Şi miniştrii dau şpagă?!

O agenţie de ştiri anunţa, ieri, că ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, se internează astăzi la Institutul de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORL „Prof. dr. Dorin Hociotă“ din Bucureşti.

Ministeriabilul va fi supus unei intervenţii chirurgicale. Operaţia va fi făcută de o echipă condusă de conferenţiar universitar doctor Viorel Zainea, care va fi împuternicit să comunice şi informaţiile referitoare la starea post-operatorie a ministrului Eugen Nicolăescu.
Ne pare rău pentru mai-marele Sănătăţii. Însă asta nu ne opreşte să ne întrebăm: oare va da şi Nicolăescu şpagă? Că doar şi el, ca tot românul, ar trebui să fie foarte obişnuit cu obiceiul mioritic al mitei. Aşa că, mă întreb eu, domn’ ministru va sări cu bănuţi în buzunarul infirmierei care îi va schimba plosca?
Îi va da el o ciocolată asistentei care îi va face injecţiile? Sau credeţi că va fi lăsat să ţipe după ajutor în toiul nopţii, fără a i se da vreun răspuns. Pentru că, să fim serioşi, oricine a trecut prin „jocul periculos“ al internării într-un spital din ţara asta ştie cum sunt trataţi pacienţii. Cu toţii cunoaştem foarte bine obiceiurile: plicul pentru doctori, bani în buzunarul halatului asistentei, dar şi pentru infirmiere. Ca să afli ceva, te duci tot cu bani sau cadouri, ca să se poarte frumos cu tine, trebuie să dai alte atenţii.
Însă, poate internarea în Săptămâna patimilor, pe care a planificat-o ministeriabilul, o avea vreun substrat electoral?
Toţi l-au blamat pe Băsescu atunci când a ales Austria pentru a se opera de hernie de disc. I-au sărit toţi în cap, cum că zugrăveşte o imagine urâtă sănătăţii româneşti, că nu are încredere în medicii de aici, că tocmai el, cel care ar trebui să fie de partea autohtonilor, alege străinii.
Uite că, acum, Nicolăescu îşi alege subordonaţii. Există, din nou, două variante: ori n-a vrut să plătească taxele de spitalizare pe undeva prin Occident şi i-a fost frică de faptul că procurarea formularului E 112 i-ar fi îngreunată sau i s-a părut mai comod să se lase tăiat de medicii din România. Plăteşte asigurări de sănătate, poate sta liniştit, i se aduce mâncare de acasă, are cine să aibă grijă de el...
Domn’ ministru, sper doar să nu treceţi prin chinurile unui pacient obişnuit. Să nu se uite sora medicală urât la domnia voastră, să nu vă repeadă medicul, să nu vi se facă rău atunci când toată lumea doarme. Sau, pentru binele Sănătăţii româneşti, sper să păţiţi toate astea. Poate atunci veţi înţelege...

De ce nu intră popa?

Zilele acestea au început preoţii să umble din casă-n casă pentru a sfinţi, cu ocazia sărbătorilor pascale. Numai că, toţi românii care se dau credincioşi până-n măduva oaselor, au ajuns să nu le mai deschidă uşile feţelor bisericeşti.
Sunt de învinuit? În nici un caz. Am asistat la o fază de genul ăsta săptămâna trecută. Eram la cineva acasă, iar, dintr-o scară întreagă de bloc, dacă au deschis vreo trei, poate patru, uşa preotului. Din reacredinţă? Nu. Ci doar din neîncredere. Revin la întrebarea mea: merită învinuit cel care nu mai are nici un pic de încredere în spusele şi în faptele preoţilor? Am povestit întâmplarea unei cunoştinţe şi, înainte de a-mi termina eu vorbele mi-a replicat: „Ce ţi se pare atât de ciudat? Uită-te câte fac preoţii din ţara asta. Uite ce exemple dau. Cum să mai ai încredere în ei?“
Explicaţia, ca şi reacţia, mi s-a părut absolut logică. Şi au început să-mi vină în minte zecile de exemple negative pe care numai preoţii de pe aceste plaiuri le oferă. Ca să nu mai spunem de cei din întreaga ţară. Că doar sunt ziarele împânzite de păţaniile lor absolut neortodoxe. Şi, ar mai trebui să ne încredem în spusele celor care se dau hărăziţii pe pământ sau ar trebui, în prag de sărbători, să ne ducem credinţa în Dumnezeu aşa cum ştim mai bine, fiecare în sufletul lui?
Pe de altă parte, m-am gândit la sutele de exemple de credincioşi făţarnici, care se duc în „casa Domnului“ cu feţe schimonosite de atâta... smerenie. Oameni care, pentru a-i face pe plac popii sunt în stare să spună orice, numai pentru a-şi primi partea de mântuire care li se cuvine.
M-am amuzat teribil când am auzit de-o .. tânără domniţă de vreo patruj de ani, care a minţit popa că are puţin peste 30. Şi asta tocmai când părintele venise să-i sfinţească locuinţa. Şi să-i spună de cele bune, să se roage pentru ea şi pentru cei din jurul ei. Ajunşi la discuţia legată de ani, donşoara n-a stat deloc pe gânduri şi, uitând de porunca care spune „să nu minţi“, i-a tras popii ditamai gogomănia de minciunică. Şi asta pentru simplul fapt că până acum, la vârsta asta, nu s-a măritat. Strajnic motiv, madam!
În cazul ăsta... să mă mai mir că nu primim popa-n casă? Hehe! Ne-aţi învăţat, luminaţilor, să fim ca voi! Înalţi moraliceşte în faţă şi josnici în esenţă.

