song of the day

Cine castiga batalia-n PD-L?

După ce au câştigat alegerile alături de Băsescu (sau poate că preşedintele le-a câştigat de unul singur), democrat-liberalii constănţeni s-au apucat să facă ce ştiu ei cel mai bine: să se certe.

Este adevărat că victoria constănţenilor la alegerile generale a fost una grandioasă. Într-un oraş, un judeţ... putem spune chiar o întreagă zonă guvernată de roşul pesediştilor lui Mazăre şi Constantinescu, Traian Băsescu a câştigat la scor întâlnirea de la mal de mare cu „prostănacul" echipei de... „aur" de la conducerea oraşului şi judeţului. Beţia victoriei s-a dus şi au început săpăturile. Mircea Banias, şeful organizaţiei judeţene şi-a adus brusc aminte că se poate duce victorios la centru pentru a cere diverse chestii celor de la conducerea partidului. Zis şi făcut. A stat Banias strâmb şi a gândit drept cum că în acest moment, Biroul Permanent Judeţean nu respectă statutul, având mai mulţi membri. Dar pe cine să dăm afară, a venit, firesc, întrebarea. Evident, pe lista celor buni de pus pe făraş s-au adunat, rând pe rând, contestatarii lui Mircică al nostru. Ba chiar şi cel care l-a adus în partidul pe care a ajuns să-l conducă, Laurenţiu Mironescu. Deja, povestea este perimată. Banias s-a dus şi s-a întors aşa cum a plecat: tot cu un BPJ format din 36 de persoane. Dar nu asta este important. Cine anume este beneficiarul gâlcevei din PD-L? Partidul, în mod clar nu. Pentru că şi aşa desele certuri din cadrul formaţiunii portocalii au creat un prejudiciu de imagine. Băsescu?! Nici atât. Dar cine? Răspunsul este evident: adversarul politic. În cazul nostru, nimeni altul decât Radu Mazăre. Primarul PSD care a zis că bagă „capu` la cutie". Numai că ştim din bătrâni că mutu'... are o treabă cu pământu", nicidecum cel care vorbeşte mult. Aşa că, bănuiesc eu că Mazăre a băgat capu' la cutie pentru a acţiona. Cum? Destabilizând concurenţa. Că doar alegeri vor mai fi. Are pârghiile necesare? Normal. Nu cumva chiar stimabilul domn Mircea Banias îl tolerează pe exclusul Dănuţ Moisoiu în Consiliul Local? Consilier despre care se ştie că are o relaţie strălucită cu „echipa" Mazăre. Nu face diferenţe politice, Moisoiu al nostru, se înfrăţeşte cu frăţiorii roşiori de n-are treabă. Iar acest aspect a fost discutat de prea multe ori. Cred că nimeni nu mai are vreun dubiu. Doar că, fără nicio grijă, Moisoiu vine la şedinţe, fumează din greu şi ţine locul cald pentru vreun PD-L-ist. Pentru atunci când s-o hotărî Banias să-şi facă treaba. Apoi, mai este vorba şi de directorii de instituţii, puşi pe funcţie de PSD şi lăsaţi în pace de către aceeaşi organizaţie condusă de Banias. Păi de ce să punem oamenii noştri când putem să îi tolerăm pe-ai lor?! Strălucită strategie, n-am ce zice. Exemple ar mai fi, dar cu siguranţă se vor găsi binevoitori să ne explice cum se spală o mâna pe alta în politica locală. Şi poate ne spune şi conducerea organizaţiei locale cine iese învingător din gâlceava PD-L-ului cu el însuşi.

I Saw Mummy Kissing Santa Claus

Song of the day

De ce nu il vrem pe Mazare?

Aş vrea să facem un exerciţiu de sinceritate. Să scriem negru pe alb, de ce nu îl placem pe Mazăre, de ce Geoană a pierdut voturi din cauza lui şi de ce promisa lui plecare a adus ştampile puse pe Băsescu.

Cred că era anul... 2000, când l-am văzut pentru prima dată pe Radu Mazăre. Era înainte de alegeri şi venise la liceul la care am învăţat eu, pentru a se mândri cu o înfăptuire: îi zugrăvise faţada. Mi-aduc aminte că în acel an, mai multe şcoli din oraş au fost pictate în culori stridente, pentru a-i atrage voturi lui Mazăre. La acea vreme era încă modest. Am văzut un tip tinerel, înalt şi slăbuţ, cu faţa ascuţită şi privire obosită. Era în campanie, ce naiba! Era simplu... sau cel puţin aşa părea. Apoi a ajuns primar iar prima imagine mi s-a şters din minte. Mult timp l-am ignorat, mi-era indiferent şi nici nu-mi păsa prea mult dacă este bun sau rău. Apoi am început să înmagazinez informaţii. Nu este greu să-ţi formezi o părere despre el, trebuie doar să te informezi. Cu toate acestea, în ciuda anumitor evidenţe, Radu Mazăre a avut foarte mulţi admiratori. Încă are. Păi cine naiba să priceapă, că puiul acela din pachet vine de la Scorniceşti, că un confrate PSD-ist dă cornul şi laptele în judeţ, că prietenii care „ştiu de ce" fac locuinţele pentru tineri, că terenurile retrocedate au ajuns în mâini de încredere şi că mall-ul inaugurat cu numai o zi înaintea alegerilor locale de anul trecut este făcut pe un astfel de teren. Contează? Ne pasă? Mi-e greu să cred. Însă, mie nu-mi place Mazăre din alte motive. Nu-i suport trufia, nu-mi place infatuarea, nu pot să mă uit la egocentrismul afişat la orice oră. N-o să uit cum spunea, că el vrea să fie văzut de o ţară întreagă la televizor, pentru că altfel nu mai dă banii pentru un anumit eveniment. Nu mi-a plăcut niciodată comportarea sa faţă de bătrânii pe care îi umileşte în fiecare lună cu pachetele „cadou". Darurile pentru cei mici mi-au părut mereu un fel de mită destinată părinţilor. Iar acum, când constănţenii nu l-au ales pe el, votându-l pe Geoană, acum, când Traian Băsescu a avut un rezultat nesperat într-un oraş cu o organizaţie PD-L mediocră, Radu Mazăre îşi dă arama pe faţă: nu mai vine la întâlnirile cu bătrânii, le transmite prin mesageri dezamăgirea lui profundă datorată votului pro-Băse şi trimite sms-uri în timp ce un grup de ciutănei de grădiniţă îl colindau emoţionaţi. Păi aşa se face, domn' primar?! Sau ţi-ai adus aminte că oraşul nostru nu-i şi al tău? Ţi-ai reamintit, că acasă nu are acelaşi înţeles pentru noi cum are pentru tine şi că marea este a noastră, numai valurile ale tale? Ţi se pare Brazilia o destinaţie îmbietoare? Acolo eşti turist, la fel ca şi aici. Îţi renegi „supuşii"?! Eu cred că ei te-au dat primii la o parte. Voi de ce nu îl vreţi pe Mazăre?

song of the day