Cel care îi idolatrizează pe Che Guevara şi Fidel Castro, el lider maximo de Constanţa, Radu Mazăre, şi-a luat iar băgăjelul şi a plecat în vacanţă. Că doar nu mai fusese de mult timp, de pe la mijlocul lui februarie. O viaţă de om, nu alta.
Este adevărat, mondenul nostru edil nu încetează să ne uimească. În special cu destinaţiile pe care şi le alege pentru vacanţe. Ultima escapadă a avut loc la mijlocul lunii februarie, când a vizitat Cambodgia, Vietnam şi Bangkok. Tare i-a mai plăcut plimbarea, mai ales că vacanţa exotică a fost plină de peripeţii: „În Vietnam am fost să văd unde i-au bătut guerilele pe americani". Evident, noua destinaţie este un mister. Însă, edilul a declarat, în urmă cu puţin timp, pentru revista Playboy, că îşi doreşte să viziteze, în următoarea vacanţă, Yemen, Birmania şi Laos. Cine mai e ca el, să vadă bulevarde suspendate şi alte astfel de şmecherii?! Nimeni. Numai că, în toiul negocierilor inter-alianţă, el şi-a luat picioarele la spinare şi dus a fost. Sau cel puţin aşa bârfesc subalternii săi de la primărie. Însă, este binecunoscut faptul că destinaţia preferată a lui Mazăre este America de Sud. Cuba, Brazilia şi alte ţări cu femei frumoase şi muzică fierbinte. Ţări în care tequila este pusă la rang de medicină, iar salsa este mult mai iubită decât trabajo (munca). Şi, pe ideea sud-americană, potrivit căreia salsa si, trabajo no, şi Mazăre al nostru face la fel: o lună la muncă, două la distracţie. Şi cât stă pe acasă se duce să danseze pe la emisiuni. Ca Becali. Oh, nu, pardon. Nu ca latifundiarul, care a dansat şi apoi a fost înşfăcat de DNA. Deocamdată, Mazăre doar dansează. Mazăre se distrează şi se bucură de libertate şi de ştirile fără număr oferite presei de scandal. Cum zicea cineva: „A mai dansat unul la Măruţă şi acum e la răcoare. Poate asta-i soarta ălora care dansează şi apoi stau pe happylica". Orice este posibil, dar deocamdată salsa, trabucul cubanez şi alura de James Bond mioritic sunt la putere. Condimentat cu sirtaki şi salsa. Sin trabajo. Că doar ne-au votat „70% dintre constănţeni".
joi, 16 aprilie 2009
miercuri, 15 aprilie 2009
Drumul turistilor straini printre „minunile" Constantei
Nu va mai dura mult şi turiştii străini, pasageri ai navelor de croazieră, vor „invada" oraşul
Şi o dată cu debarcarea în Portul Constanţa va începe şi „mirificul" drum către oraş, condimentat cu fiare vechi, pancarte publicitare nefolosite şi gropi. Prima bornă: dana 0. Facem un simplu exerciţiu de imaginaţie. Suntem turişti, la a doua tinereţe, aproape de a treia. Venim dintr-o ţară nordică pentru a ne încălzi la soarele Constanţei.
