vineri, 3 august 2012

Manifestul meu (fără apartenenţă politică): „După mine referendumul trebuia anulat. S-au folosit date false". Jură-te!

Unul dintre judecătorii Curţii Constituţionale a României a debitat inepţia de mai sus. Fraţii mei cei albi, spuneţi-mi şi mie, că poate greşesc, poate am dormit pe parcursul ultimelor trei luni, poate am leşinat de căldură, cine naiba conduce ţara asta denumită, mai mult la mişto, democratică?!?!?

Cine, cine?! Eu, Corina, Mazăre, Antonescu, Ponta, Băsescu? Cine? Trebuie să spun că nu-mi place de niciunul foarte tare. Recunosc, nu am votat, în principal pentru că nu agreez iniţiatorii referendumului, exact aşa cum spun cu toată sinceritatea ca nu-s fanul lui Băsescu. Aşa că, nu, nu-s băsistă, dar nu cred că aceştia doi, Ponta şi Antonescu, au vreun drept ori vreo dreptate. Nu. Ei au doar interesul ca, prin înlăturarea preşedintelui, să creeze un mediu propice pentru curăţarea „conştiinţelor" şi a dosarelor. Frica este cel mai puternic „împingător" de la spate. Ea dă multă putere de luptă. Frica detonează în oameni cele mai neaşteptate porniri. Aruncă în aer creiere. Aştept să văd şi eu care-i binele propus de Ponta şi Antonescu. Accept, frustrată, faptul că CCR va da un verdict în ceea ce priveşte referendumul peste o lună şi ceva. Ce se va întâmpla în luna asta? În prima zi după 11-le septembrie devenit zi neagră în calendar, România îşi va afla viitorul. Dar ce dracu' ne facem cu prezentul? Cui îl lăsăm?

Ne mai gândim câţi lei va fi un euro mâine? Mai avem tupeul, pentru că altfel nu-l mai pot numi, să sperăm la ceva mai bun sau să ne facem un plan, oricât de mic ar fi el?

Aş vrea să văd cuplul de aur al politicii româneşti luând atitudine. Aş vrea să văd că nu-i vor proteja pe cei cu dosare, că se va judeca în continuare dosarul retrocedărilor. Aş vrea să cred că vor asigura un minim de dreptate şi de corectitudine în ţara asta. Mi-aş dori să nu-i fie vasali lui Voiculescu, să nu se lase călcaţi în picioare de Oprişan, Dragnea şi alţii de-o teapă cu ei. Aş vrea să greşesc în privinţa lor, să văd bărbatul din Crin Antonescu, nu umbra ştearsă de acum, acoperită aproape în totalitate de o atitudine specifică femeii, isteria, şi să văd omul drept, cinstit, din Victor Ponta, nu cel hulit cu apelativul „plagiator". Nu vreau o ţară ca afară, vreau ţara mea, dar curată, nu sclava intereselor celor care, după revoluţie, au făcut, numai ei ştiu cum, avere, ori a celor care sug atât de bine puterile financiare ale statului încât s-au îndestulat pentru încă trei generaţii de acum înainte. Ni s-a reproşat nouă, celor care nu am ieşit la vot, că ne-am bătut joc de un drept dobândit în urma revoluţiei, l-am primit prin moartea tinerilor, în decembrie 1989. Dar voi, dragi moguli, îmbogăţiţi din avuţia ţării ăsteia, ce aţi făcut? Eu îmi amintesc revoluţia. Am conştientizat ce a fost atunci. Am simţit, copil fiind, evenimentele. Cred că nu există jignire mai mare decât aceasta. Nu poţi, oricât de politician sau jurnalist ai fi, să pui alături moartea acelor oameni cu recensământul lui Ponta sau Antonescu. Nu te mai numi om, în aceste condiţii. Ei s-au luptat pentru libertate, nu pentru a fi forţaţi să voteze contra ideilor pe care le au, împotriva principiilor şi credinţei lor. Nu întinaţi memoria celor ucişi atunci! Nu aveţi dreptul acesta, nimeni nu-l are, nici măcar pentru cauza asta.