Leapşa PROştilor

Citeam pe un blog... cineva a propus o leapşă. Să scrie zece oameni chestii anti-Mazăre. Şi, „surprinzător“, nu au apărut decât păreri pro. Că doar, nu suntem noi generaţia PRO? Am ajuns să cred că vine de la PROşti, sinceră să fiu. Am crezut mereu că edilul iubitor de trabuc a reuşit să prostească numai bătrânii. Numai pe cei care nu s-au simţit băgaţi în seamă ani de-a rândul. Probabil că până şi copiii i-au uitat, în goana vieţii de zi cu zi. Şi mie mi se întâmplă şi regret foarte tare că nu apuc, măcar o dată pe zi, să vorbesc cu bătrânii mei dragi. Însă, pe vârstnici chiar îi înţeleg. Mazăre a fost un foarte bun psiholog din acest punct de vedere. Însă voi, tinerilor, ce scuză aveţi? Voi, cei care spuneţi că sunteţi informaţi, că le ştiţi pe toate, că vă pricepeţi la orice, că nimeni nu vă poate învinge şi nimeni nu vă poate ataca, pentru că puterea stă în ideile pe care le aveţi. Greşiţi amarnic. Preluaţi idei, nu sunteţi în stare să raţionaţi. Vedeţi efectele de scurtă durată, nicidecum substraturile. Ignoraţi evidenţa şi vă lăsaţi prostiţi de sclipiciul de la suprafaţa fecalelor, exact cum ciorile sunt atrase de orice luceşte. Aş vrea să vă arăt vouă, credulilor care au puterea să-şi exprima opiniile PRO, toată indignarea mea. Vreţi să le ştiţi pe toate, informaţi-vă! Nu mai orbecăiţi!

http://www.rapidisti.ro/stiri/5950/becali-l-a-sunat-pe-copos-la-pauza-sa-i-spuna-sa-i-bage-pe-buga-si-pe-grigorie.html

14.04.2008 Becali l-a sunat pe Copos la pauză să-i spună să-i bage pe Buga şi pe Grigorie!
Gigi Becali a făcut aseară, la Realitatea TV, o declaraţie şocantă:
"Cine voiai să dea goluri? Burdujan şi Boya? Eu l-am sunat pe Copos înainte de pauză şi i-am zis să îi bage pe Buga şi Grigorie, dar nu m-a ascultat!", a spus patronul Stelei!

------------------------------------

ştirea asta a apărut azi pe www.rapidisti.ro. buuun. avem un becali, un copos şi un taher ataşat. ce facem cu ei? avem două echipe şi un ditamai campionatul, o mununată ligă a lui mitică. mai avem un univers fotbalistic presărat cu oracole şi minţi luminate. războinici peste războinici, frate. şi, ajungem aşa, încet, încet, la becali şi la copos. mi-l şi imaginez pe latifundiaru care este că pune mâna pe celularu din dotare, caută în agendă la C pe copos şi apelează:

- aloo, george care eşti tu george! ca şi mine. hăhăhă. păi ce faci, mă??? le ţii pe rapandulele alea de burdujan şi boya. păi tu nu vezi? asta-i tactică de războinic la tine? hahalero! ruşine! şi mai zici că eşti stelist... pardon, rapidist. numai Dumnezeu ştie, cum le ştie numai el pe toate. bagă-i pe mugurel şi pe grigorie şi numai aşa o să ajungi pe culmile gloriei!!!

încurcat, coposelu îi replică:

- păi, da, măi gigi. ai şi tu dreptate. dar vezi tu, galeria, terenul, jucătorii, antrenorul, universul, forţele malefice, energiile negative, liga, mitică, rednic, bergodi, luceştii, chiar şi tu... toate complotează împotriva noastră, a rapidului. nimeni nu ţine cu noi, suntem singuri împotriva tuturor! dar tre sa vorbesc şi cu fatih, săracu. că doar a dat şi el bani pe prăjitura asta... pardon echipă. o să-ţi trimit eu un sms. sau îţi dau un bip după ce-o punem de o mini şedinţă de consiliu de administraţie. tu ce zic, gigi.. ar trebui să-l chem pe zotta? să-l schimb pe rada, să-l pun pe pancu principal... ce să mă mai faaacccc???

... se tot plângea nenea de la ana

e penibil ce se întâmplă în campionatul ăsta sau mi se pare doar mie? uneori am senzaţia că în Liga I a lu nea Mitică este o singură mare echipă. toată lumea ţine cu toată lumea, joacă unii pentru ceilalţi, se gâdilă în orgolii, se ceartă de faţadă.. şi numai d-astea.

pe http://www.gsp.ro/index.php?section=live&etapa_id=29&meci_id=261 putem vedea că burdujan a fost schimbat în minutul 51 cu Joao Paulo, iar buga a intrat în teren în minutul 62, înlocuindu-l pe philippe leonard. bună treabă, nea jiji, marele strateg! dar rapidul tot a pierdut. nu ţi-a ieşit combinaţia de data asta.

Campania bate bancul

Ştiţi cum se zice? Că viaţa bate filmul... Eu cred că viaţa bate, de foarte multe ori, bancul.

Ieri citeam o anecdotă. Cică, după mulţi ani după ce au plecat de acasă, patru fraţi evrei, ajunşi foarte bogaţi, decid să-şi cadorisească mama. Unul îi ia o casă foarte mare, unul îi amenajează un cinematograf cu sistem dolby, un altul îi dă o maşină luxoasă cu tot cu şofer, iar cel de-al patrulea îi oferă un papagal care ştia Tora pe de rost. Se gândise el că, din cauza faptului că este foarte bătrână, mama sa nu ar mai putea citi cartea sfântă şi aşa, păsăroiul i-ar fi de un real folos.
După ce şi-a primit darurile, bătrâna le răspunde fiilor: „Milton, casa pe care mi-ai construit-o este uriaşă. Oricum eu stau într-o singură cameră dar trebuie sa fac curat în toata casa. Mulţumesc oricum. Mnachim, mi-ai construit un teatru scump, care are 50 de locuri, dar toţi prietenii mei sunt morţi. Eu nu aud bine şi sunt aproape oarbă. Niciodată nu am fost la un spectacol. Mulţumesc oricum. Marvin, sunt prea bătrână ca să călătoresc. Mâncarea mi se livrează acasă, deci nu am folosit maşina niciodată... iar şoferul pe care mi l-ai trimis e un nazist. Apreciez intenţia. Mulţumesc. Draga Melvin, ca de obicei, tu ai fost cel care a avut bunul simţ să îmi trimită un cadou care să folosească la ceva. Puiul a fost delicios“. Amuzant, nu?
Cam aşa mi se pare mie că stau lucrurile şi în campania electorală. Toţi dau plebei chestii care gâdilă urechea şi imaginaţia, însă, finalul nu este cel prevăzut sau promis. Ni se promit case, tichete, mai multă înţelegere din partea autorităţilor, mai mult ajutor pentru tineri, linişte, în concluzie, o lume mai bune. Însă, într-un final, ne dăm seama că am înghiţit găluşca şi luăm drept pui electoral orice papagal ce ne iese în cale. Mai mult sau mai puţin colorat, papagalul nostru nu recită din cărţi sfinte, ci din manuale numai de el ştiute, cu vorbe alese şi culese tocmai pentru a gâdila electoratul acolo unde-i face plăcere. Apoi, după ce şi-a văzut sacii cu buletine de vot în căruţă, se întoarce liniştit pe partea cealaltă şi-şi uită discursurile. Nu vreau să arunc mâţa în ograda vreunui politician, nu intenţionez să spun vreun nume. Eu nutresc totuşi speranţa că ne vom lepăda la un moment dat de papagali...

Politica şi „cealaltă lume“

La început de săptămână, viceprimarul Gabi Stan s-a arătat intrigat şi supărat de faptul că l-am întrebat despre ceasul pe care îl poartă. Ştia tot constănţeanul că-l are de la Mazăre, se vede cu ochiul liber că orologiul de la mâna vicelui seamănă cu cel al edilului, nu este un secret pentru nimeni că cei doi îşi petrec atât zilele, cât şi distracţiile nocturne împreună.
Însă, ce m-a frapat pe mine a fost reacţia politicianului, care zicea că sunt „pe altă lume“ numai pentru că am încercat să-i reamintesc faptul că ceasul i l-a adus, într-adevăr, primarul dintr-o excursie, dar aceasta nu avea ca scop schiatul. Tocmai pentru că toată gloata ştia că, în timp ce nămeţii de zăpadă blocaseră Constanţa, Mazăre al nostru se bălăcea sub soarele Braziliei. Însă, foarte acid, Stan a preferat să considere unele întrebări fără sens şi banale.
Domnu’ vice, prefer să cred că lumea voastră, a politicienilor, este „cealaltă“. Una care nu are legătură cu noi, plebea. Universul paralel, în care realitatea este total diferită de cea cotidiană, a constănţeanului de rând. Şi vă invit, oricând doriţi, ca, împreună cu cei ce vă sunt colegi, să mai coborâţi şi în lumea noastră. Pentru a nu vi se mai părea atât de diferită.
http://www.bzc.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=588&Itemid=33

amintiri