Coborâm de pe vas, tragem aer sărat în piept şi scrutăm zările. Ce vedem?! Navele militare, dar în special pe cele vechi, ruginite şi un vas pricăjit de depoluare. Dar şi macarale, care nu râd în soare, argintii. Puţin mai departe, în partea stângă, vedem munţii. Dar nu forme de relief, ci adunături de fiare. Ne îmbarcăm într-un autocar care ne va plimba prin oraşul-port-european Constanţa. Plecăm. Vedem îndeaproape fierul vechi, dar şi macaralele. Masajul post-călătorie este oferit de hurducăielile autocarului care trece peste liniile de cale ferată. Ce ne mai trebuie după o croazieră plăcută în Marea Neagră?! Citim nedumeriţi o pancartă pe care scrie „Atenţie la tren!" şi ne continuăm periplul. Imaginea creată de gardurile ruginite din stânga şi de zidul înalt de beton din dreapta ne obligă să ne uităm direct înainte. Ce să vezi?! Un ceas. Ne punem întrebarea: „E piesă de muzeu?!", dar ne edificăm în curând că este doar un obiect ruginit de ploi, care tronează pe un „monument" care ne arată că suntem în Portul Constanţa. Port, port, numai că de la debarcare nu am mai putut vedea marea din cauza fierătaniilor, a betoanelor sau a macaralelor.Saligny şi jocurile de noroc
Ajungem la cea dintâi poartă a Portului, iar Peninsula începe să se contureze. Rufe întinse la uscat, ziduri roase şi decolorate de vreme şi un zumzăit de muzică orientală. Măcar este o zi frumoasă, de primăvară. În zare se întrevede o statuie, însă nu o putem admira pe de-a întregul din cauza unor panouri publicitare care ne îndeamnă să mergem la jocuri de noroc. „Dar muzee nu au în oraşul ăsta?", s-ar întreba orice turist. Trecem pe lângă statuia lui Saligny, pe care nu reuşim decât cu mare greutate să o vedem în întregime. Dar revedem o scenă: cea a panourilor publicitare. De data aceasta nefolosite. În spatele unei astfel de pancarte descoperim Cazinoul, clădire impunătoare şi solitară în bătaia valurilor. Dar nu putem uita că tocmai trecusem pe lângă o cârciumă nu tocmai frumoasă. Abia aici vedem marea. Debarcarea avusese loc în urmă cu vreo 20 de minute. Intrăm pe o străduţă îngustă, iar „masajul" gropilor începe din nou. Ne rugăm Celui de Sus pentru iertare, că doar trecem pe lângă Arhiepiscopie.
Ovidiu, veşnic verdeGropile se înmulţesc, la fel şi casele dărăpănate, dar şi ritmurile orientale se amplifică. Un câine latră de la balconul unei case portocalii, scorojite. Hurducăiala autocarului ne duce cu gândul la un safari, la plimbatul pe cămilă. Totuşi, în fostul Tomis, ruinele se găsesc la tot pasul. Şantiere lângă lăcaşe de cult, pancarte căzute, care ar fi trebuit să indice obiectivele turistice, şi un Ovidiu luminat „feeric" cu verde brotac. Aşa arată vestita Piaţă Ovidiu. Şi ne continuăm drumul... cu aceleaşi gropi. Măcar se întrezăreşte marea printre ruinele caselor din Peninsulă. Frumoasă plimbare au turiştii străini. Să te tot întorci într-un astfel de oraş-port-european.
marți, 14 aprilie 2009
luni, 13 aprilie 2009
Ei sunt oamenii lui Radu Mazare
„Fidel Castro a cucerit Cuba cu numai 13 oameni", spunea primarul Radu Mazăre * Dar şi edilul Constanţei are echipa sa: Nemirschi, Ştefănică, Preda, Constantinescu, Alexandru Mazăre, Marinescu, Martin, Moga, Oprişan, Bazac, Voicu, Ion Iliescu şi Brăiloiu
Primarul Radu Mazăre este văzut ca liderul unui grup. Unul nu foarte numeros, este adevărat, însă o „gaşcă" legată prin afaceri, crezuri politice, visuri de mărire şi de câştigare a voturilor.
Mazăre nu s-a sfiit niciodată să-şi vadă interesul în plan politic şi să se împrietenească întotdeauna cu actori principali ai vieţii politice autohtone. O strategie mai nouă, dictată mai ales de succesul de la alegerile locale şi parlamentare, este plasarea unor membri ai echipei pe posturi cheie. Echipa se răspândeşte, iar Mazăre are de câştigat. Şi-a permis chiar să lase la conducerea instituţiilor constănţene oameni din alte partide, în care spune că are încredere, chiar dacă nu au aderat la doctrina social-democrată. Şi a explicat aşa: „Să ştiţi că nu-mi place plimbarea de la un partid la altul doar pentru păstrarea unui post. Ştiţi, Fidel Castro a cucerit Cuba cu numai 13 oameni". Dar cine sunt cei 13 oameni cu ajutorul cărora Mazăre-Castro a cucerit Constanţa şi încearcă să atace forurile superioare? Pentru că, aşa cum s-a exprimat de curând, nu ar spune nu postului de prim-ministru. La o simplă analiză, cei 13 membri din echipa Radu (Fidel) Mazăre (Castro) se evidenţiază.
