song of the night

moments

Blondă de 19 ani, parteneră de distracţie pentru Mazăre şi Stan

„Dar vii şi tu diseară, nu? Hai, că ieşim în oraş!“, i-a spus suav o tânără blondă viceprimarului Gabi Stan, la show-ul auto din Mamaia.
PSD-istul i-a zâmbit şi i-a promis că va veni la întâlnire. Şi nu s-a sfiit să-şi lipească buzele de obrazul tinerei şi să o pupe cu patos. Cu un zâmbet chinuit pe faţă, blonda a acceptat tandreţea viceprimarului. Mai ales că, din câte se poate observa, nu este o străină grupului în care se distrează primarul Radu Mazăre şi viceprimarul Gabi Stan. În plimbarea lui printre maşinile expuse la show-ul auto, tânăra a fost salutată şi a discutat câteva minute bune chiar cu Mazăre. Ba chiar şi primarul a sărutat-o pe obraz, arătând că o ştie bine şi îi poartă o afecţiune deosebită. Tânăra blondă se numeşte Elena Voinea şi are 19 ani. La evenimentul pus în scenă de Power Marine a fost hostess pentru o marcă de automobile. „Este prima dată când fac acest lucru. O prietenă are o agenţie de modele şi a trimis o poză de-a mea la organizatori şi am fost aleasă“, a declarat Elena.

Mazăre a văzut limuzine pentru „cetăţeni care au amante mai tinere“

Autoshow-ul organizat de firma Power Marine şi-a deschis, ieri, porţile în prezenţa primarului Radu Mazăre şi a adjunctului său, Gabi Stan.

Evenimentul oferă tot ce le este mai drag bărbaţilor în general, dar şi celor doi politicieni, în special: maşini puternice şi femei frumoase. După ce a ţinut un speech introductiv, în care a invitat constănţenii să vină să vadă „maşinile teribil de frumoase şi fetele şi mai teribil de frumoase“ şi i-a îndemnat să se bucure atât de automobile, cât şi de reprezentantele sexului frumos (?!), Mazăre s-a plimbat printre exponate. Prima maşină pe care edilul a încercat-o a fost un BMW seria 7, decapotabil, de altfel cel mai scump autoturism expus - 131.264 euro. Evident, Radu Mazăre a făcut opriri în mai multe maşini, despre care a discutat îndelung cu „alaiul“ său format, printre alţii, din Gabi Stan, Ionuţ Barbu - şeful de la Power Marine, şi bodyguarzi. Se pare că maşina care l-a impresionat cel mai mult pe şeful administraţiei publice locale a fost un Land Rover Defender, alături de care a petrecut minute bune. Însă a recunoscut că achiziţionarea unui nou autoturism nu se află în planurile sale imediate pentru că „am destule maşini şi deocamdată nu-mi mai cumpăr“.

Pupici pentru a combate frigul

Mazăre a declarat zâmbitor că maşinile scumpe expuse la show-ul auto sunt interesante în special pentru „cetăţeni care au amante mai tinere“, făcând aluzie la faptul că un bărbat ca el nu agaţă cu ajutorul maşinii. Poate tocmai din această cauză preferă „doamnele“ mai în vârstă, pe patru roţi. În timpul plimbării, Mazăre, Stan şi Barbu şi-au dat sfaturi financiare... de criză. „Nu mai este bun leasing-ul. Închiriezi o maşină pe firmă şi îţi deduci cheltuiala“, i-a învăţat Ionuţ Barbu pe primar şi pe vicele său. Din păcate, dealerii au plătit bani buni, în perioadă de criză, pentru a expune într-o Mamaie goală, fără turişti, pe o vreme ploioasă care te îndeamnă la somn, nicidecum la cumpărat maşini. Însă Ionuţ Barbu de la Power Marine a ţinut să se laude: „Dacă Bucureştiul nu şi-a mai permis să facă auto show anul acesta, dealerii au făcut eforturi financiare mari şi am reuşit să ţinem cea de-a doua ediţie a evenimentului de la Constanţa“. Frigul nu i-a afectat doar pe vânzătorii de maşini, ci mai ales pe fetele angajate să „facă frumos“ pe lângă bolizi. Domnişoarele îmbrăcate sumar dârdâiau din toate încheieturile. Numai câte un pupic de la Mazăre sau de la Gabi Stan a reuşit să le mai încălzească.

