sonia PD-L-ista - poveste de 1 iunie

Ea este Sonia, cel mai dulce copil pe care l-am văzut vreodată. are vreo patru sau cinci anişori. o ştiu de vreun an şi ceva şi nu cred că am văzut-o tristă până acum. râde mereu. însă niciodată nu mi-am dat seama cum un copil cu zâmbetul pe buze are ochii atât de... trişti. ieri am mers la o plimbare cu Sonia. stătea în maşină, în spatele meu şi-mi povestea diferite chestii. d-ale ei. la un moment dat îmi spune uitându-se fix în ochii mei:

Corina, eu nu vreau să plec în Italia.

De ce Sonia?

Păi tătăica nu vrea să mă dea acolo. Ştii, acolo sunt Andrei şi Giuseppe (fraţii ei).

Dar nu îţi este dor de mami?

Eeee... ba da... - a spus ea neconvingător. Dar trebuie să-mi trimită procura (?!?!?!) Şi dacă mă duc stau doar o zi. mă duc cu tătăica. şi... ştii. eu nu vreau să plec pentru că vreau să te văd în fiecare zi - mi-a spus Sonia şi m-a blocat.

am plecat ochii şi nu am mai ştiut ce să-i spun. chiar nu mi-am găsit cuvintele. mi-am amintit că mama ei este plecată de ani buni în Italia. acolo s-a recăsătorit şi a mai făcut un copil. l-a luat pe Andrei din România, iar pe Sonia a lăsat-o în grija bunicilor care o tratează ca pe o prinţesă. nu-s oameni cu bani, însă copilului nu-i lipseşte nimic. decât mama. repet, este un copil vesel mereu. mergând pe stradă spune: "Corina, uite... PSD!!!“. Tătăica este PD-L-ist convins iar prin gardul casei lor poţi vedea un mare afiş cu EBA care ia atitudine. Sonia ştie cine e Băsescu şi îi place de el. nu ştie cine e Boc dar zâmbeşte frumos când aude de Elena Udrea. spune că este frumoasă. Soniei îi plac rujurile, lacurile de unghii, hainele frumoase şi îngheţata. vorbeşte mult, piţigăiat, dar foarte frumos. vorbeşte mereu despre Stătică şi Flăcărica (mi-a zis ea că-s personajele telenovelei cu ţigani) şi vrea să asculte manele. cântă, dansează şi... după cum este vorba românească, îi vorbeşte şi curu'. ieri, după ce am plimbat-o a primit un cadou de la tătăica: o eşarfă cu PD-L. mândră, m-a pus să i-o aşez la gât şi mi-a spus răspicat: de acum încolo să-mi spui Sonia PD-L-ista. la mulţi ani de ziua copilului, Sonia mea :)

rock night :)

Song of the day :)

song of the day

M-a prins ciusca :))

"O ciusca mica si usturata rau pentru Ziua de Constanta. Ei au rebotezat un mare oras: Rotterdam. Vorbind despre cartierul consilierilor, Corina Samoila face o eroare atunci cand spune: „Constanta Stan - pe Rotterdan 35”. La care Dan te gandesti tu, Corina? He, he… gura pacatosului, adevar graieste, nu-i asa? E treaba cu subconstientul care mai scapa de sub control si… le da pe fata! Eh, nu te supara, e prima oara cand te ustura ciusca si, daca esti mai atenta, nu se mai intampla. Pe cuvant de pionier!" - www.uups.ro 

Degetele păcătoasei Cori nu au grăit adevăr. Doar s-au grăbit. 

Sau poate m-a dus gândul la Dan Diaconescu, locatar pe strada RotterDAN. :)

Mogulul e cool

MOGÚL, -Ă, moguli, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (l), de mogul (1). 3. S.m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreţionare. - Din engl. Mogul.  

Citesc în fiecare zi cel puţin 15 blocuri. De ce?! Uneori nu ştiu nici eu. Sunt fidelă anumitor site-uri, iar de unele îmi aduc aminte întâmplător. 

Ce m-a mirat a fost faptul că am citit un blog săptămâna trecută, la care am tot avut tentaţia să mă întorc. Scriitorul nu este chiar genul meu de persoană sau nu intră în categoria celor pe care i-aş fi citit. Recunosc, l-am observat din cauza lui Mircea Badea, care-i este cel mai bun PR. „Mogulul şi-a făcut blog şi m-a băgat în blogrol", anunţa într-o seară Badea. ĂĂĂ?! Cum adică? Voiculescu blog? La naiba! Cine ar fi crezut că mogulii scriu? Dar se pare că şi mogulii scriu câteodată, nu-i aşa? Curioasă, am dat o raită pe pagina de Internet a conservatorului, antenistului şi cum mai vreţi să-i spuneţi... Felix. Am văzut cum îi zicea fiică-sii, Camelia, cum ar trebui să-i pună aparat de aer condiţionat lui Badea în studio, chiar dacă asta ar presupune să o şunteze niţel pe Gabi Vrânceanu Firea. Şi îi scria chiar foarte haios, cursiv, cu „zvâc". Măi să fie. Chiar mogulul o scrie? N-am văzut la viaţa mea prea multe opere ale mogulilor. Sau vreun mogul. Însă Voiculescu pare călare pe blog. Şi-a făcut şi mail: coolmogul@yahoo.com. Supertare, frate! Cine nu ar fi amuzat de aşa o chestie? Ba chiar am stat să văd cum se descurcă mogulul în blogosferă. Şi am văzut că le răspunde celor care-l întreabă, că este haios, că vrea să-i şi vadă pe colegii de „iubire" de net din blogosferă. Unii se îndoiesc că ar fi scrierile lui, alţii îl gratulează pe Mircea Badea pentru succesul de pe net al lui Voiculescu, alţii îi spun simplu: „Frate, eşti demenţial!". „Cool-mogul mişto blogu'", „Scriitura e bună. Curată, clară, concisă. Nu mai contează cine e la taste", comentează lumea. Fănel reclamă că ar scrie numai de dragul campaniei electorale, însă alţii îi „mulţumesc afaceristului Voiculescu, nu se dezminte deloc. Talent, ce mai...". Talent, netalent, Dan Voiculescu a reuşit ceva: a făcut mogulul om. Dacă până acum nu aveam clară în minte definiţia termenului, asociam cuvântul cu vreo trei nume şi tot atâtea feţe, pot spune că acum percepţia mi s-a dat peste cap şi mai tare. Mogulul nu ar fi trebuit să fie rău, despotic şi să nu ştie să scoată două vorbe în afara discursului legat de finanţe?! Poate că mogulul acesta chiar este cool. Sau poate că într-adevăr scrie cineva în locul său. Mai contează?! A creat un brand. Primul adevărat, după Gigi Becali. Voiculescu o să rămână primul cool mogul din blogosfera românească. Ar fi bine să nu fie şi ultimul.

sad kitty