Edilul Constanţei a acceptat să ne acorde un interviu, în care ne vorbeşte despre viaţa sa. Ne-a povestit despre relaţia pe care a avut-o cu părinţii şi cu fraţii săi, dar şi despre modul în care a ales să-şi educe fiul.
Aţi fost descris, de către vecinii din cartierul în care aţi copilărit (n.r. cartierul bucureştean Drumul Taberei), că încă din acea vreme eraţi liderul găştii. Au povestit că, dacă fraţii dumneavoastră aveau vreo problemă, îi apăraţi mereu, că aţi fost mereu un luptător.
Dacă aşa au zis ei, probabil că aşa o fi. Îi apăram, dar îi mai şi băteam.
Aţi avut o relaţie bună cu cei din cartier?
Aţi fost descris, de către vecinii din cartierul în care aţi copilărit (n.r. cartierul bucureştean Drumul Taberei), că încă din acea vreme eraţi liderul găştii. Au povestit că, dacă fraţii dumneavoastră aveau vreo problemă, îi apăraţi mereu, că aţi fost mereu un luptător.
Dacă aşa au zis ei, probabil că aşa o fi. Îi apăram, dar îi mai şi băteam.
Aţi avut o relaţie bună cu cei din cartier?
Nu aş putea spune că am fost un copil model şi extrem de cuminte. Eram destul de zvăpăiat întotdeauna. Dar, da... aşa este. Eram un lider!
Au povestit cum în adolescenţa dumneavoastră aţi reparat uşa de la intrare numai pentru a vi se da voie să plecaţi la munte.
Şi asta este adevărat. Odată, într-adevăr am făcut lucrul ăsta pentru că, mi-aduc aminte, mă condiţionaseră părinţii mei. Îmi aduc aminte că am muncit la uşa aia... am şmirgheluit-o, am dat-o cu cioburi de sticlă şi dup-aia am şmirgheluit-o iar, de mi-au sărit ochii din cap o zi întreagă, dar dup-aia am plecat la munte. Este adevărat, însă, că în vreo două-trei rânduri am şi fugit la munte, fără voie.
Aţi făcut şi alte munci de genul acesta prin casă, pentru a fi lăsat să plecaţi în excursii?
Nu neapărat prin casă, dar îmi aduc aminte că îmi plăcea foarte mult schiul. În perioada respectivă era foarte scump echipamentul de schi şi într-o vară am lucrat undeva în munţi, pe la lacul Vidraru, ca muncitor forestier. Am muncit acolo vreo lună de zile, am strâns bani şi mi-am luat clăpari. Costa o pereche de clăpari cât un salariu bun pe vremea aia.
Ni s-a povestit că tatăl dumneavoastră era un bărbat foarte frumos şi că era sufletul petrecerii. Ni s-a spus că îi semănaţi foarte bine. Este modelul pe care îl urmaţi în viaţă?
Da, eu l-am respectat foarte mult pe tatăl meu. Am avut o relaţie de la tată la copil de tip englezească. Era un părinte mai rece, mai distant, însă am învăţat foarte multe lucruri de la el. A umblat foarte mult prin lume. Dacă vreţi, acelaşi gen de relaţie am şi eu, acum, cu băiatul meu, pe care nu îl tratez cu menajamente sau cu mănuşi.
De cine vă era mai frică în casă?
De mama. Mă bătea dacă luam note proaste, mă controla. Tata nu avea treabă cu asta.
Era drastică, dar făcea prăjituri şi torturi foarte bune...
Şi-a dedicat toată viaţa ei creşterii celor trei copii. Dar ne mai şi chelfănea.
Aţi mai fost pe la Bucureşti? Am înţeles că aveaţi nişte prieteni de familie care nu aveau copii şi care vă luau prin excursii, vă duceau la mare şi la munte.
Văd că aţi aflat destul de multe lucruri. Este adevărat, ei trăiesc şi, acum, avem grijă foarte mare de ei, eu şi fraţii mei. Când am timp, trec să-i văd. Îi ajut din punct de vedere financiar, material. Părinţii mei, din lefurile lor, trebuiau să ne întreţină şi să ne ducă pe la şcoli, iar lucrurile plăcute pentru noi, jocuri, echipamente de sport, ni le luau ceilalţi. Au fost ca nişte părinţi pentru noi.
(Va urma)