sâmbătă, 4 iulie 2009

Song of the day

Quote of the day

Cine nu are de dorinta sa zaboveasca in admiratie si sa se opreasca absorbit de veneratie este ca si mort; ochii sai s-au inchis – Albert Einstein

Florin Chilian catre Mazare: „Puterea absoluta corupe absolut"

Mâine este ziua de naştere a primarului Radu Mazăre. Edilul împlineşte pe 5 iulie 41 de ani. Am făcut o selecţie de şapte titluri de cărţi şi am întrebat diverşi oameni de vază ai României care cred că i s-ar potrivi celui care conduce Constanţa. 

Intervievaţii au avut de ales între Rusia lui Putin de Anna Politkovskaia, Psihologia mulţimilor de Gustave Le Bon, Tehnici de manipulare de Bogdan Ficeac, Măştile puterii de Niccolo Machiavelli, Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupery, Prinţesa şi bobul de mazăre de Fraţii Grimm şi Principele de Niccolo Machiavelli. Mulţi dintre cei chestionaţi au fost amuzaţi de jocul nostru de imaginaţie şi au ales cu plăcere un titlu din „librăria" noastră. Alţii şi-au luat rolul foarte în serios şi au ales cadoul pentru Mazăre în funcţie de semnificaţiile titlului. Doi dintre ziariştii de la Academia Caţavencu au avut aceeaşi opţiune: Tehnici de manipulare de Bogdan Ficeac. Primul întrebat - Gabriel Drogeanu. Explicaţia a fost simplă: „Păi cum de ce? Uitaţi-vă la coada la puii lui!". 

Tatulici: „Prinţesa şi bobul de mazăre" 

A urmat colegul său, „academicianul" Alexandru Căutiş, care şi-a motivat alegerea prin faptul că Mazăre „ar trebui să înveţe să manipuleze constănţenii după cum scrie la carte, nu după mintea lui". Jurnalistul Mihai Tatulici consideră că darul potrivit pentru edilul Constanţei este cartea Prinţesa şi bobul de mazăre, „pentru că fiecare om trebuie să-şi cunoască lungul nasului".

Cântăreţul Florin Chilian a ales titlul, dar i-a şi transmis un mesaj lui Radu Mazăre: „Măştile puterii, pentru că eu îl ştiu pe Radu Mazăre de când era ziarist, ca voi, lucra la Telegraf şi organiza spectacole. Şi mai este ceva. Trebuie să ai o minte foarte mobilă, să fii foarte isteţ ca să ajungi unde a ajuns el. Şi-a depăşit condiţia de atâtea ori. Poate are o inteligenţă speculativă, ceea ce este bine în zilele noastre. Însă, nu m-am referit întâmplător la perioada în care Mazăre lucra la Telegraf. Să ne aducem aminte că a dat-o în judecată pe o ziaristă din Constanţa (n.r. Feri Predescu) şi că i-a cerut despăgubiri astronomice. Eu îi spun acelaşi lucru: să nu se lase ameţit de aerul rarefiat al puterii. Puterea absolută corupe absolut. Aş vrea ca de ziua lui să-şi amintească de jurnalistul Mazăre. Şi îi urez La mulţi ani".  


„Marele Gatsby" de la Huidu 

Cârcotaşul Şerban Huidu nu a ales dintre titlurile propuse de noi. „Eu spun că Marele Gatsby i se potriveşte. Nu merită altceva. Titlurile voastre au un mesaj, însă acesta este mesajul meu pentru Radu Mazăre". Politicianul Mădălin Voicu, prieten cu Radu Mazăre şi fost coleg de partid, a fost foarte hotărât, însă a hotărât ca primarul Constanţei să primească două cărţi: „Micul prinţ şi Principele lui Machiavelli, pentru că Radu este un răsfăţat al vieţii. A ajuns un personaj notabil şi ca primar, dar şi prin rezultatele sale. Şi, numai dacă ai o minte machiavellică poţi să te desfăşori în cotidian şi să-ţi pui în aplicare planurile". Jurnalistul Ion Cristoiu a ales o poveste - Prinţesa şi bobul de mazăre. A avut şi o explicaţie: „Pentru că nu are nicio legătură cu el, însă mi se pare un titlu năstruşnic, care i se potriveşte lui Radu Mazăre". În ediţia online de mâine a cotidianului ZIUA de Constanţa veţi putea citi mai multe „cadouri" pe care oamenii importanţi ai ţării i le fac edilului constănţean.

www.ziuadeconstanta.ro

vineri, 3 iulie 2009

song of the day

Quote of the day


Exista multa suferinta in lume – fizica, materiala, mentala . Suferinta unora poate fi rezultatul lacomiei altora . Suferinta materiala si cea fizica este cea cauzata de foamete, lipsa unei locuinte sau cea provocata de tot felul de boli. Cea mai mare suferinta a omului este cauzata de singuratate, de lipsa iubirii . - Maica Tereza

end of the road

Astăzi m-am decis! Poate aveam nevoie să mă trezesc într-o dimineaţă, să văd ceva şi apoi să vreau să o iau de la capăt. ete că a venit şi ziua aia. de azi vreau să mă schimb, să-mi schimb viaţa şi să fac lucrul pe care ar fi trebuit să-l fac de foarte mult timp. trebuie să-mi "omor“ fantomele... din prezent. ah, da... aşa sunt eu mai specială. eu am fantome în prezent, nu în trecut, aşa cum ar fi normal. aşa că... gata! de astăzi toate se vor schimba...  

de ce? pur şi simplu nu mai pot. a.. şi mai este ceva. aseara am descoperit că se poate şi mi s-a luat ceaţa de pe ochi şi am văzut că există şi alţi oameni pe lumea asta. fără să vreau şi fără să-mi dau seama am văzut pe altcineva. o persoană care mi-a luat... gândul. :) şi oricare ar fi situaţia... e clar. GATA!



Mark - ultima reprezentatie


Miercuri seară, aproape de miezul nopţii, una dintre emblemele Constanţei, a trecut în nefiinţă. Mark avea aproape 31 de ani şi locuia la Delfinariul din Constanţa de aproape 23, „de când era un adolescent", aşa cum îmi povesteau, în urmă cu doar două săptămâni, dresoarele lui. Acum, în urma lui Mark au rămas lacrimi, dar şi amintirea aplauzelor pe care nu puteai, ca spectator, să nu i le oferi. Mark era un jucăuş, după cum spun cele trei dresoare ale sale. 

Ieri dimineaţă, curtea Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii era cuprinsă de linişte. Copiii, cu mamele lor de mână, întrebau de Mark. „A murit", răspundeau mămicile, întristate. Lumea a aflat de moartea simbolului Delfinariului într-un mod ironic: întrebau când va fi următorul spectacol al lui Mark. Din păcate, delfinul tocmai îşi dăduse ultima reprezentaţie. Un bătrânel se ridică de pe o bancă şi-l abordează pe Adrian Mînăstireanu, noul director al Complexului: Vai de mine şi de mine. Aici venea toată lumea... şi? Mai aveţi delfini?". „În septembrie mă duc în China, ca să negociez aducerea a trei delfini din aceeaşi specie cu Mark, numai că...", îi răspunde Mînăstireanu. Bătrânelul continuă: „Offf... asta era cea mai mare veselie la Delfinariu. Este o durere foarte mare". Se prezintă. Îl cheamă Costică şi locuieşte la câteva străzi de Delfinariu. Încheie trist conversaţia: „Dumnezeu să-l odihnească". „Mark a însemnat Delfinariu şi Delfinariul a însemnat Mark. Sunt sinonime, ca să spun aşa", ne spune Mînăstireanu. 

