Comentariu pe www.ziuadeconstanta.ro la ceea ce am scris despre "ajutorul" dat de Mazăre celor patru copii, din banii primiţi de la Feri Predescu:

"varu lu stefan cel mare : draga duduie, nu stiu exact ce preferi dumneata, dar eu unul prefer sa nu citesc aceste tanguiri ale unei frustrate. nu ma intereseaza razboiul personal pe care il ai cu mazare, dar esti demna de mila. tu ce ai face, sau ce ai facut pentru acesti copii ? de ce dai in mazare doar pentru ca a donat acei bani, cistigati in instanta, in mod corect (pentru ca justitia e corecta, nu?)? poate crezi ca a fi jurnalist, inseamna a improsca cu noroi pe oricine si pe deasupra sa fii si mai presus de lege. nu e chiar asa, si e bine ca uneori unii jurnalisti sa fie pedepsiti pentru vorbe gratuite aruncate asupra unor persoane publice. sa intelegi ca nu-i iau aparerea lui mazare. pur si simplu m-am saturat de unii jurnalisti de genul de mai sus. in final, repet: poate ca intrebarile din articol ar tb sa ti le pui tu , draga duduie, pentru ca sigur nu ai sti sa raspunzi fara a te informa . mai vb.“

nu trebuie să mă justific în vreun fel... dar, da! eu am făcut. nu contează ce, nu contează cum, dar chiar am făcut. eu ştiu cum se comportă, ce simte şi de ce este aşa un astfel de copil. ştiu că aceşti micuţi sunt uneori mai deştepţi, mai amuzanţi şi mult mai dezgheţaţi decât orice copil considerat normal. că sunt mai normali decât mulţi dintre noi şi că lumea în care trăiesc ei este uneori mai bună, în ciuda suferinţei fizice pe care o îndură în fiecare secundă a existenţei lor. ştiu că sunt speciali, nu anormali, că sunt nişte persoane minunate... şi mai ştiu ceva: părinţii simt cel mai puternic disperarea. ei sunt în stare să facă orice şi nu au puterea să creadă că micuţii lor nu vor fi niciodată "normali“. şi, da! mi se pare nedemn să îţi baţi joc de nişte oameni care au unica ancoră în lumea asta speranţa. este jalnic!