Tandem la Mediu: Nicolae şi Virginia
Primul dintre cei care ar trebui nominalizaţi este cu certitudine fostul viceprimar Nicolae Nemirschi. Considerat, o lungă perioadă de timp, ca fiind eminenţa cenuşie a „găştii" Mazăre, actualul ministrul al Mediului a reuşit să câştige una dintre cele mai importante redute, cea cu care Radu Mazăre s-a bătut îndelung şi înverşunat pe vremea în care şefă peste Mediu era democrat-liberala Sulfina Barbu, denumită de către edilul Constanţei „proastă". Aşadar, o problemă a fost rezolvată. Iar, pentru ca echipa de la Mediu să fie completă, Mazăre şi-a mai trimis un om de încredere la minister, în persoana Virginiei Ştefănică. Fosta şefă a Serviciului Public de Impozite şi Taxe Locale a devenit mâna dreaptă a lui Nemirschi. Ba, mai mult, ministrul este chiar naşul de cununie al Virginiei. Iar echipa de la Mediu este completă şi gata de atac. Rezultatele nu au întârziat să apară, iar proiectele administraţiei Mazăre au devenit din senin pe placul ministerului condus de Nicolae Nemirschi cu ajutorul nemărginit al Virginiei Ştefănică.
Preda, în coasta lui Berceanu
Echipa prinde contur cu un alt membru al PSD Constanţa, filială condusă de însuşi Mazăre. Plasat într-un post călduţ şi destul de important, Valentin Preda, secretar de stat în cadrul ministerului Transporturilor, este spinul din coasta lui Berceanu. Iar prezenţa sa în ministerul PD-L-istului a stârnit deja dispute în cadrul alianţei, pentru că ministrul a întârziat să-i dea atribuţii secretarului de stat. Preda a fost propunerea lui Mazăre pentru acest post şi este văzut ca omul primarului Constanţei. Radu Mazăre a spus, în urmă cu ceva timp, că a fost „coleg de generaţie" cu Preda, dar nu se cunosc din acea perioadă.
Nicuşor, la bine şi la greu
Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, este şi el un pion important al echipei Mazăre. Prieten de-o viaţă cu edilul, Nicuşor i-a fost alături în toate etapele ascensiunii sale politice. Ba chiar îi este şi partener în mai toate afacerile pe care le deţine. Constantinescu nu a făcut numai bine imaginii grupului lui Mazăre, ci şi deservicii, o dată cu episodul „adormirea", pe care nimeni nu-l poate da uitării.
Discipolii
Şi aşa ajungem la deputaţii şi senatorii PSD-ului, oamenii care propovăduiesc cuvântul lui Radu Mazăre în Parlament. Alexandru Mazăre nu îi este doar frate, ci şi om de încredere. Nicolae Moga nu este doar un membru important al echipei, ci şi cel mai bun prieten al fiului său, iar Eduard Martin şi Antonella Marinescu au reuşit să se facă ştiuţi într-un timp relativ scurt. Nici afacerile nu le sunt străine celor patru, care fac parte într-un mod sau altul din cercul business-urilor şefului PSD-ist de la Constanţa.
Tit-Liviu, trimisul Guvernului
Ajungem la prefectul Tit-Liviu Brăiloiu, omul lui Mazăre, care a fost ales pentru a reprezenta Guvernul în teritoriu. Cel care are menirea de a face tot posibilul ca Executivul condus de Emil Boc să răspunsă pozitiv tuturor iniţiativelor venite atât de la Consiliul Judeţean, cât şi de la Primăria Constanţa. Brăiloiu este cel care ocupă scaunul lăsat gol de Dănuţ Culeţu, cunoscut adversar al primarului Radu Mazăre, cu care nu a reuşit să ajungă la un numitor comun.
