvantarea cuplului Radu - Nicusor si al suitei lor.
Si, revenind la Mircea Badea, poate ca mirarea sa nu a fost formulata aiurea. Pur si simplu a ironizat "un baiat mare, care a intrat intr-o masina mare si ea. Dar oare cum a intrat baiatul in masina, chiar daca si ea era mare?". de fapt, l-a luat la misto pe adormitul "forever".
Un prieten dintr-un alt colt al tarii ma intreba in urma cu vreo saptamana daca in plimbarile mele cu scop jurnalistic l-am cunoscut pe "ala care a adormit beat la volan, in plina intersectie, in centrul Constantei". A intrat Nicusorul nostru in memoria colectiva a neamului ca "adormitul de la semafor". Si atat.
Credeti ca istoria il va retine altfel decat "Nicusor Daniel Constantinescu, fost presedinte al CJC Constanta si al Handbal Club Municipal, a avut ca principala activitate adormitul in masina, noaptea, la intersectie". Ce haios ar fi sa gasim asa ceva, peste 10-15 ani, pe Wikipedia! Nu v-ar face placere?
Oricum, daca stam bine sa ne gandim, cam asta este situatia generala a politicienilor "de top" de p-aici. Mazare este cunoscut pentru femei, masini, ceasuri, curse de formula 1 pe lacul Siutghiol, plimbari la DNA si certuri cu Sulfina Barbu.
Pe de cealalta parte, prietenul sau cel mai bun, Nicusor, a adormit la intersectie, a creat zvonuri cum ca s-ar fi batut cu cineva la o intalnire de taina si de noapte a CJC, se isterizeaza la meciurile de handbal si se uda, cu apa din piscina, Inspectoratul Scolar Judetean, care-i este vecin.
Halal politichie, domnilor! Ne miram ca suntem luati la misto de toti ceilalti. Ca investitorii nu se prea avanta in zona asta inchisa ermetic, in care nu au acces decat cei care au binecuvantarea cuplului Radu - Nicusor si al suitei lor.
Si, revenind la Mircea Badea, poate ca mirarea sa nu a fost formulata aiurea. Pur si simplu a ironizat "un baiat mare, care a intrat intr-o masina mare si ea. Dar oare cum a intrat baiatul in masina, chiar daca si ea era mare?". de fapt, l-a luat la misto pe adormitul "forever".
luni, 3 martie 2008
Radu Mazăre: „Năstase are o problemă de imagine“
Ioana LupeaMircea Marian Luni, 03 Martie 2008
Radu Mazăre crede că fostul premier Adrian Năstase nu a fost suficient de bătăios în a se apăra de acuzaţiile de corupţie, pe care le consideră nefondate. Primarul Constanţei crede că nu e bine pentru PSD să fie condus de doi lideri puternici, Geoană şi Năstase. Mazăre se consideră hărţuit de Traian Băsescu şi imbatabil în competiţia pentru primăria Constanţei.
Mircea Marian: De ce aţi votat împotriva lui Adrian Năstase la ultimul Consiliu Naţional? Radu Mazăre: E caraghios ce i se întâmplă lui Năstase. Băsescu l-a acuzat că fugea cu milioanele în geamantan şi l-a anchetat trei ani pentru trei termopane. E caraghios.
M.M.: Dar nu l-aţi votat. Din păcate, nu şi-a gestionat bine problema asta a acuzaţiilor nefondate de corupţie. Unul dintre motive este acesta, că n-a fost suficient de bătăios în a-şi apăra imaginea. A doua: eu nu cred că este bine ca, până la un congres, să existe doi lideri puternici în vârful partidului.
Ioana Lupea: Nu şi-a apărat imaginea bine pentru că nu a făcut ca dumneavoastră? Dacă vreţi, pentru că nu a făcut ca mine. Adică, n-a demonstrat că este nedrept ce i se întâmplă din ordinul lui Băsescu.
I.L.: Dar a făcut-o. Credeţi că are o problemă de imagine?Este o chestiune de imagine. Sper să şi-o repare.
M.M.: Nu cumva îi purtaţi pică lui Adrian Năstase pentru că a spus că nu vă pricepeţi la politică, ci la contrabandă? Nu sunt ranchiunos. Şi să ştiţi că fratele meu, Alexandru, deputat, l-a votat pe Năstase. M-am certat cu el şi mi-a spus că este singurul din partid care are un discurs virulent anti- Băsescu.
I.L.: Credeţi că partidul ar trebui să se poziţioneze anti-Băsescu? După părerea mea, Băsescu nu a făcut în ţara asta decât circ şi nu a construit nimic. După cât m-au hăituit procurorii, mie nu mai mi-e frică nici de Băsescu, nici de maică-sa, nici de fiică-sa.
M.M.: O cunoaşteţi pe Elena Băsescu? Nu o cunosc, dar mi-ar fi făcut plăcere.
M.M.: Aşa cum arată partidul acum, veţi câştiga alegerile? Cred că nu am avut o prestaţie viguroasă cum ar fi trebuit să aibă un partid de opoziţie, cred că trebuia să taxeze o sumedenie de lucruri. De exemplu, baronul asfaltului Căşuneanu, care şi-a luat Buick de un milion şi câteva sute de mii de euro. Eu, dacă eram şeful partidului, ieşeam să arăt populaţiei lucrul acesta.
I.L.: Este baronul tuturor. Euroconstruct şi Golden Blitz şi-au crescut cifra de afaceri de 800 de ori. Dacă eram şef al partidului de opoziţie taxam zilnic lucrurile astea.
I.L.: Aţi iniţiat suspendarea preşedintelui Băsescu şi aţi văzut ce s-a întâmplat. Nu a fost suficient explicat. Aici trebuie să fii foarte clar şi concis. Băsescu ştie să o facă, numai că nu construieşte. În trei ani, n-am văzut un lucru pus cap la cap.
I.L.: Acum, că Geoană îl are alături pe Năstase, vor merge lucrurile mai bine în partid? Părerea mea sinceră? Cred că şi la nivelul ziariştilor va începe să se pună întrebarea care se va termina la congres: eşti cu Geoană sau cu Năstase?
