Cetatea Tomis a fost infiintata in prima jumatate a secolului VI i.Hr. de catre colonistii greci din Milet * Vestigiile cetatii se invecineaza acum cu ruinele unei societati care nu isi poate pastra istoria, care nu este interesata de aceasta sau de personalitatile care au pus bazele acestui adevarat centru al culturii est-europene * Cladirile din zona peninsulara a orasului, "martori" ai trecerii prin aceste locuri a lui Eminescu, Enescu, Nottara si a altor mari artisti zac acum in paragina * Turistii straini, veniti in numar foarte mare in aceasta perioada, au putut "admira" alaturarea nefireasca a vestigiilor antice cu imobile interbelice in ruine sau cu ritmurile orientale care se aud prin ferestrele deschise ale caselor din aceasta zona * O parte insemnata a celor care locuiesc aici fac parte din patura saraca a societatii, locatari ai unor adaposturi insalubre pentru care istoria nu reprezinta aproape nimic * Ruinele vechii cetati tomitane pot fi admirate acum alaturi de cladiri impunatoare si moderne in care isi desfasoara activitatea banci si diverse firme
Zona peninsulara a Constantei este, dupa spusele specialistilor, una dintre cele mai bogate in vestigii antice din Europa, dar si din intreaga lume. Printre dovezile existente ale trecerii atator civilizatii prin locurile care ne sunt acum atat de familiare, orasul nostru "gazduieste" acum mizeria si degradarea la care duce saracia. Vestigiile cetatii Tomisului se invecineaza acum cu ruinele unei societati care nu isi poate pastra istoria, care nu este interesata de aceasta sau de personalitatile care de-a lungul timpului si-au pus amprenta asupra dezvoltarii acestei urbe. Tomisul, oras in care s-au gasit dovezi ale existentei umane inca din indelunga perioada a pietrei cioplite, paleoliticul, a fost dintotdeauna un spatiu geografic bogat in resurse, viata oamenilor primitivi putandu-se dezvolta gratie ocupatiilor lor preponderente, vanatoarea si pescuitul. Importanta Tomisului a fost atestata inca din anul 260 i.Hr., orasul fiind disputat pe de-o parte de Histria si Callatis, iar pe de alta parte de Imperiul Bizantin. Conflictul a fost benefic cetatii, asigurand deschiderea necesara spre activitati portuare autohtone de anvergura. Deschiderea la mare si implicit, aparitia comerciantilor straini, au facut ca Tomisul sa devina un "buchet" de civilizatii si culturi. Au trecut si si-au lasat amprenta, de-a lungul timpului, pe aceste meleaguri, negustorii greci, italieni, dar si portughezi, vecinii bulgari si rusi sau "cotropitorii" turci si tatari. Si acestea sunt numai cateva exemple. Amprentele culturale sunt de asemenea de o deosebita importanta. Marele poet roman Publius Ovidius Naso, cel care vegheaza si acum Constanta prin impunatoarea statuie din mijlocul pietei care ii poarta numele, considera Tomisul, in care a fost exilat din ordinul imparatului Octavian Augustus (27 i.Hr. - 14 d.Hr.), o a doua sa patrie. Activitatea intensa desfasurata in cetatea de pe malul Marii Negre, ca port si oras cultural, este scoasa in evidenta, mai ales, de marile edificii si amenajari care continua sa "supravietuiasca" inca din perioada antichitatii. Locurile in care traim sunt trecute in istoria religiilor ca fiind unele dintre primele crestinate in aceasta parte a continentului. Istoria Bisericii Ortodoxe Romane atesta misionarismul Sfantului Apostol Andrei la sciti si pe meleagurile dobrogene ocupate de stramosii nostri, getii. Civilizatia infloritoare a cetatii tomitane a fost, insa, mereu afectata de raidurile triburilor migratoare - huni, avari, protobulgari, slavilor (anti si sclavini) si mai apoi de atacurile marilor puteri care doreau sa isi extinda dominatia in bogata regiune dintre