Am văzut destul de multe la viaţa mea. Directori ciufuţi, politicieni neinspiraţi, artişti cu prea multe fiţe... Însă, o şedinţă de Consiliu Local ca cea de lângă Sanatoriul Balnear, vă jur că n-am mai pomenit.
Ziua Îndrăgostiţilor la Techirghiol. Pare romantic, nu? Vă zic eu, nu este. Adunătura de aleşi locali s-a purtat ca o gaşcă de cartier, căreia i-au lipsit doar înjurăturile din repertoriu. Mi s-a părut că a fost puţin mai rău decât pe stadion. Şi, mai ales, toată întâmplarea a avut un înalt grad de ipocrizie.
Cei care în timpul şedinţei s-au bălăcărit şi s-au înţepat prin părţile dorsale, în timpul pauzei de ţigară râdeau şi glumeau la unison. Că doar, dacă stăm bine să ne gândim, mulţi sunt vecini sau colegi de serviciu. Însă, pentru a păstra măcar aparenţa duşmăniei între partide şi a nu da naştere la interpretări, vehemenţa lor a atins de multe ori limite paroxistice.
„Ba nu, mă, lasă-mă şi pe mine să spun“, a fost fraza preferată a serii. Şi, din cauză că nu se lăsau unii pe ceilalţi să se exprime, hărmălaia a fost de nedescris, iar situaţia creată mi s-a arătat de-a dreprul hilară. Totuşi, un loc cum este Techirghiolul, ar trebui condus de oameni cu capul pe umeri, mi-am zis în sinea mea. Potenţialul locului nu ştiu dacă permite bălăcăreli de acest gen, multe dintre ele total pe lângă subiect. Ca să nu vă mai spun că domnii şi doamnele din Consiliu aveau o mate problemă: prezenţa presei. Oare ce aveau ei de ascuns?
„Ce vrei, mă, Constanţa? Ce vrei? Spune odată ce vrei!“, se chinuia unul dintre pesedişti să-şi facă o colegă de partid să vorbească. Aceasta a răbufnit şi a ameninţat: „Ies, mă, afară din şedinţă!“. un altul i-a replicat cu un zâmbet ironic pe buze: „Doamna Constanţa, faceţi riduri“. Preşedinta de şedinţă fierbea. Roşul părului îi coborâse uşor în obraji. Deja nu mai putea suporta să-şi vadă colegii pesedişti, în clinciuri cu democraţii-liberali. „Lăsaţi vrăjelile! Suspend şedinţa. Termină odată“, s-a isterizat madama preşedintă.
Printre certuri, consilierii nu au uitat că mai au şi de sărbătorit Ziua Îndrăgostiţilor. Aşa că, o peremistă mai tinerică, care îşi afişa mândră verigheta de pe deget a decretat: „Hai, mă, că vorbim degeaba! Votăm sau nu că eu trebuie să plec!“. Mai târziu, spre sfârşitul întâlnirii, a recunoscut cu un zâmbet încurcat pe buze că o aştepta consortul acasă, pentru a sărbători aşa cum se cuvine. „Unde să mai plec în oraş la ora asta?“, a spus ea puţin dezamăgită. Ca şi cum treburile oraşului ţin cont de sărbătorile fabricate de comercianţi, nu de îndrăgostiţi.
S-a trecut la vot. Fiecare ridica mânuţa în legea şi ideologia lui. La un moment dat, cineva a replicat sec: „Uite că alianţa PNL-PSD funcţionează şi la Techirghiol. Hai, mă, maşina de vot!“. Unul dintre consilieri a spus că ar trebui daţi mai mulţi bani pentru culte. Şi că, nu este normal să se dea bani mulţi pentru ortodocşi şi mai puţini musulmani. „Voi sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării“, s-a isterizat democrat-liberalul. Un coleg de partid şi crez i-a ţinut isonul. Un adversar politic a avut atunci o idee: „Fac propunere să-ţi facem ţie circumcizie“. Că doar aşa se tratează politicienii mioritici, cu miştouri, până la urmă au votat. Au votat şi au plecat. A rămas în urmă circul... că doar din asta se hrăneşte românul: circ şi pâine.