M.M.: Şi nu este o întrebare firească? Nu neapărat. Românii sunt foarte conflictuali, iar presa exploatează lucrul acesta.
M.M.: În cazul Corlăţean, pe care l-aţi făcut fătălău plângăcios, nu credeţi că aţi exagerat? Plângăcios l-am făcut abia după ce a apucat să se plângă. V-am explicat: a vrut să facă o lucrare urâtă. Ne-a dat acea hârtie pentru ca prefectul să o folosească şi respectivul să nu fie dat afară din consiliul judeţean, pentru că a fost dat afară din partid. Prefectul, bazându-se pe hotărârea lui Corlăţean, ataca în contencios administrativ şi suspenda hotărârea de excludere din consiliul judeţean. Era o lucrătură împotriva partidului.
M.M.: Dar l-aţi făcut plângăcios fiindcă s-a plâns. Ce era să facă omul? Să vă provoace la duel? Nu. Trebuia să pună mâna pe telefon şi să spună: domnul Mazăre, a venit la mine cutărescu, a făcut contestaţie - care-i situaţia? Faptul că a trims o hârtie, fără să aibă dreptul, ca să fie folosită împreună cu prefectul liberal, nu este în ordine. Şi dacă ştii că ai un lider puternic şi cu gura spurcată, cum este Mazăre, nici nu te bagi fără să întrebi.
M.M.: Dar, pe vremea lui Năstase, v-ar fi dat afară din PSD. Ei, ce să spun, că eu am câştigat primăria cu partidul. PSD a venit să mă roage pe mine să intru în partid, nu eu.
M.M.: Vreţi să-i provocaţi să vă dea afară acum? După trei ani în care m-a hăituit Băsescu cu procurorii, dacă plecam, plecam atunci, că nu mă mai anchetau.
I.L.: Ion Iliescu este un câştig sau o pierdere pentru PSD? Vreţi să mă ia partidul la scotocit. Ce vreţi, să-l critic pe Iliescu? E în opoziţie, îl chinuieşte. E o ruşine, după ce a fost şef de stat zece ani, să-l mai târâi tu, la vârsta lui, la tribunale. Ne facem noi, românii, de ruşine. L-am împuşcat pe Ceauşescu şi pe ăsta îl târâm prin tribunale.
I.L.: Nu ar trebui întrebat de revoluţie şi de mineriade? Hai să vă zic de Ion Iliescu. Eu nu pot să-l apăr, ce a făcut cu mineriadele el sau Băsescu... Nu ştiu dacă Băsescu a adus trenurile cu mineri, cum se spune. Ion Iliescu a fost preşedintele ţării noastre zece ani, n-am avut războaie, n-am avut conflicte, am intrat în UE, am intrat în NATO.
DOSARE DE CORUPŢIE
„Băsescu ar fi vrut să mă aresteze“
M.M.: V-a pus DNA sechestru pe avere? Eu ştiu atât: au înnebunit toţi ziariştii, mă căutau să le spun despre sechestru, în condiţiile în care eu n-am fost încunoştiinţat şi nici avocaţii mei. De unde am tras concluzia că DNA a început campania electorală, dacă ştiau toţi ziariştii ceea ce eu nu ştiam.
M.M.: În ce dosar s-a decis sechestrarea averii? Celebrul dosar de retrocedare de terenuri în care sunt anchetat din 2005 fără să fi fost trimis în instanţă.
M.M.: L-aţi dat în judecată pe Daniel Morar? L-am dat, în nişte procese civile. Am cerut despăgubiri.
M.M.: Cât? Nu mai ştiu cât. Singurul proces câştigat a fost împotriva IGP, o jumătate de miliard. Este adevărat, în prima instanţă, ei au făcut recurs. Trebuie şi să-şi ceară scuze, public, într-un ziar naţional de largă circulaţie şi în unul local, pentru că au spus că Mazăre a prejudiciat primăria cu şase milioane de euro, într-un comunicat de presă. Dacă voi câştiga şi la Curtea de Apel, o să vi-l dau să-l publicaţi în „Evenimentul zilei“.
I.L.: Câte dosare aveţi la DNA? În Bucureşti, am unul singur cu care mă chinuiesc, iar la Constanţa am vreo 15 neînceperi de urmărire penală. Nu am nicio trimitere în judecată. Sunt acuzat că, atunci când am făcut retrocedări, am subevaluat, intenţionat, anumite terenuri. Am cerut procurorului realizarea unei expertize - ceea ce s-a întâmplat în dosarul „Flota“. Domnul Băsescu a avut două expertize, una din care rezulta prejudiciul şi o a doua, comandată de domnul Morar, care a constatat că nu există prejudiciul. Îi cer deci procurorului o expertiză şi, în acelaşi timp, am comandat eu, pe banii mei, un raport de expertiză extrajudiciară. Şi ce spun procurorii: resping cererea de efectuare a expertizei formulate de învinuiţii Mazăre etc.
I.L.: De cine sunteţi hărţuit? Este chiar aşa de greu răspunsul? Din dispoziţia directă a domnului preşedinte mult iubit, care a avut două expertize şi eu nici una, am fost dat către Morar, Morar către Ţuluş, Ţuluş către procurorul de caz.
I.L.: De ce sunteţi important pentru Băsescu? Ar fi vrut să mă aresteze. Dacă era o singură persoană care să declare că mi-a dat ceva, mă arestau. De ce? Ca să dispar din statutul de baron local, cum îmi spuneţi voi, iubit sau votat de populaţie, ca să poată câştiga domnii de la PD primăria din Constanţa. Cu mine este cert că nu or să câştige. Şi vor pierde şi alegerile la consiliul local şi la cel judeţean.
M.M.: În 2004, aţi câştigat primăria, dar nu şi alegerile parlamentare. N-am putut transfera din imaginea şi realizările de la nivel local la nivel naţional.
M.M.: Cu cine vă băteţi la locale? Cu nimeni.
I.L.: Nici cu Onaca? Să fim serioşi. Nu ştiu să fi făcut ceva. Despre ce discutăm? Despre activitatea lui profesională pe care a încasat bani sau despre administraţie, despre lucruri făcute? Am a reproşa partidului lui Onaca că s-a opus cu obstinaţie tuturor proiectelor din Constanţa.
M.M.: Care? Ultimul este transferarea a 20% din acţiunile portului la municipalitate.
M.M.: De ce guvernul cedează nişte încasări pentru un primar din opoziţie? Pentru că, în Europa, porturile aparţin fie integral, fie parţial autorităţilor locale. Acestea fac investiţii până la intrarea în port şi este normal să şi beneficieze. Portul Galaţi şi cel din Tulcea aparţin autorităţilor locale.
M.M.: Nu înţeleg de ce domnul Orban face acte de caritate. Nu înţelegeţi niciodată când se face un lucru bun. Sugeraţi că aş fi avut o înţelegere cu Orban.
I.L.: Aveţi o relaţie bună cu el? L-am cunoscut la Chişinău, acum vreo cinci ani şi am mai vorbit de vreo două ori. Acest transfer îl ajută pe el şi PNL-ul, pentru că toţi constănţenii vor să aibă un beneficiu de pe urma portului.
ÎNTRE CRIMINALITATE ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ
„Port pistol la mine de când mi-au confirmat poliţiştii că sunt foarte multe arme în ţară“
I.L.: Constanţa este un oraş fruntaş în ceea ce priveşte criminalitatea. La infracţiuni violente, sunteţi pe primul loc. Dar Craiova? Vreau să vă spun aşa: am liniştit oraşul după ce am devenit primar. Am avut celebra taxă de linişte, am angajat bodyguarzi, până în 2005 era linişte la orice oră pe stradă. După 2005, au venit portocalii la putere, iar şeful poliţiei nici măcar nu mai vorbea cu mine la telefon. Până acum o lună nu am avut nicio comunicare sau colaborare cu poliţia. Mă întrebaţi pe mine despre ceva care... Sunt foarte îngrijorat, dar eu trebuie să colaborez cu instituţiile statului. În loc să mă urmărească SRI, poliţia, ar trebui să urmărească genul ăsta de infracţiuni.
I.L.: Multe scandaluri sunt legate de numele dv. - scandalul „Flora“, de exemplu, fraţii Vasea. Presa a scris că aveaţi afaceri împreună. În vecii vecilor.
I.L.: Îi cunoaşteţi? De două ori am vorbit cu unul. Odată m-a salutat într-un bar şi altă dată a venit la mine în audienţă, la primărie, în legătură cu o construcţie.
I.L.: Dar ce aveţi de împărţit cu mafia din Constanţa? V-aţi luat un pistol. Îl am din 1996. Pentru autoapărare, l-am închiriat de la poliţie. Am avut bodyguarzi din 2000, de când am început să fac ordine. Port pistol la mine de când mi-au confirmat poliţiştii că sunt foarte multe arme în ţară, de când nu se mai face control la vamă.
M.M.: Sunteţi în proces cu IGP, dar ei v-au închiriat pistolul? Ăla e inchiriat de la poliţia din Constanţa de 12 ani de zile.
I.L.: De ce sunteţi totuşi în PSD? Ăsta este un partid de stânga, dumneavoastră sunteţi foarte bogat. Cu cine mă comparaţi? Cu patronii dumneavoastră sau cu dumneavoastră?
M.M.: Cu noi. Am considerat că oamenii nevoiaşi trebuie ajutaţi. Şi nu cred că, dacă cineva s-a îmbogăţit, cum ziceţi dumneavoastră, trebuie să uite de unde a plecat. Iar măsurile pe care le iau în Constanţa veţi constata că sunt clar de stânga - sprijinirea vârstnicilor sau construirea de locuinţe cu 500 de euro pe metru pătrat pentru tineri.
I.L.: Veţi avea bani să susţineţi aceste proiecte? Categoric. În următorul mandat, o să construiesc minimum 2.000-2.500 de case pe an.
I.L.: Construcţia începe după alegeri? Procedurile sunt făcute. Ştiţi care este problema dumneavoastră? Încercaţi să sugeraţi că nu mă voi ţine de cuvânt, iar toţi constănţenii ştiu că ce am promis am făcut, cu excepţia lucrurilor unde am fost blocat.
I.L.: De la pensionari v-aţi îndreptat către tineri. Asta pentru că nu vă prea aleg? Am avut de rezolvat probleme de infrastructură a oraşului. Şapte ani nu puteam să mă ocup să fac case pentru tineri, iar oraşul să fie fără lumină sau rupt de gropi.
„Dacă vrem să păstrăm fauna intactă nu mai mişcăm nimic!“
M.M.: Există un proiect controversat, cel de pe Lacul Sutghiol. Vreţi să distrugeţi fauna de pe lac.În ce sens?
M.M.: Aduceţi bărci cu motor lângă cuiburile păsărilor. Nu pot să cred că la anii pe care-i aveţi şi la mintea deschisă pe care o aveţi sunteţi împotriva unor proiecte prin care să dezvoltăm anumite zone. Ăia, la Dubai, arabii, băieţi deştepţi, au făcut ce au făcut şi au tras tot turismul european.
I.L.: Acolo totul este artificial. Când vedeţi că rusul face la Soci, pe partea cealaltă a Mării Negre, o insulă de 300-400 de hectare, în Marea Neagră, eu, că vreau să fac o insuliţă de 3-4 hectare şi să rezolv total problema zgomotului în staţiune... Staţiunea asta are jumătate din turişti veniţi pe tip sindical, cu familii şi jumătate pentru distracţie, pe care-i mut pe insulă. Absolut toţi hotelierii sunt fericiţi. Două firme spaniole stau cu banii gata să construiască insula.
M.M.: Ministrul mediului, Atilla Korodi, v-a dat avizul? Sunt în proceduri. Între timp, au pus Lacul Sutghiol în programul „Natura 2000“, cu păsările, cu clocitul şi aşa mai departe.
I.L.: Dar dacă aţi promova ecoturismul? Nu poţi să păstrezi ecosistemul pe un lac situat într-o staţiune care, în weekend, se umple cu 100.000 de oameni. O să fugă păsările? Oricum duduie muzica în Mamaia.
I.L.: Alte municipalităţi pot. În Sicilia, sunt sute de mii de turişti, dar şi zone protejate. Şi ce aţi vrea? Eu vreau să fac o insuliţă. Ceauşescu a făcut Lacul Siutghiol pentru agrement. Dacă vrem să păstrăm natura şi fauna intacte, trebuie să nu mai mişcăm nimic. Aşa ar fi cel mai bine, să nu mai construim nimic, să nu mai facem turism de agrement şi să plângem că turcii şi grecii prosperă.
I.L.: Aţi promis că veţi amenaja parcurile din Constanţa. Dar s-au distrus două parcuri în mandatul dv. Vorbim de mallul din Parcul Tăbăcăriei? A venit avizul de mediu semnat direct de Sulfinica.
TESTUL DE SINCERITATE
Jucăria lui Radu Mazăre: „O Toyota din ’77, aia din «Daktari»“
M.M.: Trabucele cubaneze de unde le aveţi? Le cumpăr. În Spania sunt cele mai ieftine.
I.L.: Maşini? Un jaguar cu care am venit aici, un cadillac. Şi jucăriile: un Morgan, un Willis de armată, o Toyota din ’77, aia din „Daktari“ dacă ţii minte, şi urmează să mai primesc un Studebaker Dictator, din 1937, e genial.
I.L.: Cine este domnul acela căruia i-aţi împrumutat 600.000 de euro? Omul i-a luat, i-a învârtit, probabil că o să-mi dea mai mulţi. În general nu prea am luat ţepe.
M.M.: Şi dacă nu vi i-ar da înapoi, ce s-ar întâmpla? Nu s-ar întâmpla nimic. Omul are mult mai mulţi bani decât 600.000 de euro.
I.L.: Europroiect este firma lui? Nu cunosc ce firmă are. Da, este acţionar într-una dintre cele mai mari firme din Constanţa. Nu Europroiect, ci Black Sea - import export de centrale termice, aer condiţionat... au un rulaj uriaş.
I.L.: Scrie în declaraţia de avere că aveţi 120.000 de euro cash? Da. Am vândut nişte acţiuni şi am luat banii cash.
M.M.: Nu-i ţineţi în bancă? Nu, îi am cash. Dar vi se pare o sumă atât de mare?
I.L.: Da. Depinde la ce te raportezi.
I.L.: Pe cine admiraţi mai mult? Pe Ion Iliescu sau pe Dinu Patriciu?
MM: Pe Fidel Castro.
sâmbătă, 1 martie 2008
Ziariştii, închişi de comunişti
Florian Bichir Sâmbătă, 01 Martie 2008
http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/793907/Ziaristii-inchisi-de-comunisti/
Pe 4 iunie 1945, 14 jurnalişti, printre care Stelian Popescu, directorul de la „Universul“, şi Pamfil Şeicaru, directorul de la „Curentul“, au fost condamnaţi de noul regim „democrat“.
Continuăm astăzi serialul dedicat dispariţiei presei interbelice cu un episod dedicat procesului „ziariştilor fascişti“. Imediat după 23 august 1944, prezenţa militară a Armatei Roşii în România a radicalizat masele în căutarea şi pedepsirea celor socotiţi vinovaţi de consecinţele nefaste ale războiului.
„Comuniştii şi simpatizanţiilor, mulţimea oportuniştilor au fost cei care, într-o atare conjunctură, au pus mâna pe putere. Arhitecturile politice hotărâte la Ialta au contat în sensul sprijinirii acestor curente. Printre cei dintâi vizaţi de noile organisme au fost ziariştii. Mai ales aceia care, prin scris şi atitudini publice, s-au plasat între factorii de reală influenţă.
Aceia care au condus marile cotidiene - «Universul», «Curentul », «Porunca Vremii», «Gândirea » - au fost consideraţi responsabili ai naţionalismului, legionarismului, susţinători ai hitlerismului şi fascismului. Ei au primit etichete de antisemiţi, antisovietici, antidemocraţi şi au fost judecaţi drept criminali de război“, scrie Ioan Opriş în „Procesul ziariştilor «naţionalişti», 22 mai-4 iunie 1945“ (editura Albatros 1999), poate cel mai bun studiu al presei postbelice.
Aprilie 1945, judecaţi în procedură de urgenţă
Primul semnal al epurării care va urma a fost dat în octombrie 1944, când cei mai importanţi ziarişti şi editori au fost excluşi din Sindicatul Ziariştilor Profesionişti. Printre aceştia se aflau cei care vor compune, la rândul lor, lotul celor 14: Stelian Popescu, directorul „Universului“; Pamfil Şeicaru, directorul „Curentului“; Ilie Rădulescu, directorul „Poruncii Vremii“; Nichifor Crainic, fondator al „Gândirii“, dar şi alte celebrităţi ale condeiului interbelic, precum Romulus Dianu, Romulus Seişanu, Ilie Rădulescu, Radu Demetrescu- Gyr, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Grigore Manoilescu, Pantelimon Vizirescu, Aurel Cosma, Vladimir Christi.
Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 i-a declarat pe toţi aceştia vinovaţi, fiind judecaţi în procedură de urgenţă. Cu excepţia celor plecaţi din ţară (Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru şi Vladimir Christi), restul au fost arestaţi şi judecaţi în regim de urgenţă. Actul de acuzare - semnat de dr. Petru Groza şi Gheorghe Tătărescu pe 17 mai 1945 - i-a găsit vinovaţi pentru că „prin articolele de ziare, broşuri sau conferinţe s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste şi au contribuit prin acţiunea lor la susţinerea unui regim odios (...), la antrenarea României într-o aventură dezastruoasă şi prăbuşirea politică şi militară a ţării“. Prin acest proces înceta libertatea presei din România. „Procesul ziariştilor a anunţat, mai evident ca orice altă decizie politică, încetarea oricărei libertăţi a presei. Puţini intelectuali au sesizat, pe moment, fondul respectiv“, scrie Ioan Opriş.
