„În '86 m-am lăsat de sport şi, ca să mă întreţin, am început cursurile de brutar-ospătar din cadrul şcolii care aparţinea Navrom-ului"
Vasile Paşca a fost unul dintre cei mai valoroşi jucători de fotbal pe care i-a dat Constanţa. Vorbeşte şi acum cu multă plăcere despre viaţa sportivă şi despre modul în care îşi învaţă elevii să urmeze calea sportului de calitate. Înregistrarea integrală a interviului o puteţi asculta pe www.ziuadeconstanta.ro.
Cum v-aţi început cariera sportivă şi de ce aţi ales tocmai baschetul?
Pe vremea aceea se practica sportul de masă. Erau începuturile sportului de performanţă şi toţi profesorii de sport antrenori căutau elevi care să facă sport. Am luat pentru prima dată contact cu sportul prin 1965, când eram în clasa a VIII-a. Atunci am făcut parte din echipa de handbal a Şcolii nr. 11. Pe vremea aceea ne luptam cu Şcoala nr. 9 sau 10, unde era profesorul Bucovală, şi mai era Şcoala 12, unde mai juca şi Lucian Râşniţă. Întâmplarea a făcut ca, atunci când am intrat la Liceul Ovidius, acolo să existe o echipă de baschet stabilită de Gigel Patrichi. Într-o zi, eram în curtea şcolii şi aruncam la coş, când a venit domnul Patrichi şi m-a trimis la şcoala sportivă, care avea sediul la Liceul Pedagogic. Aşa am început baschetul, la vârsta de 16 ani. Deşi la handbal eram propus pentru lotul de cadeţi al României, nu am nici acum regrete că am ales baschetul. Anul următor am câştigat toate titlurile la acea grupă, campion naţional de juniori, al şcolilor sportive. În 1969, am fost cooptat în lotul naţional de juniori pentru Campionatul European de la Mannheim, din Germania. Antrenor era Vasile Popescu, care antrena şi echipa Stelei şi care m-a luat la echipa bucureşteană, după ce am venit de la Europene. Nu am stat mult acolo pentru că nu-mi plăcea armata, iar un an mai târziu m-am întors la Constanţa, la Farul, care era atunci în Divizia B. Am promovat anul următor. Aveam o formaţie frumoasă pe vremea aceea, atunci venind toţi jucătorii care plecaseră la alte echipe în ţară, şi am realizat şi performanţa de a intra în primele şase echipe ale campionatului.
Cum erau remuneraţiile pe vremea aceea?
Destul de slabe. De exemplu, la Steaua am jucat în Cupa Campionilor, am luat titlul de campioni, iar pentru ultima performanţă am primit 3.000 de lei, care era, pe vremea aceea, un salariu foarte bun pe plan civil. Am mai primit şi altfel de premii decât cele în bani. Însă, abia pe la 28-29 de ani am primit şi noi o casă, pentru că terminasem pe locul 3 în campionat, anul acela. Acum sunt salarii uluitoare în baschetul românesc, de 8.000, 10.000 de euro. S-a făcut o greşeală mare când s-au adus jucători din afară, în special din fosta Iugoslavie. care au adus baschetul nostru la un nivel mediu, jucători care nu ajungeau nici să spele băncile de rezerve acolo. Au venit în România şi au tras baschetul românesc în jos. Naţionala României, la ora actuală, este la pământ. Drept dovadă, anul trecut ne-a bătut Islanda în preliminariile pentru Europene, la 63 de puncte diferenţă.
Făcând o paralelă cu fotbalul, nu credeţi că patronii se implică prea mult la echipă în locul antrenorilor?
Depinde de curajul, verticalitatea antrenorilor. Noi am avut aici un tehnician foarte bun, Petricevic, care a antrenat Farul ultima dată în 2003, eu fiind pe atunci secundul lui. Ori, dacă patronul are impresia că ştie baschetul cum ştie Becali de fotbal, vă daţi seama că n-o să fie niciodată performanţă în sportul acesta. De asemenea, cei câţiva jucători români de valoare, care ar trebui să reprezinte România, fac tuşa la echipele de club, pentru că patronii au adus jucători americani care joacă în locul românilor.
Aţi mai practicat şi alte meserii?
Am fost şi navigator. În 1986, la 36 de ani, am pierdut un meci la Iaşi, în turneul final împotriva Rapidului, înfrângere în urma căreia am ratat atunci locul 3. După meci mi s-a reproşat ceva, nu am suportat şi mi-am făcut bagajele şi am plecat. M-am lăsat de sport şi, ca să mă întreţin, am început cursurile de brutar-ospătar din cadrul şcolii care aparţinea Navrom-ului. După ce am terminat, am plecat, ca ospătar, în primul voiaj, care a durat trei luni. Aveam 90 de cenţi diurna, însă nu stăteam în banii aceştia, mă mai descurcam şi astfel.
De ce credeţi că cei mai buni baschetbalişti vin din Statele Unite?
În primul rând au o arie de selecţie mare şi, de asemenea, se investesc mulţi bani în sport acolo. În consecinţă, au susţinerea şi unui public numeros la meciurile din baschet, fotbal american...
În acest moment, care este cel mai valoros jucător român de baschet?
Sunt mai mulţi. Sunt Burlacu şi Căruţaşu, care joacă la Asesoft, dar şi Silvăşan, de la Cluj. Vin însă jucători din urmă, care promit. Sunt doi copii, dintre care şi un constănţean. Unul este Adi Blidaru, care a jucat la Asesoft, acum joacă la Otopeni, un sportiv de mare perspectivă. Mai este Octavian Calotă. Mai sunt şi alţi copii foarte talentaţi, dar care joacă acum prin Statele Unite.
Copii aveţi?
Da, am un băiat. A fost un bun fotbalist, a jucat la lotul de juniori, la Farul. A avut însă un accident la 18 ani, când, la o intrare mai dură, i s-au rupt ligamentele încrucişate şi a fost nevoit să se lase. Putea să ajungă un mare fotbalist pentru România. Juca mijlocaş la închidere, avea 1,88 metri. Iniţial am vrut să-l dau la baschet, însă a ales fotbalul.
Care credeţi că a fost cel mai bun baschetbalist al României?
Cel mai bun, după părerea mea, a fost Costel Cernat, născut în Constanţa, care activa pe vremea când jucam eu. Au mai fost, înaintea mea, Mihai Albu, Alin Savu, selecţionaţi pe vremea aceea în echipa Europei, şi Dan Niculescu.
Aţi avut accidente pe vremea când eraţi jucător?
Da, o singură dată. Am avut o mână ruptă, după un meci cu Dinamo.
Credeţi că se va mai „repara" baschetul românesc?
Se va repara, însă eu nu cred că mai apuc să văd acest lucru. S-a discutat ca, la anul, să joace numai trei străini într-o echipă, pentru a face loc românilor, cu scopul de a putea creşte în valoare. Însă este problema cu patronii de cluburi, care, după cum am mai spus, dacă investesc în sport, au impresia că sunt şi specialişti în acest domeniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu