joi, 5 noiembrie 2009

<3 :X =))


M-am îndrăgostit!!!! Îl cheama Ed Westwick. privire de drac, vârsta potrivita.. :)) ce-mi mai tre'? :X <3>

cred ca am visat urât...

Visu' meu urat a avut o idee străluci: hai în Bulgaria! asta se întâmpla pe la.... 10. seara! cum nu mă pot înţelege cu nebunu', a trebuit să-l iau pe don S de-o aripioară şi să ne îmbarcăm în Ricky. ce să vă zic... senzaţie, nu alta. ploua... vai de stelutza mea norocoasă. visu' n-a vrut să înţeleagă şi pace. nu şi nu că el vrea să bea cafeaua în Bulgaria. am ajuns până la graniţă, eu fiind convinsă că nu ne vor lăsa să trecem pentru că auzisem eu că-s graniţele închise din cauza gripei porcine. sau gripei noi sau cum naibiului s-o numi. aşa... am ajuns noi în vamă. ne opreşte un nene cu mască pe faţă care, foarte ofuscat mi-a reproşat că nu am respectat viteza minimă =)) şi-a şi găsit pe cine să certe pentru viteză... pe "vitezomana“ Cori =)) ne-a verificat actele şi ne-a lăsat să trecem. n-am ajuns în Bulgaria pentru că am reuşit să-l convingem pe visu' urât că n-are sens să batem drumul. aşa că ne-am întors. iar ne-a oprit un nene cu mască. îl întrebăm noi de gripa asta în timp ce se bunghea el, sărmanu', la buletinul meu în care-s blondă, la permis, în care-s roşcată şi la Cori de la volan care mai nou e bruneţică. până la urmă m-a recunoscut... după nasul strâmb probabil :)) săracii oameni erau destul de speriaţi. "cum să nu te sperii? mai ales dacă mai ai şi un copil mic pe acasă“, ne-a zis unul dintre cei de la vamă. în sfârşit, am pornit înapoi spre casă cu nişte opriri în câmp pentru că visu' cred că are nevoie de prostamol. yo îi tot zic, el nu mă crede. am revăzut cu drag Constanţa de parcă m-aş fi întors după ani de absenţă :D era vreo 1. una peste alta... prinţişorii mei m-au lăsat să dorm câteva minute... pe acorduri manelistice. "Numeleee tău de azi îl voi uitaaaa“ =)) am nevoie de o cură de Metallica. la naiba!

PS: Pt visu' urât: TEEEE URĂĂĂĂĂĂSSSSSCCCCCCCCC !!!!!!! :)

Gripa si manipulare

Isteria creată de avalanşa cazurilor de gripă nouă sau porcină sau cum s-o mai numi ea nici că putea veni mai bine. 

Într-o perioadă ca asta, în care vrei nu vrei vezi toate arătările politicii pe la televizor, în ziare, le auzi la radiouri, le găseşti mutrele transformate pe site-urile pe care înainte le îndrăgeai, aproape că îţi doreşti să te lovească porcina ca să scapi naibii din mocirla cotidiană. Mă plângeam deunăzi că am ajuns să nu mă mai pot uita la talk-show-uri şi că mă „delectez" în scârbă cu inepţiile Oanei Zăvoranu pe care am prins-o, din nefericire pentru mine, pe unul dintre posturile naţionale într-una din seri. Dar, credeţi-mă, Zăvoranca este parfum pe lângă disputele politice. Oriunde ai întoarce capul, în orice parte te-ai uita, vezi diverşi făţarnici dându-şi cu părerea despre sondaje, candidaţi, partide şi interese, cu o sinceritate prefăcută de-ţi vine să-i crezi, până îţi dai seama că sunt toţi o apă şi un pământ. Realitatea în care trăim noi nu are nicio legătură cu realitatea lor „udată" cu Vuitton, Jimmy Chu şi alte firme şi firmuliţe care dau bine la mapa profesională. Şi, mai trebuie menţionată vina noastră, a jurnaliştilor, care avem grijă să îi inflamăm pe politicieni şi le dăm posibilitatea să se desfăşoare. Cum vă ziceam, am ajuns la saturaţie. Şi am un plan: vreau să devin ministrul primăverii, aşa cum am văzut eu într-un desen animat. Acolo, pe tărâmurile conduse de o împărăteasă care-l avea alături pe ministrul primăverii, nu exista nici măcar gripa porcină. Lăsând visul deoparte, mi-am adus aminte ce-mi spunea cineva mai înţelept decât mine despre macabrele ştiri de la ora 5: „Asta e manipulare. Dai nenorociri la ora 5 pentru ca omul să se sperie, să se pună în locul victimei, să se teamă pentru viaţa sa şi a familiei sale şi să uite că nu are ce pune copiilor pe masă". Vă sună cunoscut? Vi se pare că gripa noastră porcină sau nouă sau cum i s-o spune are un iz de ştire de la ora 5?! Că doar de ce să n-o spunem pe aia dreaptă - nu-i aşa că vă doriţi să nu fiţi atinşi de gripă, oricine va fi ales la conducerea ţării, că nu mai contează aşa tare că este criză, că nu mai este atât de important faptul că n-avem guvern şi că avem nişte candidaţi care se stuchesc mai rău ca mâţele? Gândindu-mă mai bine, îmi dau şi eu seama că numai gripa contează. Şi asta fix în campanie electorală. Şi, gripaţi sau nu, ne vom duce la vot cu mai puţine resentimente.

Domnu' liliac Tzentzu mi-a dat şi melodia potrivită pentru starea mea :) mare dreptate are.. se vede ca e batran şi înţelept ;))

http://www.youtube.com/watch?v=umSCR3N-io8&feature=channel





- Xanadu lyrics

vineri, 30 octombrie 2009

Moralistele de la SPIT si tupeul jurnalistilor

Domniţele Virginia Ştefănică şi Carmen Trentea, ambele eliberate recent de obligaţiile conjugale, par a-şi fi găsit un drum comun în viaţă. 

Pe lângă faptul că Trentea i-a luat locul Virginiei atâta timp cât aceasta a fost plecată la Ministerul Mediului, trecând de la adjunctă la „plină", mai nou, face şi pe agentul imobiliar pentru proaspăt-întoarsa şefă. În orice caz, Trentea mi s-a părut ţâfnoasă de la bun început. Cum s-a urcat în fotoliul Ştefănicăi, cum a început să se ia la harţă cu presa... ostilă. Adevărul este că... săraca femeie a ocupat un loc lăsat vacant cu o grămadă de hibe. Printre altele, Virginia Ştefănică a făcut ce a făcut şi a asigurat viitorul unor prieteni, dându-le contracte pe la SPIT. Asta ca să nu mai punem la socoteală clienţii fideli ai instituţiilor constănţene conduse de PSD-işti, TV Neptun şi Telegraf. Apoi, a avut grijă şi de Ionuţ Barbu, prieten cu Elan al Răduleascăi şi cu Mazăre, şi i-a închiriat o clădire, în care a făcut un nou sediu al SPIT. Apoi, plecată la Bucureşti, se pare că a fost folosită pe post de Mata Hari (la figurat vorbind) modernă, un ghimpe în coasta lui Nemirschi, cel despre care ştia oricine că este de fapt mâna de fier Mazăre. Dar, cum Guvernul a căzut, Ştefănică s-a întors acasă, în scaunul încălzit de Trentea, la SPIT. Şi am descoperit noi cum că fosta fină a lui Nemirschi (Virginia) îşi vinde apartamentul de pe Lăpuşneanu. Numai că anunţul de pe Internet ne-o prezenta ca proprietară pe Trentea, însă acest fapt nu se pupa cu declaraţia de avere a adjunctei. Ce-i drept, nu se „lipea" nici pe actul declarativ al Virginiei, din punctul de vedere al suprafeţei, însă este clar că întreţinerea o plăteşte Ştefănică. Sau cel puţin aşa arată lista cu locatari. Ni s-a părut normal să le contactăm pe cele două, în ordinea intrării lor în scenă: Trentea, apoi Ştefănică. Numai că, vezi, Doamne, Carmen s-a ofuscat instant, şi, ca o doamnă de societate cum este, a tunat în microfonul telefonului: „Bă, da' nu vi se pare că aveţi cam mult tupeu?!". Ooo, câtă eleganţă! Apoi ne-am încercat norocul cu Virginia, care a fost mult mai rezervată şi a reuşit să păstreze un calm aparent. Măcar n-a ocolit răspunsul, ca în cazul prietenei sale, care a decretat că din gura domniei sale nu vom afla nicio informaţie. În orice caz, un aspect trebuie pus la punct. Când vine vorba despre tupeu, doamnele mele, vedeţi numai partea goală a paharului, dar nu şi pe cea plină cu faptele dumneavoastră. Afacerile, licitaţiile, averile pitite despre care se vorbeşte pe la colţurile instituţiei, închirierea de clădiri de la prietenii şefului... toate acestea pot fi încadrate fără probleme la capitolul tupeu. Dacă întrebările noastre, ale jurnaliştilor, vi se par deranjante, s-avem rezon... este firesc să vă sâcâie. Nu-i cam nasol să vezi că se află despre „manevrele" pe care le faci?! Acesta da tupeu!