E cu neputinta sa fugi de tristetea din tine

...visele pot fi atat de primejdioase: mocnesc ca focul si uneori ne consuma cu totul

M-am impleticit pana afara, in curte, ca sa scap de tristete, dar sigur ca e cu neputinta sa fugi de tristetea din tine.

Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atat de neputinciosi in fata ei. E ca o fereastra care se deschide atunci cand vrea ea. Camera se raceste si nu putem decat sa tremuram. Dar de fiecare data se deschide mai putin, si mai putin; pana cand, intr-o zi, ne intrebam ce s-a ales de ea.

Fetele spera tot felul de lucruri nebunesti[...]. Sperantele sunt ca podoabele de par. Fetele vor sa poarte prea multe. Cand ajung femei batrane, arata caraghios si numai cu una singura.

http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/memoriile-unei-gheise

song of the night

Maybe the happy ending is... just... moving on

Gigi: We are all programmed to believe that if a guy acts like a total jerk that means he likes you.

Gigi: Girls are taught a lot of stuff growing up. If a guy punches you he likes you. Never try to trim your own bangs and someday you will meet a wonderful guy and get your very own happy ending. Every movie we see, Every story we're told implores us to wait for it, the third act twist, the unexpected declaration of love, the exception to the rule. But sometimes we're so focused on finding our happy ending we don't learn how to read the signs. How to tell from the ones who want us and the ones who don't, the ones who will stay and the ones who will leave. And maybe a happy ending doesn't include a guy, maybe... it's you, on your own, picking up the pieces and starting over, freeing yourself up for something better in the future. Maybe the happy ending is... just... moving on. Or maybe the happy ending is this, knowing after all the unreturned phone calls, broken-hearts, through the blunders and misread signals, through all the pain and embarrassment you never gave up hope.

Neil: People who get married are not to be trusted. You know why? Because if you were legitimately happy, honestly you wouldn't feel the need to make a big show out of it. You wouldn't have to broadcast it. They do it because they're insecure and because they think that getting married is what they're supposed to be doing now. And so they're lying to themselves and they're lying to others.

Gigi: I would rather be like that, then be like you.

Mary: What if you meet the love of your life, are you supposed to let them pass you by?

Gigi: I think I've figured it out. Remember when I went out with that notary public and he cheated on me and then Anastasia from upstairs told me about how her boyfriend cheated on her in the beginning then he totally changed and now they're married and crazy in love?
Beth: I thought that guy was a process server.
Gigi: No notary. Anyway my point is, Anastasia is the exception, not the rule. We have to stop listening to these stories because they rule is most guys who cheat on you up front don't really care about you very much.
Janine: Ok.
Gigi: Ok, Ok. Exhibit A. Chad the drummer who lived in a storage space. He only used me for rides and yet I continued to stalk him for most of 1998. Then oh, um, there was Don, that broke up with me every Friday so that he could have his weekends free. I was delusional about that relationship. I used to refer to him as my husband to random people, like my dental hygienist. Anyway, all my friends used to tell me about how things might work out with these dipsticks because they knew someone, who knew someone, who dated a dipstick just like mine. That girl ended up getting married and living happily ever after. That the exception and we're not the exception we're the rule.
http://www.imdb.com/title/tt1001508/

song of the year

Pauză de linişte – Urări de an nou (?!)

Întoarcerea la realitate a fost cum nu se poate mai şocantă. Bum! M-am apropiat de casă şi a venit realitatea peste mine, de parcă mă aştepta la colţ. Ce să spun... Săptămâna mea de hibernare a fost minunată. Mi-aş dori să nu se fi terminat. M-a ajutat să-mi clarific anumite probleme, să realizez câteva lucruri şi să mă pun măcar pe un picior, dacă nu pe amândouă. Mi s-a demonstrat încă o dată că am o intuiţie de care până şi eu ar trebui să mă feresc, că uneori prevăd lucrurile într-un mod care mă înspăimântă (mai ales pe cele rele) şi că, în anumite cazuri, nimic nu se schimbă, oricât de tare încerci să visezi că se va întâmpla.

Una peste alta, mi-am început anul cu aproximativ aceeaşi urare ca şi în 2010. "Să dea Domnul să te măriţi anul ăsta“, mi-a spus Diduţa "suavă“ la telefon. Este adevărat că anul trecut îmi urase şi să-i fac un strănepot. oricum, chiar şi "din flori“ dacă altfel nu se poate. ce să fac?! să plâng, să râd??? nu mai ştiu... fac 30 de ani anul ăsta, la naiba!!! nu mi se pare că este cam mult?? i-am explicat de "n“ ori că nu toţi putem avea vieţi la fel, că unora le este scris într-un fel, altora într-un altul, că unele lucruri se întâmplă la timpul lor sau deloc, că, că şi că. nimic, frate! e chitită! am ajuns să o ameninţ că mă duc la agăţat în Piaţa Chiliei şi iau cel mai negru dintre ţigani. dar, nimic n-o opreşte!

în orice caz, faza asta cu măritatul deja mă scoate din sărite. care-i treaba? unde-i câştigul? la ce m-ar ajuta în afara faptului că aş intra cu mândrie în toate tiparele sociale posibile? o, da... este adevărat! aş fi pe placul societăţii monogame în care soţiile de vârsta mea nu ştiu cum să cheltuiască mai repede banii soţului în timp ce acesta este în oraş cu băieţii (a se înţelege "cu altele“). nu mă consider norocoasa care va da peste dragostea adevărată, din poveşti. nu există. este un capitol încheiat. iubirea aia o găseşti în mintea ta, la 20 de ani. când înaintezi niţel în vârstă realizezi că dragostea nu-i aşa cum o vedeai. că, de fapt, suntem nişte animale umblătoare în două picioare şi uneori prea vorbăreţe şi că nu avem alt scop în viaţă decât a ne găsi, măcar aşa, de fason sau de paravan, un "suflet pereche“. şi încă unul, încă unul, încă... să nu fiu înţeleasă greşit. mi-aş dori o familie. dar una adevărată, nu un bâlci, nu o telenovelă, nu un film de pe Acasă TV, nu un război continuu, nu o luptă. da, ştiu... vreau cam multe. şi poate d-asta, în realitate, nu-mi doresc nimic.

Sper să vă aducă 2011 numai bine. şi, mai ales, lucruri adevărate. ceea ce-mi doresc şi mie :)

song of the night

quote of the night

Te port în mine, cum poartă marea o comoară scufundată.Vincenzo Cardarelli