Mamaia, vândută „la cheie“

Sezonul este abia la început. Autorităţi, hotelieri, ministeriabili, cârciumari şi mici comercianţi, cu toţii aşteaptă nerăbdători să intre „în pâine“. Şi probabil vor avea succes.

Un lucru este foarte clar: criza a afectat şi turismul. Nu chiar atât de grav pe cât se aştepta toată lumea, însă nici nu a trecut neobservată. Dar, dacă putem deplânge soarta cuiva, ne-am găsit subiectele perfecte: cei care au investit în imobiliare în staţiunea Mamaia. De-a lungul malului Lacului Siutghiol au răsărit, mai ales în ultimii ani, numeroase vile mai mici sau mai mari. Mai serioase sau mai colorate, mai „preţioase“ sau nu, cu patroni cu nume sonore sau cu proprietari „no name“, dar foarte potenţi din punct de vedere financiar. În orice caz, putem fi siguri că mai toţi au o legătură, mai strânsă sau nu, cu primarul Radu Mazăre. Că doar pe cine să laşi să-şi facă vile în buricul staţiunii Mamaia? În cine să ai încredere că o să investească, o să aducă turişti, cumpărători sau „sezonişti“, dacă nu în cei apropiaţi ţie?! În această ordine de idei, dacă luăm la puricat clădirile de pe malul ghiolului, vom vedea două aspecte: terenurile au fost retrocedate (da, da, este vorba despre celebrul dosar al DNA-ului) şi proprietarii se leagă de numele lui Mazăre. Ca un făcut. Dar poate asta nu mai contează atât de tare în plină recesiune. După cum spuneam, acum, la început de sezon, întreaga Mamaie este... „la cheie“. Construcţiile noi, unele chiar nefinalizate, poartă pe pereţii exteriori bannere imense prin care proprietarii anunţă că vând la cheie apartamente, garsoniere spaţioase şi alte spaţii de locuit. Că doar, na, reclama este sufletul comerţului. Problema este că marii afacerişti de la piciorul broaştei de pe Siutghiol rămân acum cu... sufletul în rai şi atât. Pentru că nimeni nu se mai încumetă să-şi ia case scumpe pe timp de criză. Nici măcar prietenul Costică (Zelcă), cel cu care edilul se mai distrează din când în când, nu a reuşit să-şi vândă Summer Land-ul. La naiba! Şi câte speranţe îşi pusese în proiectul ăla. Singurul cu adevărat realist a fost senatorul Nicolae Moga, patronul complexului rezidenţial Maria Regia, din Mamaia Nord: „Până trece criza, nici nu mă chinui să vând“. Parol, nici nu merită! Dar, spuneţi acum dacă nu vi se rupe inima. Cum să treacă toţi prietenii lui Radu prin calvarul recesiunii economice şi prin prăbuşirea neaşteptată a pieţei imobiliare. Ce dacă până acum specula era la rang de lege? Ce dacă fraiereau oamenii şi luau preţuri exorbitante pe construcţii care, la câţiva ani de la darea în folosinţă, încep să se surpe?! Ce dacă investiţia a fost scutită de preţul terenului sau va fi iertată de la plata taxelor şi impozitelor (nu afirm, fac o presupunere). Orice este posibil. Dar cel puţin ceva este clar: am ajuns să vindem întreaga Mamaia. La cheie.

Teodosie Magul

Înalt Preasfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a devenit noul Becali.

