Nea Marcel, ultimul şepcar

Pe strada Mihai Viteazu putem găsi ultimul ceaprăzar din Constanţa, pe Marcel Andronache. Explică în ce constă meseria lui: face şepci. Şi pune în această activitate toată pasiunea.

„Diferenţa dintre ceaprăzar şi pălărier este mare. Ceaprăzarul coase pentru a face şepci, pălărierul foloseşte o tehnică specială care nu necesită folosirea acului şi a aţei. Tot ce se pune pe cap şi se coase se cheamă ceaprăzărie“, povesteşte nea Marcel, aşa cum este cunoscut de clienţi şi prieteni. Şi, de-a lungul timpului, şi-a făcut mulţi prieteni din rândul celor care au venit la el să le confecţioneze şepci. „Cel mai fidel client este un cioban dintr-un sat din Dobrogea care are un tip de şapcă foarte special. Este cel mai pretenţios client al meu. Vine de vreo 30 de ani la mine. Suntem prieteni buni“, spune meşteşugarul.

Este propriul său stăpân

Povesteşte că a ajuns să practice această meserie pentru că şi tatăl său o practica, la un moment dat. „El s-a lăsat şi m-am dus la meşterul Vasile Lungu. Nu mai trăieşte acum. Era printre puţinii care avea atelier particular, pe Cuza Vodă colţ cu Mihai Viteazu. Prin 1985 am reuşit să-mi deschid atelierul meu, dar foarte greu pentru că erau atunci alte condiţii“, spune Marcel Andronache. I s-a acordat dreptul să lucreze patru ore după program, după ce s-a angajat la o cooperativă. Nu atât câştigul l-a îndemnat să facă asta, dar spune că a fost întotdeauna o fire mai independentă şi a preferat să fie propriul său stăpân. „Nu câştig foarte mult, dar, în orice caz, peste minim. Am un trai decent. Sunt singurul care a rămas. Au mai fost doi meşteri aici, în zonă, dar erau bătrâni şi au murit. Când mi-am început eu ucenicia, la 15 ani, erau vreo zece meşteri ceaprăzari“, mărturiseşte nea Marcel.

Oraşul fără pălărier

Povesteşte că lumea încă îşi face şepci şi pălării. Mai ales cei de vârstă mai înaintată care au obişnuinţa de a-şi face lucruri „pe comandă“. Îşi fac un costum la comandă, cu vestă şi îşi fac şi şapcă din acelaşi material. Vin şi tinerii, mai ales cei care nu au suficienţi bani să-şi comande pe Internet ceva la modă. „Uneori lucrez pentru preoţi. Am făcut capeline pentru ei. În rest, fac fel de fel de modele. Bonete, pălăriuţe cu linii clasice pentru domni şi doamne, caschete şi multe altele. Ceaprăzarii fac şi însemnele de grad pentru marina comercială. Dar sunt rari clienţii de felul ăsta. Am un marinar o dată la mulţi ani“, spune şepcarul.
Marcel Andronache povesteşte oraşul nostru nu a avut niciodată un pălărier. Demult, era un meşter, „domnul Sava“, care recondiţiona pălării, însă, niciodată nu a fost, din câte ştie el, vreun pălărier pe aici.

Turcii, capete mari

A avut şi clienţi care au spart tiparele. Spre exemplu, unul dintre aceştia a fost omul cu cel mai mare cap pe care l-a „îmbrăcat“ nea Marcel şepcarul. „Clientul cu cel mai mare cap avea o circumferinţă de 67 sau 68 de centimetri. Media este de 57 cm la români. Dacă ar fi să comparăm, ar fi ca un om care poartă 70 la pantof. De obicei, cei din etnia turco-tătară au cele mai mari capete. Aşa sunt ei. Ei, prin excelenţă sunt «capete mari» şi merg până la 62 cm“, spune meşterul.

Ieftin ca braga

O şapcă ajunge să coste maxim trei sute de mii. „Este un preţ modic. Am unele tipare personalizate pentru fiecare client. Vine, iau tiparul lui şi omul sigur vine de trei, patru ori pe an şi poartă numai ce vrea el“, zice nea Marcel. Lucrează cu o maşină de cusut Union, producţie rusească, însă, mai are şi un model Zinger, cu suveică-cartuş, care are peste 150 de ani. Însă, meşteşugarul nostru are o tristeţe: se vede în imposibilitatea de a-şi continua treaba în locaţia care l-a consacrat. „Cred că voi închide, în câteva luni atelierul pentru că sunt nevoit să mă mut de aici, de unde locuiesc. Nici nu ştiu ce voi face, unde mă voi muta, pentru că spaţiile au chirii foarte mari“, spune, trist, ceaprăzarul.

Clienţi celebri

Jean Constantin este un client fidel de-al lui nea Marcel de foarte mulţi ani. Ceaprăzarul a lucrat şi pentru Teatrul de Operă şi Balet. „În timpul acela era director Eugen Mazilu, cu care am copilărit şi îmi este bun prieten. Jean Constantin îşi face mereu acelaşi model, pentru vară, vine la mine cam o dată pe an. Am lucrat şi pentru Mihai Trăistariu“, mai spune ceaprăzarul. A lucrat şi pentru televiziune. „Au făcut la un moment dat un program şi balerinele aveau caschete de marinari. Au intrat ele în scenă şi primul lucru pe care au făcut a fost să-şi arunce şepcile pe jos. M-a durut inima. Am făcut şepci şi pentru stripteuze, pentru balerine...“, spune amuzat nea Marcel. Şi politicienii i-au trecut pragul de multe ori. „Nicolae Moga şi-a făcut bereta la mine. Apoi mi-a venit cu măsurile lui Mazăre şi ale lui fi-su să le fac şi lor la fel. Mazăre a vrut roşie şi pentru băiat au adus un material verde-turbat. A zis că este o fiţă de-a lor, pentru nu ştiu ce petrecere. Am lucrat şi pentru fostul secretar general de partid, Marina. Pentru Trandafir, care era şeful direcţiei de finanţe, pe vremea comuniştilor, dar şi pentru mulţi politicieni. A mai „îmbrăcat“ capetele unor interlopi, iar un prieten mai „bazat“ chiar i-a spus să pună preţuri mai mari la şepci, că spune lumea că poartă lucruri de trei poli.

Bună ziua, Constanţa - 4 martie 2008