Citeam în urmă cu ceva zile un panseu de-al Nikitei (domnişoară, doamnă, mamifer, trestie gânditoare... nu ştiu cum să-i zic).
„Prostia face audienţa", a decretat... chestia blondă în emisiunea lui Luis Lazarus de la Kanal D. Bun, admitem că individa are dreptate şi că prostia face audienţa. M-am gândit: prostia cui face audienţă? A noastră, a celor care ne uităm la toţi „deştepţii" sau a lor, a celor care fac ca toţi dracii pe la emisiuni. Evident, mai există o variantă: deşteptăciunea mascată în prostie a celor care îi invită. Mi-am răspuns singură, fără să stau prea mult pe gânduri. Mi-am amintit imediat cum am fost nevoită să ascult acum vreo două săptămâni parlamentări lungite pe durata unei ore referitoare la Zăvoranca şi Columbeanca. Şi cum, vezi Doamne, s-au certat şi s-au ţigănit cele două. Aşa, şi?! Trebuia să ne intereseze atât de mult. A, da... am uitat. Pe român îl interesează orice scandal. Dacă nu-i sămânţă de ceartă nu se vinde, nu se vizionează... una peste alta, nu este bun. Dacă totu-i roz şi frumos este regizat. D-apăi, regizat să fie, dar să o ştim şi noi. Şi dacă este făcătură măcar să se lase cu niscaiva scandal. Că altfel nu merge treaba, neicuşorule! Şi aşa au ajuns copiii să o recunoască pe Nikita, da' să nu-şi aducă aminte prea bine cine-i Eminescu. La naiba, de ce să ne umplem memoria cu tâmpenii, nu? Că măcar ştim să ne uităm cu spor la televizor pentru că „acum avem, nu ca pe vremea lui Ceauşescu". Corect! Dar atunci eram mai citiţi, mai înţelepţi, mai învăţaţi. Acum... vai de capul şi de Nikitele noastre.