Povestea pe care au dezvăluit-o colegii noştri de la România Liberă scoate la iveală informaţii ştiute şi neconfirmate, dar şi multă duşmănie. Cred că nici nu-şi imagina Înaltu' câţi inamici are. Acum va afla, cu siguranţă. Nu l-am văzut de foarte multe ori. Nici nu ne-am conversat în multe dăţi. Cu toate acestea, am avut ocazia să schimb câteva vorbe cu înalta faţă bisericească. Dacă i se mai poate spune aşa. Omul Macedon Petrescu are ochi mici, sfredelitori. Te îngheaţă, te sperie, nu ştii la ce să te aştepţi din partea lui. Are glas „dulce", cum se spune... mieros. Dintr-ăla care te duce cu gândul la sărutul pe frunte al mafiotului, dinainte de a-ţi înfige cuţitul în inimă. Şi a venit şocul de marţi, 5 mai 2009. Nu pot înţelege atitudinea unei Biserici care s-a dovedit a fi, de-a lungul vremii, mai mult acuzatoare decât iertătoare, mai degrabă strictă decât permisivă. Un cler care a arătat mereu cu degetul înspre relele altuia şi a ascuns mereu sub preşuri mizeria din propria ogradă. Acum aveau ocazia să se spele de păcate. Făceau asta dacă-l pedepseau pe Teodosie. Dar nu au făcut-o. Şi înclin să cred că nu o vor mai face. O discuţie purtată zilele trecute cu un om al bisericii, care mi-a arătat de fapt cum stau lucrurile în „cazul ÎPS", şi o documentare nu foarte asiduă pe net mi-au arătat cam ce înseamnă din punct de vedere bisericesc faptele Înaltului. Am găsit, în prima fază, un material publicat pe 5 octombrie 2007 în Cronica Română. Se spunea aşa: „Cunoscut din cartea «Faptele Apostolilor» (VIII : 9-25), Simon Magul este considerat cel dintâi în erezie, ucenicul şi înainte mergătorul lui Antihrist. (...) Impresionat de puterile mari şi semnele ce făceau misionarii creştini, Simon ar fi oferit bani Sfântului Apostol Petru, pentru a primi şi el puterea acestuia. De la acest fapt, numele lui s-a păstrat până astăzi în vocabularul creştin, în termenul „simonie", care înseamnă cumpărarea celor sfinte". Apoi, elemente publicate din şedinţa BOR din 15 - 17 iunie 2004 (pe vremea Preafericitului Teoctist, al cărui ucenic a fost Teodosie): „Cine celebrează sau primeşte un sacrament în mod simoniac să fie pedepsit cu interdict sau cu suspendare (canonul 1380) (...) Simoniac este atât cel care pretinde sau impune mita, cât şi cel care o oferă, o acceptă, o mijloceşte sau o patronează (...) Vai celor ce pentru mită îi dau dreptate nedreptului şi sugrumă dreptatea celui drept, precum şi în Sfintele Canoane (...) care prevăd sancţiuni radicale pentru asemenea acte de corupţie: caterisirea clericului, anatemizarea mireanului şi nulitatea efectului". Se mai spune că un arhiereu, aşa cum este Teodosie al nostru, ar trebui judecat de Sfântul Sinod, nu de către Consistoriul Eparhial. Dar la noi, nu. La noi e altă lege. Legea lui Teodosie. Urmaşul lui Simion Magul.

Monica Tatoiu: „Mazare este ca elevul din ultima banca"

Cum sunt văzute femeile în lumea afacerilor? Se ştie că bărbaţii din România sunt puţini misogini.

Ca sarea în bucate. Femeile de afaceri din România sunt de două categorii. Cele care au afaceri create de partenerii lor de viaţă pentru a le da o ocupaţie şi pentru a se elibera ei. Acum, în perioada de criză, se vede foarte clar că nu au avut afacerile lor. Saloane de frumuseţe, solare... au fost deschise pentru a face ceva. Mai există femei de afaceri, mai ales în zona producţiei, care au pornit de la zero. Citeam într-un ziar care a fost prima femeie de afaceri din România. Mara a lui Ioan Slavici. Femei dintr-o bucată, femeia-bărbat. Care şi-a deschis o brutărie, care şi-a deschis o mică croitorie şi care duc greul. Şi despre care ziarele nu scriu.

De ce nu scriu ziarele?

Pentru că nu este spectaculos să munceşti cinstit. Este spectaculos să furi. Este spectaculos să scrii despre cineva care a sărit etape, cineva care a crescut într-un an cât alţii în zece. Ei sunt capete de afiş. Dar nu ţine de România. Peste tot spectaculosul, ieşitul din comun, vinde. Omenia, integrarea în marea masă amorfă a celor care tropăie şi îi duc pe ceilalţi în spinare, nu contează.

Împrumută femeia de afaceri autohtonă stilul american?

Din fericire, nu. Avem încă feminitate. Încă suntem europence şi mai mult decât atât, latine.
Cum se combină afacerile cu politica în viaţa unei femei?Dacă faci afaceri cu statul, trebuie să faci politică. Dacă nu faci afaceri cu statul...

Faci şi compromisuri?

Compromisurile sunt de două feluri. Cele necesare, care sunt corecţii la coloana vertebrală a business-ului, şi mai sunt compromisuri nenecesare, murdare, care mai devreme sau mai târziu se întorc ca un bumerang când ţi-e lumea mai dragă.

Care este ponderea?

Depinde de piaţa despre care vorbim. În România, ponderea compromisurilor nenecesare depăşeşte 50%.