Gaşca de băieţi... buni
Însă, din echipa de 13 a lui Radu Mazăre nu fac parte doar cei trimişi „la centru" pentru a rezolva toate problemele, ci şi oameni bine plasaţi în viaţa politică, care şi-au arătat sprijinul faţă de edilul constănţean cu vise de mărire. Printre aceştia se numără Marian Oprişan, coleg cu Mazăre de „gaşcă" a baronilor locali, pe care o împart cu alte personaje, cum ar fi Dragnea, Vanghelie, Fenechiu sau Sechelariu. Nu-l putem uita nici pe ministrul Sănătăţii, Ion Bazac. Ministrul Ferrari, aşa cum a fost denumit, a renunţat în favoarea lui Nemirschi la portofoliul de la Mediu şi a primit în schimb Sănătatea, fapt ce l-a bucurat foarte tare. Aşa că nu se sfieşte să-şi arate recunoştinţa pentru liderul constănţean al social-democraţilor.
Cine-i animalul?!
Un rol care nu merită neglijat l-a avut şi Ion Iliescu, cel care a recunoscut că nu-l place foarte tare pe Radu Mazăre. Însă, fără voia sa, şeful de onoare al PSD l-a făcut cunoscut, în urmă cu mulţi ani, pe cel care la acea oră era jurnalist, dar avea să devină primarul Constanţei. Episodul „măi, animalule!" este încă viu în amintirea oamenilor, însă toată lumea crede că ţinta injuriilor lui Iliescu, pe atunci preşedinte al României, a fost Radu Mazăre. Eronat: „animalul" se numeşte Paul Pârvu. Cu toate acestea, pentru că erau colegi de redacţie, iar Mazăre a devenit mai vizibil în ochii opiniei publice, transferul de imagine s-a făcut fără mare greutate. Aşadar, fără nicio implicare (decât că a fost prezent la evenimentul cu pricina), Mazăre a ajuns „animalul" lui Ion Iliescu.
„Eu nu sunt Che Guevara"
Pe lista noastră îl regăsim şi pe Mădălin Voicu, om de cultură şi social-democrat de vază. A fost alături echipei de la Constanţa într-una dintre cele mai importante lupte: cea pentru câştigarea Primăriei Mangalia şi a reuşit să-şi adjudece victoria. Aşadar, Voicu se califică pentru un loc în echipa de 13 oameni a lui Radu-Fidel. „Sigur că mă simt tot timpul în echipa lui Radu Mazăre, de care mă leagă o prietenie foarte puternică. El va putea beneficia oricând de sprijinul meu şi mi-a făcu plăcere că l-am putut ajuta să câştige Primăria Mangalia", a declarat Mădălin Voicu. L-am rugat să ne spună dacă nominalizările făcute de noi sunt pertinente: „La centru nu-mi aduc aminte să-l fi ajutat multă lume. Dar are oameni buni pe lângă el: Nicuşor Constantinescu, Nicu Moga, Nemirschi... Pe Bazac şi Oprişan nu îi consider atât de importanţi. Oprişan e influent la el, în Vrancea. Iar Ion Iliescu este un brand". A concluzionat în stilu-i caracteristic, pus pe glume: „Eu nu sunt Che Guevara, care a fost foarte bun prieten cu Fidel Castro până la un moment dat. Cel puţin, sper să nu sfârşesc ca Che Guevara".
Primarul Radu Mazăre este văzut ca liderul unui grup. Unul nu foarte numeros, este adevărat, însă o „gaşcă" legată prin afaceri, crezuri politice, visuri de mărire şi de câştigare a voturilor.