„A murit ca un bărbat adevărat" 

Ne povesteşte filmul ultimelor ore de viaţă ale lui Mark: „La ora 15.00 a ridicat sala în picioare, la ora 16.00 s-a văzut o mică pată de sânge, am intervenit imediat, l-am stabilizat, la ora 19.00 chiar a mâncat două kilograme de peşte, la ora 21.00 era în bună stare, dar sub supraveghere. La ora 23.00 era puţin agitat, la 23 şi jumătate a eşuat singur pe platforma dresoarelor, iar la 23.46 a survenit decesul. Toate dresoarele, doctoriţa, eu, scafandrii... cu toţii au fost alături de Mark până în ultima clipă. Scafandrii au venit să-l ajute, să-l susţină, mai ales că avea o relaţie mai mult decât de prietenie cu unul dintre băieţi, cu Cristi". Directorul spune emoţionat că Mark a fost vedeta incontestabilă a Delfinariului şi că nu va putea fi înlocuit. S-a gândit chiar să-i facă un monument în curtea Delfinariului şi să denumească sala acoperită (cea acoperită, în care Mark dădea spectacole) în amintirea sa. „A fost un luptător şi a murit ca un bărbat adevărat", încheie Mînăstireanu. Cadavrul lui Mark a fost dus, ieri dimineaţă, la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Sănătatea Alimentelor, pentru necropsie, urmând ulterior să se decidă dacă delfinul va fi îngropat sau incinerat. 

„A fost copilul nostru de suflet..." 



În mod evident, cele mai triste erau dresoarele. Ochii plini de lacrimi transmiteau deznădejdea. Georgeta (Eta) Enciu, una dintre cele trei mame ale lui Mark, ne spune cu ochii înlăcrimaţi: „Nu ne-am imaginat, cu toate că era de aşteptat. Era un animal bătrân, dar pentru noi mereu tânăr. Era un jucăuş şi ne-a luat prin surprindere. Cele două spectacole pe care le-a susţinut la ora 11.00 şi 15.00 au fost nemaipomenite, ca de obicei. După care s-a retras într-un colţ şi noi am spus că este mai obosit, am încercat să ne apropiem, am stat de vorbă cu el...". Apoi a survenit sfârşitul. Dresoarele spun că le va fi foarte greu fără cel care le-a umplut sufletele de bucurie în ultimii 23 de ani. 23 de ani de spectacole, de aplauze şi de multă muncă. „A fost copilul nostru de suflet...", spune plângând. „Lumea încă mai întreabă de el şi când are spectacole.... dar noi le spunem că Mark nu mai este". 

Mazăre: „Este o situaţie stupidă şi anormală" 

Viceprimarul Decebal Făgădău, fostul şef al Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, s-a arătat îndurerat de moartea lui Mark. „Sunt foarte supărat pentru că, astăzi, a murit un copil drag al meu", a declarat Făgădău, cu prilejul unei conferinţe de presă. Şi primarul Radu Mazăre şi-a arătat regretul, dar şi indignarea: „Este adevărat, este o situaţie stupidă şi anormală ca cei de la Delfinariu să fie nevoiţi să cumpere delfini din China şi să facă spectacole cu un delfin bătrân, care, Dumnezeu să-l ierte, a şi murit, şi să poată să le facă numai în interior din cauză că are pielea fotosensibilă. Nu mi se pare normal ca, atâta timp cât există atâţia delfini în Marea Neagră, să nu pot să iau unul sau doi să-i duc în Delfinariu, să facă spectacol pentru copiii noştri. Sigur, că este interzis să-i prinzi, să-i exploatezi comercial, dar să iei un delfin ca să-l pui în Delfinariu mi se pare o aberaţie să nu poţi să faci". 

Drum bun! 

Într-un final, rămân aplauzele şi zâmbetele pe care Mark ni le-a oferit de-a lungul timpului. Aşa cum spunea cineva ieri, „Mark a fost delfinul copilăriei noastre".