„VIPERE“
Jurnaliştii, priviţi „cu scârbă şi ură“
Procesul a fost prezidat de Alexandru Voitin, viitorul acuzator al lui Lucreţiu Pătrăşcanu, dar şi autor de piese de teatru (unele cu un succes relativ important, precum „Procesul Horia“, piesă jucată pe scena Teatrului Bulandra, în regia lui Liviu Ciulei). „Viperele“ era cel mai folosit apelativ la adresa jurnaliştilor. „Cu scârbă şi ură priveşte poporul român la ei, cu ură şi scârbă privim boturile lor mânjite cu sânge“, şarja „democratul“ Miron Constantinescu. (Vlad Stoicescu)
LOTUL ZIARIŞTILOR
Temniţă pe viaţă şi confiscarea averilor
Iată pedepsele pronunţate de Tribunalul Poporului în lotul ziariştilor, pe 1 iunie 1945:
> Pamfil Şeicaru - detenţiune pe viaţă şi degradaţiune civică pe 10 ani, cu confiscarea averii sale, a soţiei şi a descendenţilor săi.
> Stelian Popescu, idem
> Ilie Rădulescu, idem
> Ilie Popescu-Prudeni, idem
> Grigore Manoilescu, idem
> Ion Dumitrescu, 20 de ani detenţiune rea şi 10 ani degradaţiune civică, cu confiscarea averii
> Romulus Dianu, idem
> Romulus Seişanu, idem
> Alexandru Hodoş, idem
> Radu Demetrescu-Gyr, 12 ani detenţiune rea şi 5 ani degradaţiune civică, cu confiscarea averii
> Gabriel Bălănescu, detenţiune grea pe viaţă şi 10 ani degradaţiune civică cu confiscarea averii
> Pan Vizirescu, idem
> Aurel Cosma, 12 ani şi jumătate temniţă grea
> Nichifor Crainic, detenţiune grea pe viaţă şi 10 ani degradaţiune civică, cu confiscarea averii
DEMOCRAŢIA POPULARĂ
Printre judecători: muncitori şi plugari
Cine erau judecătorii? Pe 27 aprilie 1945, Regele Mihai a semnat Decretul nr. 1402 de numire a acuzatorilor publici, în număr de 17. Tribunalul Poporului va funcţiona cu judecători propuşi de formaţiunile politice aliate: PSDR, Frontul Plugarilor, Partidul Comunist, PNŢ - Anton Alexandrescu, Uniunea Patrioţilor, Federaţia Generală a Muncii din România, Partidul Liberal - aripa Gh. Tătărescu.
Tribunalul Poporului
Pe 12 mai 1945, ministrul justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, a dispus, la rândul său, compoziţia Tribunalului Poporului din Bucureş ti, format din Ilie Ţabrea (consilier la Curtea de Apel), Al. Voitinovici (procuror), Niţă Vasile (muncitor, membru PCR), Gh. Ionescu (constructor, membru PNL-Tătărescu), Ioan Păun (muncitor, membru PSD), C. Bruteanu (industriaş, membru PNŢ - Anton Alexandrescu), Dumbravă Ioniţă (plugar, membru al Frontului Plugarilor), C-tin Ţiulescu (muncitor, din partea Conferinţei Generale a Muncii), Stelian Niţulescu (avocat, din partea Uniunii Patrioţilor).
Procesul în sine a fost un exemplu pentru ce avea să urmeze în România comunistă. Acuzatorul public Ion D. Ion anunţa că „Tribunalul Poporului are de judecat o frântură de echipă, din faimoasa echipă de presă a defunctului regim, aceşti mânuitori de condei, care în activitatea lor s-au dovedit a fi antidemocraţi, antisemiţi şi filogermani, aliatofobi şi care au îndemnat poporul pe drumul războiului, pe drumul învrăjbirii, ca să strice şi să fărâme pacea şi buna orânduială de la noi“.
"Otravirea sufletelor"
Verdictele erau deja date: Nichifor Crainic „a desfăşurat o campanie de otrăvire a sufletelor“, Stelian Popescu „a sus- ţinut mişcările de dreapta“ şi a pregătit „dictatura antonesciană şi aservirea noastră lui Hitler, printr-o avalanşă de articole“, făcându-se vinovat de „complicitate la crimele lui Hitler“. Ion Dumitrescu a contribuit „prin atitudinea sa la dezorientarea spiritelor şi la orbirea opiniei publice de la noi din ţară“.
Romulus Seiţan a susţinut propaganda hitleristă, Ilie Rădulescu a fost proaxist, antidemocrat şi antisemit; Şeicaru s-a dovedit „un gangster al presei române“, Romulus Dinu - un legitimator al dictaturii filogermane. De la proces n-a lipsit acuzatoarea „celebră“ Alexandra Sidorovici, nimeni alta decât soţia lui Silviu Brucan, n-a iertat activitatea ziariştilor „aserviţi burgheziei“. Pe Alexandru Hodoş l-a făcut responsabil de preamă- rirea regimului Antonescu; pe Pan Vizirescu l-a taxat drept „vechi antisemit“ şi apologet al războiului antisovietic, iar Aurel Cosma era condamnat că a publicat patru „volume de odios hitlerism“.
LINŞAJ MEDIATIC „Megafon al propagandei duse de Goebbles“
Răfuiala presei comuniste a început imediat după 23 august 1944, principalii vizaţi fiind nu doar oamenii politici democraţi, ci şi jurnaliştii. „Ziarele mari şi ziariştii - notează Ioan Opriş - directorii de opinie trebuiau incriminaţi şi asociaţi vinovaţilor de dezastrul ţării. „România liberă“ nr. 25, din 25 septembrie 1944, în articolul „Figuri de trădători“, semnat de A.G., îi numea pe Romulus Seişanu „zelos stipendiar al naziştilor“, un „megafon al propagandei duse de Goebbles“, „un trădător“.