Mazăre nu s-a sfiit niciodată să-şi vadă interesul în plan politic şi să se împrietenească întotdeauna cu actori principali ai vieţii politice autohtone. O strategie mai nouă, dictată mai ales de succesul de la alegerile locale şi parlamentare, este plasarea unor membri ai echipei pe posturi cheie. Echipa se răspândeşte, iar Mazăre are de câştigat. Şi-a permis chiar să lase la conducerea instituţiilor constănţene oameni din alte partide, în care spune că are încredere, chiar dacă nu au aderat la doctrina social-democrată. Şi a explicat aşa: „Să ştiţi că nu-mi place plimbarea de la un partid la altul doar pentru păstrarea unui post. Ştiţi, Fidel Castro a cucerit Cuba cu numai 13 oameni". Dar cine sunt cei 13 oameni cu ajutorul cărora Mazăre-Castro a cucerit Constanţa şi încearcă să atace forurile superioare? Pentru că, aşa cum s-a exprimat de curând, nu ar spune nu postului de prim-ministru. La o simplă analiză, cei 13 membri din echipa Radu (Fidel) Mazăre (Castro) se evidenţiază.
Tandem la Mediu: Nicolae şi Virginia
Primul dintre cei care ar trebui nominalizaţi este cu certitudine fostul viceprimar Nicolae Nemirschi. Considerat, o lungă perioadă de timp, ca fiind eminenţa cenuşie a „găştii" Mazăre, actualul ministrul al Mediului a reuşit să câştige una dintre cele mai importante redute, cea cu care Radu Mazăre s-a bătut îndelung şi înverşunat pe vremea în care şefă peste Mediu era democrat-liberala Sulfina Barbu, denumită de către edilul Constanţei „proastă". Aşadar, o problemă a fost rezolvată. Iar, pentru ca echipa de la Mediu să fie completă, Mazăre şi-a mai trimis un om de încredere la minister, în persoana Virginiei Ştefănică. Fosta şefă a Serviciului Public de Impozite şi Taxe Locale a devenit mâna dreaptă a lui Nemirschi. Ba, mai mult, ministrul este chiar naşul de cununie al Virginiei. Iar echipa de la Mediu este completă şi gata de atac. Rezultatele nu au întârziat să apară, iar proiectele administraţiei Mazăre au devenit din senin pe placul ministerului condus de Nicolae Nemirschi cu ajutorul nemărginit al Virginiei Ştefănică.
Preda, în coasta lui Berceanu
Echipa prinde contur cu un alt membru al PSD Constanţa, filială condusă de însuşi Mazăre. Plasat într-un post călduţ şi destul de important, Valentin Preda, secretar de stat în cadrul ministerului Transporturilor, este spinul din coasta lui Berceanu. Iar prezenţa sa în ministerul PD-L-istului a stârnit deja dispute în cadrul alianţei, pentru că ministrul a întârziat să-i dea atribuţii secretarului de stat. Preda a fost propunerea lui Mazăre pentru acest post şi este văzut ca omul primarului Constanţei. Radu Mazăre a spus, în urmă cu ceva timp, că a fost „coleg de generaţie" cu Preda, dar nu se cunosc din acea perioadă.
Nicuşor, la bine şi la greu
Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, este şi el un pion important al echipei Mazăre. Prieten de-o viaţă cu edilul, Nicuşor i-a fost alături în toate etapele ascensiunii sale politice. Ba chiar îi este şi partener în mai toate afacerile pe care le deţine. Constantinescu nu a făcut numai bine imaginii grupului lui Mazăre, ci şi deservicii, o dată cu episodul „adormirea", pe care nimeni nu-l poate da uitării.
Discipolii
Şi aşa ajungem la deputaţii şi senatorii PSD-ului, oamenii care propovăduiesc cuvântul lui Radu Mazăre în Parlament. Alexandru Mazăre nu îi este doar frate, ci şi om de încredere. Nicolae Moga nu este doar un membru important al echipei, ci şi cel mai bun prieten al fiului său, iar Eduard Martin şi Antonella Marinescu au reuşit să se facă ştiuţi într-un timp relativ scurt. Nici afacerile nu le sunt străine celor patru, care fac parte într-un mod sau altul din cercul business-urilor şefului PSD-ist de la Constanţa.