Care este explicaţia?

Reglementările sunt ori abuzive, ori neclare, iar autoritatea publică nu se face auzită. România are mult mai multe în comun cu o ţară de tip latino-american decât cu ţările europene.
Cum îl puteţi caracteriza pe Radu Mazăre în câteva cuvinte?Reprezentantul a 80% dintre români.

Este de bine sau de rău?

Port paşaport românesc şi nimic din ceea ce este românesc nu-mi este străin.

Este un personaj controversat, monden...

Eu sunt timişoreancă. Clanurile mafiote din Timişoara au ocupat centrul oraşului cu sprijinul primarului şi primăriei...

Să ne limităm la apariţiile în revistele glossy, pe post de James Bond.

Recent, Carlei Bruni i s-au furat nişte fotografii în care apărea goală. Ce este mai grav? O sexualitate exacerbată? El nu este căsătorit... ce treabă are? Problema nu este imoralitatea. Şi Bill Clinton a avut afaceri şi despre Tony Blair s-a vorbit şi despre Berlusconi. De fapt, este o problemă de moralitate şi de respect de sine a reprezentanţilor instituţiilor publice care cheltuiesc bani de la stat. Trăim într-o ţară europeană şi, atâta timp cât nimeni nu este condamnat, plecăm de la prezumţia de nevinovăţie. Şi este valabil pornind de la preşedintele României, care este la fel de controversat...

Amândoi dansează.

Dar cred că domnul Mazăre este mai sexy decât domnul Băsescu. Eu spuneam că Mazăre este reprezentantul a 80% dintre români, pentru că se descurcă aşa cum o face orice purtător de paşaport românesc. Şi... eu mai am o vorbă. Decât cu prostul la câştig, mai bine cu deşteptul la pierdere.

Într-o emisiune la Realitatea TV l-aţi făcut golan.

N-am zis chiar aşa. Este ca elevul meu din ultima bancă. Când lua 4 la purtare, când lua 10.

Este simpatizat elevul din ultima bancă?

(râde) Profesoarele de matematică nu iubesc elevii din ultima bancă. Aveam un elev în ultima bancă, Tudose, cu care mergeam să-i tundem pe cei cu păduchi. Cu cine să faci asta? Cu elevii cuminţi din prima bancă? Nu. Ăia mergeau la muncă patriotică. Să ştiţi că dacă am vrea să scăpăm România de clanurile mafiote, nu am putea să o facem cu poliţişti şcoliţi la FBI. Trebuie să o facem cu cei care înţeleg acel mediu. Democraţia, teoretic, este un fel, dar practica ne omoară. Cred că domnul Mazăre va prinde mai multe mandate la Constanţa decât domnul Ciuhandu sau decât primarul din Baia Mare.

Politicienii cenzurează?

Ei nu o pot face fără ajutorul nostru. Noi putem să cenzurăm, pentru că avem telecomanda. Este la fel de comod ca şi atunci când spunem că vrem să arătăm bine, dar mergem şi mâncăm mititei de 1 Mai. Vorbim despre kilogramele în plus, dar continuăm să mâncăm ca porcii. Aşa este şi cu cenzura politicienilor. Am drept de vot, da? Dacă eu nu-mi exercit dreptul democratic de a trage la răspundere politicienii, administratorii taxelor pe care eu le plătesc, ciocul mic, vorba unui filozof în viaţă.

Firma lui Radu Mazăre a scos de la distribuţie ZIUA de Constanţa.

Ştiu, am auzit. Nu este normal. Este total anormal. Este ilegal. Eu sunt profesor de matematică şi ştiu că nu există problemă fără soluţie. Cred că aţi rămas cantonaţi în metode de luptă clasice. Epoca post-capitalistă se bazează pe lupta de guerrilă.

Poate fi considerată Elena Udrea un precedent în politica românească?

Trăim într-o ţară în care elevele de liceu îşi doresc să devină soţii de oameni bătrâni, purtători de carduri super încărcate, vedete porno sau cântăreţe care să facă playback. Eu şi alte femei ca mine, care am muncit toată viaţa, nu vom fi modele pentru puştoaicele care se duc să fumeze în curtea şcolii.

Dar trăistuţa bucovineană este un model?

Nu. Presa o face un model. Dacă ar fi lansată pe catwalk la Paris, poate ar deveni un model, dar nu pentru femeile din România, care nu au bani de aia adevărată, dar îşi iau fake-uri.