În acelaşi mod au fost descrişi şi alţi jurnalişti, precum Romulus Dianu, Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu şi Nichifor Crainic. În „Libertatea“ din 17 octombrie 1944, ziaristul Mircea Damian îl încondeia şi el pe Ilie Rădulescu: „El a îmbrăcat pielea de român, căutând să bage în sperieţi pe coregionalii săi şi terorizează în acelaşi timp pe creştini. Cu alte cuvinte, îi foloseşte pe unii contra altora, întinzându-se deasupra ţării ca întunericul şi blestemul. Dacă eşti «jidan» - nu e bine, pentru că te publică în gazetă; de eşti român, iar nu e nicio pricopseală, fiindcă Rădulescu îţi dibuie un strămoş de origine suspectă; şi te dă pe mâna opiniei publice. Şi de unde până mai ieri te ştiai creştin şi cetăţean de treabă, te pomeneşti dat în vileag că în vinele tale curge şi puţin sânge «jigănesc»“.
Ziaristul comunist Gheorghe Dinu nu i-a iertat pe cei cu care se confruntase ani la rând, declarând despre Ilie Rădulescu că „făcea o gazetărie venală“, iar cronicile lui Seişanu erau „confecţionate după ştirile de presă primite prin oficinele germane“. Nici Zaharia Stancu nu l-a iertat pe Stelian Popescu: „A dus încontinuu o campanie împotriva democraţiei şi împotriva reprezentanţilor politici ai democraţiei“.
http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/793907/Ziaristii-inchisi-de-comunisti/
Pe 4 iunie 1945, 14 jurnalişti, printre care Stelian Popescu, directorul de la „Universul“, şi Pamfil Şeicaru, directorul de la „Curentul“, au fost condamnaţi de noul regim „democrat“.
Continuăm astăzi serialul dedicat dispariţiei presei interbelice cu un episod dedicat procesului „ziariştilor fascişti“. Imediat după 23 august 1944, prezenţa militară a Armatei Roşii în România a radicalizat masele în căutarea şi pedepsirea celor socotiţi vinovaţi de consecinţele nefaste ale războiului.
„Comuniştii şi simpatizanţiilor, mulţimea oportuniştilor au fost cei care, într-o atare conjunctură, au pus mâna pe putere. Arhitecturile politice hotărâte la Ialta au contat în sensul sprijinirii acestor curente. Printre cei dintâi vizaţi de noile organisme au fost ziariştii. Mai ales aceia care, prin scris şi atitudini publice, s-au plasat între factorii de reală influenţă.
Aceia care au condus marile cotidiene - «Universul», «Curentul », «Porunca Vremii», «Gândirea » - au fost consideraţi responsabili ai naţionalismului, legionarismului, susţinători ai hitlerismului şi fascismului. Ei au primit etichete de antisemiţi, antisovietici, antidemocraţi şi au fost judecaţi drept criminali de război“, scrie Ioan Opriş în „Procesul ziariştilor «naţionalişti», 22 mai-4 iunie 1945“ (editura Albatros 1999), poate cel mai bun studiu al presei postbelice.
Aprilie 1945, judecaţi în procedură de urgenţă
Primul semnal al epurării care va urma a fost dat în octombrie 1944, când cei mai importanţi ziarişti şi editori au fost excluşi din Sindicatul Ziariştilor Profesionişti. Printre aceştia se aflau cei care vor compune, la rândul lor, lotul celor 14: Stelian Popescu, directorul „Universului“; Pamfil Şeicaru, directorul „Curentului“; Ilie Rădulescu, directorul „Poruncii Vremii“; Nichifor Crainic, fondator al „Gândirii“, dar şi alte celebrităţi ale condeiului interbelic, precum Romulus Dianu, Romulus Seişanu, Ilie Rădulescu, Radu Demetrescu- Gyr, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Grigore Manoilescu, Pantelimon Vizirescu, Aurel Cosma, Vladimir Christi.
Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 i-a declarat pe toţi aceştia vinovaţi, fiind judecaţi în procedură de urgenţă. Cu excepţia celor plecaţi din ţară (Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru şi Vladimir Christi), restul au fost arestaţi şi judecaţi în regim de urgenţă. Actul de acuzare - semnat de dr. Petru Groza şi Gheorghe Tătărescu pe 17 mai 1945 - i-a găsit vinovaţi pentru că „prin articolele de ziare, broşuri sau conferinţe s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste şi au contribuit prin acţiunea lor la susţinerea unui regim odios (...), la antrenarea României într-o aventură dezastruoasă şi prăbuşirea politică şi militară a ţării“. Prin acest proces înceta libertatea presei din România. „Procesul ziariştilor a anunţat, mai evident ca orice altă decizie politică, încetarea oricărei libertăţi a presei. Puţini intelectuali au sesizat, pe moment, fondul respectiv“, scrie Ioan Opriş.
„VIPERE“
Jurnaliştii, priviţi „cu scârbă şi ură“
Procesul a fost prezidat de Alexandru Voitin, viitorul acuzator al lui Lucreţiu Pătrăşcanu, dar şi autor de piese de teatru (unele cu un succes relativ important, precum „Procesul Horia“, piesă jucată pe scena Teatrului Bulandra, în regia lui Liviu Ciulei). „Viperele“ era cel mai folosit apelativ la adresa jurnaliştilor. „Cu scârbă şi ură priveşte poporul român la ei, cu ură şi scârbă privim boturile lor mânjite cu sânge“, şarja „democratul“ Miron Constantinescu. (Vlad Stoicescu)
LOTUL ZIARIŞTILOR
Temniţă pe viaţă şi confiscarea averilor
Iată pedepsele pronunţate de Tribunalul Poporului în lotul ziariştilor, pe 1 iunie 1945:
> Pamfil Şeicaru - detenţiune pe viaţă şi degradaţiune civică pe 10 ani, cu confiscarea averii sale, a soţiei şi a descendenţilor săi.
