Song of the day

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc. 
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut, 
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă, 
Ceva caută mereu ceva.

Ionuţ Caragea

http://www.ionutcaragea.ro/poezii_files/Opere%20complete_files/absenta_files/ceva.htm

quote of the day

Poate ca au avut dreptate cand au pus dragostea in carti; se prea poate ca ea sa nu poata exista in alta parte. - William Faulkner

song of the day

...

am pierdut. din nou... după şapte luni de chestii nasoale care au venit ca un tăvălug nu pot să nu mă întreb ce urmează. ultima... să-i spun înfrângere... este una dintre cele mai dureroase. am pierdut ceva ce nu credeam că voi mai pierde vreodată. am sperat că nu se va mai întâmpla, că suntem oameni mari şi că unele lucruri pot rămâne acolo, în amintire. însă nu a fost aşa. dragostea nespusă este întotdeauna cea mai dureroasă, iar eu am preferat să tac şi să ascult. acum doar tac... şi situaţia va rămâne la fel. încerc să nu-mi arăt rana din suflet şi sper că nu se va mai repeta. chiar mă întreb ce va urma... mi-am pierdut una dintre steluţe şi chiar dacă va fi mereu cu mine, pe pielea mea, în mintea şi în sufletul meu, ştiu că fizic nu se va mai întoarce niciodată. întotdeauna mi s-a părut stereotipie chestia cu "nimic nu va mai fi la fel, niciodată“. dar acum simt asta. chiar dacă ştiu că am mai trecut prin asta, chiar dacă întotdeauna a revenit la normal, chiar şi după foarte mult timp. voi trece şi peste asta, îmi spun, dar ştiu că nu este aşa. sunt dezamăgită şi asta doare cel mai tare. şi cel mai rău doare că nu ai fost în stare să înţelegi niciodată. nu ai vrut să vezi, nu ai vrut să accepţi realitatea... o să-mi lipseşti mereu...

Timpul lăcrimează...