Vreau ca noi, tinerii, să nu ne mai dorim o ţară ca afară, nici să ne căutăm norocul prin alte părţi de lume. Îmi doresc să fiu alături de părinţii mei în clipele bătrâneţii şi neputinţei lor, nu să-i veghez de la distanţă, prin telefon. Îmi doresc să îi oblojesc durerea mamei, atunci când va veni (să dea Domnul să nu vină vreodată), aşa cum m-a îngrijit, cu iubire, în copilărie. Dar cum aş putea cu salariile din ţara asta, în condiţiile pe care ni le oferiţi? Lupta voastră nu ne face viaţa mai bună! Şi nici ipocrizia unor judecători.

marți, 31 iulie 2012

Ce am mai gătit: Tartă cu piersici, ciocolată şi cocos şi pui cu chorizo la tavă

Nu mai gătisem de ceva vreme şi, sincer, am avut o zi nu prea frumoasă şi am simţit nevoie să fac ceva bun.
Da, începem cu desertul :)


Tartă cu piersici, ciocolată şi nucă de cocos. Reţeta originală este cu cireşe, însă nu am găsit, aşa că am luat două nectarine delicioase. Este o prăjitură foarte uşor de făcut şi foarte bună. Cam dulce, este adevărat, mai ales că are destul de multă ciocolată, iar eu v-aş sfătui să puneţi mai puţin zahăr. Acum, depinde cum preferaţi.

Oricum, reţeta este aceasta: http://www.goodfood.ro/reteta/tarta-cu-cirese-ciocolata-si-nuca-de-cocos-124542.html
Repet: Extrem de uşor de făcut şi absolut minunată



Felul principal: Pui cu chorizo la tavă

Recunosc, nu ştiu ce gust ar trebui să aibă chorizo. Am căutat pe net şi am cumpărat ceva ce mi-a părut mie asemănător, un cârnat mai gras şi afumat.





Am plâns ceva când am curăţat ceapa dar, într-un final, totul a ieşit perfect! Faţă de reţeta originală (http://www.goodfood.ro/reteta/pui-cu-chorizo-la-tava-137087.html)eu am pus şi puţină apă. Foarte puţină.


Enjoy!

luni, 30 iulie 2012

Ce am mai gătit: Pizza

Oricine ştie să facă pizza. Până anul trecut eu nu am făcut pentru că nu ştiam cum să fac blatul. Dar şi când am învăţat... :))
Nu ştiu cantităţi, eu pun "după ochi“. Făină, drojdie, puţin zahăr, ouă, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, sare şi apă călduţă.
Punem drojdia la dospit cu puţină făină, puţintel zahăr şi apă. când face balonaşe o punem peste făină. Adăugăm: puţin zahăr, un ou sau două, în funcţie de câtă făină aveţi, şi, în cantităţi egale, ulei de măsline şi ulei de floarea soarelui.

Frământăm cu apă călduţă şi lăsăm aluatul să crească. Ungem tava cu ulei de măsline şi întindem coca. Ungem cu suc de roşii, apoi presărăm oregano şi busuioc din belşug. Adăugăm ingredientele, în funcţie de ce pofte avem. Merge orice combinaţie. Eu am pus doar muşchi file, salam de Sibiu, măsline negre, ou şi caşcaval. Ţinem la cuptor până se rumeneşte. :)


Pt sos, puneţi suc de roşii într-o crăticioară şi adăugaţi oregano, busuioc şi piper în funcţie de cât de iute îl vreţi. Mai puneţi şi ulei de măsline şi nişte boia sau alte condimente care vă plac, dacă vreţi.

Enjoy!