> Stelian Popescu, idem
> Ilie Rădulescu, idem
> Ilie Popescu-Prudeni, idem
> Grigore Manoilescu, idem
> Ion Dumitrescu, 20 de ani detenţiune rea şi 10 ani degradaţiune civică, cu confiscarea averii
> Romulus Dianu, idem
> Romulus Seişanu, idem
> Alexandru Hodoş, idem
> Radu Demetrescu-Gyr, 12 ani detenţiune rea şi 5 ani degradaţiune civică, cu confiscarea averii
> Gabriel Bălănescu, detenţiune grea pe viaţă şi 10 ani degradaţiune civică cu confiscarea averii
> Pan Vizirescu, idem
> Aurel Cosma, 12 ani şi jumătate temniţă grea
> Nichifor Crainic, detenţiune grea pe viaţă şi 10 ani degradaţiune civică, cu confiscarea averii
DEMOCRAŢIA POPULARĂ
Printre judecători: muncitori şi plugari
Cine erau judecătorii? Pe 27 aprilie 1945, Regele Mihai a semnat Decretul nr. 1402 de numire a acuzatorilor publici, în număr de 17. Tribunalul Poporului va funcţiona cu judecători propuşi de formaţiunile politice aliate: PSDR, Frontul Plugarilor, Partidul Comunist, PNŢ - Anton Alexandrescu, Uniunea Patrioţilor, Federaţia Generală a Muncii din România, Partidul Liberal - aripa Gh. Tătărescu.
Tribunalul Poporului
Pe 12 mai 1945, ministrul justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, a dispus, la rândul său, compoziţia Tribunalului Poporului din Bucureş ti, format din Ilie Ţabrea (consilier la Curtea de Apel), Al. Voitinovici (procuror), Niţă Vasile (muncitor, membru PCR), Gh. Ionescu (constructor, membru PNL-Tătărescu), Ioan Păun (muncitor, membru PSD), C. Bruteanu (industriaş, membru PNŢ - Anton Alexandrescu), Dumbravă Ioniţă (plugar, membru al Frontului Plugarilor), C-tin Ţiulescu (muncitor, din partea Conferinţei Generale a Muncii), Stelian Niţulescu (avocat, din partea Uniunii Patrioţilor).
Procesul în sine a fost un exemplu pentru ce avea să urmeze în România comunistă. Acuzatorul public Ion D. Ion anunţa că „Tribunalul Poporului are de judecat o frântură de echipă, din faimoasa echipă de presă a defunctului regim, aceşti mânuitori de condei, care în activitatea lor s-au dovedit a fi antidemocraţi, antisemiţi şi filogermani, aliatofobi şi care au îndemnat poporul pe drumul războiului, pe drumul învrăjbirii, ca să strice şi să fărâme pacea şi buna orânduială de la noi“.
"Otravirea sufletelor"
Verdictele erau deja date: Nichifor Crainic „a desfăşurat o campanie de otrăvire a sufletelor“, Stelian Popescu „a sus- ţinut mişcările de dreapta“ şi a pregătit „dictatura antonesciană şi aservirea noastră lui Hitler, printr-o avalanşă de articole“, făcându-se vinovat de „complicitate la crimele lui Hitler“. Ion Dumitrescu a contribuit „prin atitudinea sa la dezorientarea spiritelor şi la orbirea opiniei publice de la noi din ţară“.
Romulus Seiţan a susţinut propaganda hitleristă, Ilie Rădulescu a fost proaxist, antidemocrat şi antisemit; Şeicaru s-a dovedit „un gangster al presei române“, Romulus Dinu - un legitimator al dictaturii filogermane. De la proces n-a lipsit acuzatoarea „celebră“ Alexandra Sidorovici, nimeni alta decât soţia lui Silviu Brucan, n-a iertat activitatea ziariştilor „aserviţi burgheziei“. Pe Alexandru Hodoş l-a făcut responsabil de preamă- rirea regimului Antonescu; pe Pan Vizirescu l-a taxat drept „vechi antisemit“ şi apologet al războiului antisovietic, iar Aurel Cosma era condamnat că a publicat patru „volume de odios hitlerism“.
LINŞAJ MEDIATIC „Megafon al propagandei duse de Goebbles“
Răfuiala presei comuniste a început imediat după 23 august 1944, principalii vizaţi fiind nu doar oamenii politici democraţi, ci şi jurnaliştii. „Ziarele mari şi ziariştii - notează Ioan Opriş - directorii de opinie trebuiau incriminaţi şi asociaţi vinovaţilor de dezastrul ţării. „România liberă“ nr. 25, din 25 septembrie 1944, în articolul „Figuri de trădători“, semnat de A.G., îi numea pe Romulus Seişanu „zelos stipendiar al naziştilor“, un „megafon al propagandei duse de Goebbles“, „un trădător“.
În acelaşi mod au fost descrişi şi alţi jurnalişti, precum Romulus Dianu, Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu şi Nichifor Crainic. În „Libertatea“ din 17 octombrie 1944, ziaristul Mircea Damian îl încondeia şi el pe Ilie Rădulescu: „El a îmbrăcat pielea de român, căutând să bage în sperieţi pe coregionalii săi şi terorizează în acelaşi timp pe creştini. Cu alte cuvinte, îi foloseşte pe unii contra altora, întinzându-se deasupra ţării ca întunericul şi blestemul. Dacă eşti «jidan» - nu e bine, pentru că te publică în gazetă; de eşti român, iar nu e nicio pricopseală, fiindcă Rădulescu îţi dibuie un strămoş de origine suspectă; şi te dă pe mâna opiniei publice. Şi de unde până mai ieri te ştiai creştin şi cetăţean de treabă, te pomeneşti dat în vileag că în vinele tale curge şi puţin sânge «jigănesc»“.