Tit-Liviu, trimisul Guvernului
Ajungem la prefectul Tit-Liviu Brăiloiu, omul lui Mazăre, care a fost ales pentru a reprezenta Guvernul în teritoriu. Cel care are menirea de a face tot posibilul ca Executivul condus de Emil Boc să răspunsă pozitiv tuturor iniţiativelor venite atât de la Consiliul Judeţean, cât şi de la Primăria Constanţa. Brăiloiu este cel care ocupă scaunul lăsat gol de Dănuţ Culeţu, cunoscut adversar al primarului Radu Mazăre, cu care nu a reuşit să ajungă la un numitor comun.
Gaşca de băieţi... buni
Însă, din echipa de 13 a lui Radu Mazăre nu fac parte doar cei trimişi „la centru" pentru a rezolva toate problemele, ci şi oameni bine plasaţi în viaţa politică, care şi-au arătat sprijinul faţă de edilul constănţean cu vise de mărire. Printre aceştia se numără Marian Oprişan, coleg cu Mazăre de „gaşcă" a baronilor locali, pe care o împart cu alte personaje, cum ar fi Dragnea, Vanghelie, Fenechiu sau Sechelariu. Nu-l putem uita nici pe ministrul Sănătăţii, Ion Bazac. Ministrul Ferrari, aşa cum a fost denumit, a renunţat în favoarea lui Nemirschi la portofoliul de la Mediu şi a primit în schimb Sănătatea, fapt ce l-a bucurat foarte tare. Aşa că nu se sfieşte să-şi arate recunoştinţa pentru liderul constănţean al social-democraţilor.
Cine-i animalul?!
Un rol care nu merită neglijat l-a avut şi Ion Iliescu, cel care a recunoscut că nu-l place foarte tare pe Radu Mazăre. Însă, fără voia sa, şeful de onoare al PSD l-a făcut cunoscut, în urmă cu mulţi ani, pe cel care la acea oră era jurnalist, dar avea să devină primarul Constanţei. Episodul „măi, animalule!" este încă viu în amintirea oamenilor, însă toată lumea crede că ţinta injuriilor lui Iliescu, pe atunci preşedinte al României, a fost Radu Mazăre. Eronat: „animalul" se numeşte Paul Pârvu. Cu toate acestea, pentru că erau colegi de redacţie, iar Mazăre a devenit mai vizibil în ochii opiniei publice, transferul de imagine s-a făcut fără mare greutate. Aşadar, fără nicio implicare (decât că a fost prezent la evenimentul cu pricina), Mazăre a ajuns „animalul" lui Ion Iliescu.
„Eu nu sunt Che Guevara"
Pe lista noastră îl regăsim şi pe Mădălin Voicu, om de cultură şi social-democrat de vază. A fost alături echipei de la Constanţa într-una dintre cele mai importante lupte: cea pentru câştigarea Primăriei Mangalia şi a reuşit să-şi adjudece victoria. Aşadar, Voicu se califică pentru un loc în echipa de 13 oameni a lui Radu-Fidel. „Sigur că mă simt tot timpul în echipa lui Radu Mazăre, de care mă leagă o prietenie foarte puternică. El va putea beneficia oricând de sprijinul meu şi mi-a făcu plăcere că l-am putut ajuta să câştige Primăria Mangalia", a declarat Mădălin Voicu. L-am rugat să ne spună dacă nominalizările făcute de noi sunt pertinente: „La centru nu-mi aduc aminte să-l fi ajutat multă lume. Dar are oameni buni pe lângă el: Nicuşor Constantinescu, Nicu Moga, Nemirschi... Pe Bazac şi Oprişan nu îi consider atât de importanţi. Oprişan e influent la el, în Vrancea. Iar Ion Iliescu este un brand". A concluzionat în stilu-i caracteristic, pus pe glume: „Eu nu sunt Che Guevara, care a fost foarte bun prieten cu Fidel Castro până la un moment dat. Cel puţin, sper să nu sfârşesc ca Che Guevara".
duminică, 12 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)