song of the day

„Înainte să pleci, lasă cheia sub preş“

Mă tot gândesc ce-i în sufletul unuia care-şi pune casa la bătaie, doar ca să câştige ceva bănuţi în plus, aşa, de sezon.
Tot văd pe marginea drumului oameni cu chei în mână. Şi în acelaşi timp îmi vin în cap versurile unei melodii a lui Ombladon: „Înainte să pleci, lasă cheia sub preş, eşti doar un vis urât care s-a întins pe ani grei, ai ştii şi tu dacă te-ai privi prin ochii mei“. Spuse într-un alt context, vorbele lui Ombladon mi se pare că se potrivesc de minune în cazul celor care-şi flutură cheile de la apartament pentru a atrage sezoniştii. Eu, sinceră să fiu, nu mi-aş lăsa casa călcată în picioarele pline de nisip ale celor veniţi în concediu, pentru nimic în lume. Pe de altă parte, cartierul în care stau eu, din cauza poziţiei lui faţă de mare, se umple în fiecare vară de turişti. Şi, sincer sunt foarte enervanţi Înţeleg că omul mai vrea să plece şi în vacanţă. Să vină la mare şi să se distreze. Dar nu pot să pricep cum nu înţeleg că noi muncim şi ne ducem traiul cotidian în timpul dezmăţului lor. Şi nu pot respecta chestia asta. Revenind la „oamenii cu cheia“, chiar mă întreb dacă sutele de ore pe care şi le petrec... la şosea le aduc satisfacţiile mult aşteptate, din punct de vedere financiar. Am auzit de câştiguri fabuloase, pe timpul verii, însă, oare de ce sunt din ce în ce mai mulţi cei care stau pe marginea şoselelor din Mamaia şi de la intrarea în oraş? Dacă le-ar merge atât de bine, nu ar trebui să mai stea şi p-acasă? Că doar nu au palate de închiriat, ci doar mici apartamente de bloc sau câte o casă, în cel mai fericit caz. Oricum, cazarea de acest tip a luat amploare, iar hotelurile şi-au pierdut ceva muşterii. Doar atât să nu uitaţi, să le spuneţi sezoniştilor.. să vă lase cheile sub preşul de la intrare.

blind date part I

Două zuze.. să le spunem Alina şi Corina au ieşit vinerea trecută la un suc cu un tip de 21 de anişori. cum s-a întâmplat asta? Dintr-o prostie a uneia dintre zuze (uneori, aia mai mare le comite mai rău) tinerelul a pus mâna pe numărul de telefon. buuun. şi s-a ales şi cu întâlnirea. să fie clar un lucru: zuzele nu au vrut decât să vadă cam la ce se aşteaptă un copilaş de vârsta lui de la nişte gagici de aproape 30 de ani. şi... surpriză: "AAA, păi eu am avut şi prietenă de 36 de ani!“, zise baiatul, plin de încredere în propria persoană. după ce ne-a spus cum stă treaba cu diferenţa între fetele de 18 ani care suna ca nebunele, vor fişă de parcurs şi mai vor şi fel de fel de alte chestii, şi cele de peste 30 de ani, acre sunt ni;te WOW care te lasă în pace să-ţi vezi de ale tale, tipul le întreabă pe zuze unde lucrează. "În presă“, răspunseră ele prompt. acu` vine partea STRONG: "Şi ce scrieţi voi acolo?? anunţuri de imobiliare???“. cred că vă puteţi imagina uimirea noastră. serios. am cunoscut tineri care nici măcar nu atinseseră vârsta majoratului şi ştiau super multe chestii. ăsta, la 21 de ani nu ştia ce înseamnp să scrii la un ziar. "Mă uit numai pe poze, la Libertatea. nu mă interesează altceva“. din câte ştiu eu şi cimpanzeii se uită la poze. ba mai mult, unii dintre ei mai şi pictează. copilul nostru n-a atins încă performanţele unei primate, din punctul ăsta de vedere. oricum.. Audi-ul pe care i-l cumpăraseră mami şi tati îl faceau "cineva“. poate... în lumea lui.

în orice caz, zuzele s-au decis să repete experienţa blind date-ului, numai aşa, de distracţie. să mai cunoscă specimene d-astea. poate aşa, atunci când vor da peste oameni normali n-o să mai facă pe mironosiţle şi n-o să le mai caute nod în papură.

Vom reveni ;))

ma încalţ cu abibas şi beau ZUP ;))

ăsta este meniul din care îşi alegi ce bei la o terasă din europeana Constanţă. oare ZUP ăsta o fi 7UP contrafăcut??

....

Duffy Lyrics
Stepping Stone Lyrics

song of the day

...

Să vezi după foarte mulţi ani pe cineva care odată a făcut parte din tine ... poate fi şocant. am trecut eu prin starea asta aseara. te-am văzut... m-am ferit de tine şi apoi am căzut pe un gând mic ;)). se pare că unele amintiri nu se uită, ci doar se depozitează undeva, într-un cotlon al memoriei şi sunt gata să iasă la suprafaţă la cel mai mic impuls. nu ştiu de ce "intîlnirea“ de aseară m-a bulversat. nu mă mai gândisem de prea mult timp la tine. sau poate că lipsa prezenţei fizice, timp de atâţia ani, nu mi-a mai dat prilejul să o fac ... cine ştie? eu, în nici un caz nu... în orice caz, mi-am dat seama că rănile se închid, însă urmele rămân întotdeauna. mi-a fost frică să te văd mai bine, teamă să mă uit în ochii tăi. din fericire am putut evita asta. sper să nu se mai întâmple chestie de aseară. NICIODATĂ. pentru că, oricât de mult timp ar trece... ceva nu se schimbă niciodată. iar "ceva-ul“ ăsta mi-e frică să-l recunosc şi in faţa mea