Octavian Curpaş: Un adevărat castel irlandez - leagăn de cultură în capitala Arizonei


În inima capitalei statului Marelui Canion, pe Central Avenue, a apărut recent un edificiu în formă de castel irlandez. Originala clădire construită pe patru nivele, sediul unei superbe biblioteci irlandeze, a costat - potrivit declaraţiei doamnei Patricia Prior, directorul Centrului Cultural Irlandez din Phoenix - nu mai puţin de 3,5 milioane de dolari, sumă acoperită în totalitate din donaţii private.
Pentru a o face cât mai distinctă în peisajul arhitectural şi cultural din Arizona, artizanii acestei instituţii au folosit 22 de tone de piatră „limestone” adusă tocmai din County Clare, Irlanda, cu care a fost placată faţada clădirii, graţie priceperii şi coordonării a doi iscusiţi „master stone-masons” irlandezi - manageri ai companiei „Irish Natural Stone Ltd”, veniţi aici special pentru realizarea proiectului.
„Mc Clelland Irish Library”, denumită astfel datorită celui care a pus bazele înfiinţării ei, domnul Norman Mc Clelland, fondator şi director executiv al firmei „Shamrock Foods Co.”, pune la dispoziţia consumatorilor de cultură peste 6.000 de cărţi scrise de autori şi poeţi irlandezi. De asemenea, biblioteca găzduieşte partituri muzicale, CD-uri cu muzică irlandeză şi celtică, manuscrise, fotografii, expoziţii, cât şi un număr considerabil de filme. Un aspect remarcabil este faptul că instituţia dispune de toate resursele necesare pentru identificarea liniei genealogice a celor interesaţi. Astfel că toţi cetăţenii din Arizona de naţionalitate irlandeză curioşi să afle detalii despre originea lor, o pot face prin intermediul acestei biblioteci. Clădirea dispune de asemenea, de o încăpere destinată celor care doresc să studieze instrumentele muzicale tradiţionale irlandeze.
După populaţia de origine germanică, irlandezii sunt cel de-al doilea grup etnic din Statele Unite. Potrivit statisticilor, aproape 37 de milioane de americani (12% din populaţia SUA) au rădăcini în Irlanda. Astfel, populaţia diasporei irlandeze din SUA este de şase ori mai mare decât cea a Irlandei. În Arizona există în momentul de faţă un număr de peste 5.000 de persoane de origine irlandeză, din rândul cărora face parte şi senatorul John Mc Cain.
„Dacă reuşim să transmitem o frântură din moştenirea noastră culturală unui număr mic de oameni, aceştia la rândul lor o vor transmite mai departe” - afirmă Patricia Prior, directorul Centrului Cultural Irlandez.
Biblioteca „Mc Clelland Irish Library” din Phoenix şi-a deschis porţile în luna iulie 2012, funcţionând cu program limitat în lunile iulie şi august, urmând ca inaugurarea oficială să aibă loc pe data de 29 septembrie a.c.

Iată cum literatura, muzica, tradiţia, ansamblul valorilor culturale ale popoarelor lumii dăinuie în sufletul comunităţilor din diaspora, indiferent unde ar vieţui, asigurându-le continuitatea prin iniţiative de acest gen, devenite adevărate izvoare de cunoaştere şi leagăne culturale naţionale.



Octavian D. Curpaş
Phoenix, Arizona
iulie 2012


Concha Buika





miercuri, 25 iulie 2012

Ce am mai gătit: Prăji cu caise


Aveam caise prea multe prin casă şi, sincer, îmi era tare dor să gătesc ceva buuun. Am găsit pe http://eubucatar.blogspot.ro/2012/07/prajitura-cu-caise.html reţeta şi am încercat-o. MINUNATĂ! Trebuie încercată. Pe la mijlocul prăji(turii) am pus şi un rând de prune, aşa, ca o surpriză printre acrişoarele caise.
Pentru că îmi doream multe fructe în prăji(turica) mea am pus aşa cum se spune în reţetă, jumătăţile de caisă, dar am mai tăiat şi nişte feliuţe pe care le-am pus deasupra, aşa cum puteţi vedea în poză. Nu se face greu, este minunată pentru ceai, cafea sau lapte, bună pentru desert sau pentru un mic dejun parfumat şi rapid.

Enjoy!