Ziaristul comunist Gheorghe Dinu nu i-a iertat pe cei cu care se confruntase ani la rând, declarând despre Ilie Rădulescu că „făcea o gazetărie venală“, iar cronicile lui Seişanu erau „confecţionate după ştirile de presă primite prin oficinele germane“. Nici Zaharia Stancu nu l-a iertat pe Stelian Popescu: „A dus încontinuu o campanie împotriva democraţiei şi împotriva reprezentanţilor politici ai democraţiei“.
Mazăre „grecul“
Imediat după declanşarea scandalului privind sechestrul pe averea sa, primarul Radu Mazăre s-a aciuat la Măruţă în emisiune.
Sinceră să fiu, mi-a scăpat difuzarea în direct, însă am putut vedea înregistrarea. Foarte tare, frate! N-am ce zice! După ce s-a dat în stambă şi a făcut scandal cum că DNA-ul a început nu ştiu ce campanie şi că din cauza aia l-au luat în vizor, Mazăre a ţinut morţiş să-şi arate în direct şi, după cum am putut vedea, şi în reluare, talentele de dansator.
Şi nu oricum, ci pe acorduri greceşti. Bună treabă, domn primar! A fost o pornire pur artistică sau vreţi să vă arătaţi dorinţa de a ocupa vreun scaun ministerial şi o luaţi pe urmele „artistice“ ale lui Ludovic Orban?
Sau s-a folosit de talentele de „peţitor“ pe care Măruţă le-a dovedit atunci când i-a „lipit“ pe Fiona cu măgăruşul inimii sale, Rigoletto? Că, doar, na, primarul apare prin presa de scandal cu fel de fel de duduiţe, însă poate îşi doreşte să se aşeze la casa lui. Aoleu, pardon, am uitat! Nu are casă, stă cu chirie! Scuzaţi, vă rog!
Oricum, pe mine m-a mirat că edilul a ales să se unduiască pe acorduri elene şi nu pe cele braziliene. Pentru că, dacă stăm să plecăm urechea, pe lângă faptul că este locuitor cu acte în regulă al ţării sud-americane, Mazăre este şi un mare iubitor de muzică latino, în special braziliană. Şi, nu numai iubitor, ci şi cunoscător. Cum ar fi fost să-l vedem pe cel care conduce destinele Constanţei, dansând lambada. Aia da privelişte, nu credeţi?
Însă, revenind la „Mazăre grecul“, după modelul „Zorba“, chiar mi-am pus întrebarea dacă nu cumva banii pe care edilul i-a împrumutat grecului Ioannis Poulos Skantzikas n-o fi fost vreun aconto pentru lecţii de dans. Că, doar, de unde să înveţi sirtaki ca la mama lui, dacă nu de la un grec get-beget? Mi-l şi imaginez pe mondenul nostru primar ascultând orbeşte de domn profesor Poulos. Simpatic, nu?
Oricum, extrapolând, se pare că majoritatea politicienilor mioritici tind să-şi arate talentele de artişti. Dansatori, cântăreţi, actori... găsim tot felul de „dotaţi“ din lumea imundă a politicii, pe la emisiunile de televiziune. Parcă se vor vedete dătătoare de autografe fanilor înrăiţi. Nu aveţi fani, stimabililor! Numai privitori scârbiţi. Şi, din păcate, niciunul dintre dumneavoastră nu şi-a arătat adevăratul talent: cel de mim.
Sinceră să fiu, mi-a scăpat difuzarea în direct, însă am putut vedea înregistrarea. Foarte tare, frate! N-am ce zice! După ce s-a dat în stambă şi a făcut scandal cum că DNA-ul a început nu ştiu ce campanie şi că din cauza aia l-au luat în vizor, Mazăre a ţinut morţiş să-şi arate în direct şi, după cum am putut vedea, şi în reluare, talentele de dansator.
Şi nu oricum, ci pe acorduri greceşti. Bună treabă, domn primar! A fost o pornire pur artistică sau vreţi să vă arătaţi dorinţa de a ocupa vreun scaun ministerial şi o luaţi pe urmele „artistice“ ale lui Ludovic Orban?
Sau s-a folosit de talentele de „peţitor“ pe care Măruţă le-a dovedit atunci când i-a „lipit“ pe Fiona cu măgăruşul inimii sale, Rigoletto? Că, doar, na, primarul apare prin presa de scandal cu fel de fel de duduiţe, însă poate îşi doreşte să se aşeze la casa lui. Aoleu, pardon, am uitat! Nu are casă, stă cu chirie! Scuzaţi, vă rog!
Oricum, pe mine m-a mirat că edilul a ales să se unduiască pe acorduri elene şi nu pe cele braziliene. Pentru că, dacă stăm să plecăm urechea, pe lângă faptul că este locuitor cu acte în regulă al ţării sud-americane, Mazăre este şi un mare iubitor de muzică latino, în special braziliană. Şi, nu numai iubitor, ci şi cunoscător. Cum ar fi fost să-l vedem pe cel care conduce destinele Constanţei, dansând lambada. Aia da privelişte, nu credeţi?
Însă, revenind la „Mazăre grecul“, după modelul „Zorba“, chiar mi-am pus întrebarea dacă nu cumva banii pe care edilul i-a împrumutat grecului Ioannis Poulos Skantzikas n-o fi fost vreun aconto pentru lecţii de dans. Că, doar, de unde să înveţi sirtaki ca la mama lui, dacă nu de la un grec get-beget? Mi-l şi imaginez pe mondenul nostru primar ascultând orbeşte de domn profesor Poulos. Simpatic, nu?
Oricum, extrapolând, se pare că majoritatea politicienilor mioritici tind să-şi arate talentele de artişti. Dansatori, cântăreţi, actori... găsim tot felul de „dotaţi“ din lumea imundă a politicii, pe la emisiunile de televiziune. Parcă se vor vedete dătătoare de autografe fanilor înrăiţi. Nu aveţi fani, stimabililor! Numai privitori scârbiţi. Şi, din păcate, niciunul dintre dumneavoastră nu şi-a arătat adevăratul talent: cel de mim.
http://www.ziuact.ro/display.php?data=2008-03-01&id=228268
Abonați-vă la:
Postări (Atom)