song of the day

dedicaţie :))

M-am săturat de poveştile cu vameşi, de bancurile cu ei, de averile lor, de percheziţii, de aşteptat descinderi, de arestări şi aşa mai departe. Una peste alta este frustrant să-ţi dai seama că tu munceşti ca prostu`, iar alţii stau pe milioane. De euro. Oricum, sper să uit de Vamă câte zile oi avea (cu toate că ştiu că se va întâmpla doar până mâine). Şi, pentru a încheia apoteotic, dedic această melodie tuturor frăţiorilor de la Vamă. Fără număr, se ştie!!!! (zici că-s făcută pentru a fi manelistă) :))

Pisi monstruleţu'

Mică pauză de linişte: Forever & Never

Există chestia aia forever and ever? Nu mă refer neapărat la dragoste, ci la orice poate să fie un element important în vieţile noastre. Mai avem siguranţa pe care am simţit-o în povestirile despre tinereţile bunicilor noştri? Mai ştim ce ni se întâmplă mâine, încontro ne duce viaţa, cu cine ve vom trăi zilele, dacă va fi forever sau doar o lună sau un an?... avem vreo certitudine oarecare, vreo siguranţă.... orice? Eu nu o am. Încerc să o găsesc. Nici în mine nu sunt foarte încrezătoare... Totuşi...

Zilele astea mi s-a spus poate cel mai frumos lucru. Fără intenţie, fără nimic. Pur şi simplu am înţeles că nu avem mereu parte de chestii forever and ever... ci şi de situaţii fără început şi, mai ales, fără sfârşit. Care-i varianta cea mai bună?!

Minuţel de poezie - Buna variantă rea – Adrian Păunescu

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.

Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.

Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut în cioburi şi ruine.

La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotrivă,
Dar eu mă tem să nu găsim motiv
Pentru o despărţire relativă.

Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu nişte ochi de gheaţă
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurta despărţire de o viaţă.

song of the night

Minuţel de poezie - Eu, cea a nimănui...de Mariana Eftimie Kabbout

Îmi aparţin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine şi nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu ştiu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deşi o fac mereu
Căci viaţa asta-i scurtă şi sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Şi nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu ştiu de unde vin şi nu voi şti vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ţi-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă răneşti prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi şi noroi?

Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Şi-n clipa cea din urmă, să uiţi c-am existat,
Aşa cum ştii că totul are un loc al lui
În viaţa asta care pe toţi ne-a acceptat...