Dunare si Marea Neagra. In jurul anilor 900 s-a produs pentru prima data metamorfoza de la Tomis la Constantia, denumire devenita ulterior Custendge (sub stapanirea Inaltei Porti) si apoi Constanta. Dupa numeroase lupte si dupa ocupatia otomana, calugarul italian Mancinelli descrie orasul, in anul 1585, ca pe "un catun, unde fusese pe vremuri frumosul oras Constanta".Oras renascut la 1850, "omorat" in anii 2000"Reinvierea" orasului se produce abia dupa anii 1850, perioada in care se fac amenajari portuare, se dezvolta industria si comertul, iar Constanta devine un punct de maxim interes pentru investitorii straini, in special englezi. Dar adevarata renastere a Constantei se va infaptui dupa Razboiul de Independenta si instalarea administratiei romanesti, la 23 noiembrie 1878, in aceasta straveche provincie a lui Burebista si Mircea cel Batran. Dezvoltarea ulterioara a orasului este infloritoare. Si-au pus amprenta asupra culturii constantene marii artisti romani care au trecut, sau chiar au poposit o vreme pe aceste locuri. Constanta zilelor noastre stie sa-si ascunda destul de bine istoria. Cladirile din zona peninsulara a orasului, "martorii" trecerii prin aceste locuri a lui Eminescu, Enescu, Nottara si a altor romani care fac parte din "elita" culturii europene, zac acum in paragina. Arhitectura deosebita este bine ascunsa de rufele puse la uscat ale locatarilor. Pentru ca, in loc sa se pastreze vie amintirea unor timpuri de o reala importanta pentru istorie si cultura, autoritatile locale prefera sa considere aceste imobile simple case nationalizate, nerevendicate de proprietari, si pe care le inchiriaza la preturi mai mult decat modeste celor mai nevoiasi dintre constanteni. Acestia, multi dintre ei de etnie rroma, nu stiu ca stau in camere in care, probabil, odata, s-au odihnit mai marii culturii romane. In acelasi timp, Peninsula, din zona "mustind" de istorie si cultura a devenit un melanj intre nou si vechi. Astfel, langa cladiri pe care le putem numi monumente, isi duc acum traiul cladiri moderne care nu cadreaza deloc cu peisajul. Turistii straini, veniti in numar foarte mare in aceasta perioada, au putut "admira" alaturarea nefireasca intre vestigii ale culturii si ritmurile orientale care se aud prin ferestrele deschise ale celor care populeaza acum aceasta zona. Partea romantica a orasului devine pe zi ce trece dovada a degradarii culturii in societatea romaneasca actuala. Ruinele vechii cetati tomitane pot fi admirate acum alaturi de cladiri impunatoare si moderne in care isi desfasoara activitatea banci si diverse firme. Astfel, farmecul zonei a fost stirbit cu sau fara intentie, in incercarea de modernizare a unei zone care nu avea nevoie de acest lucru.Zona istorica devenita mahalaua ConstanteiDin pacate, ceea ce odata a fost o parte infloritoare a orasului, a devenit "casa" pentru o patura mai saraca a societatii. Bogatii orasului prefera cartierele la moda si chiar localitatile din apropierea Constantei, cum ar fi Ovidiu. Acolo isi pot ridica vilele impunatoare potrivite statutului lor si conturile din banca. Cladirile istorice existente in partea peninsulara nu sunt vazute de catre autoritati ca o prioritate, ci ca un refugiu pentru cei care nu au locuinte si care isi inchiriaza cate o camera de la stat. In timp, Peninsula a devenit o adevarata mahala, in care in ultima perioada s-au "nascut" adevarate razboaie intre bandele rivale care locuiesc in acest perimetru. Cultura s-a transformat treptat, dintr-una de importanta europeana, intr-una de strada. Apropierea de mare nu poate, insa, sa "spele" murdarirea istoriei si culturii tomitane.
ZIUA de Constanţa - 30 octombrie 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu