Studioul lui Alexandru Sassu

Studio, singura sală de cinema funcţională din „vechea gardă“, naşte controverse şi la patru ani de la închiriere

Fără spectatori şi cu o imagine destul de şifonată din cauza locaţiei, Studioul constănţean a fost disputat, în 2004, atunci când a avut loc, la nivelul Consiliului Naţional al Cinematografiei, licitaţia pentru închirierea cinematografelor, mai ales din cauza faptului că toate celelalte erau deja... „arvunite“. „Se ştia, deja, că Dacia se va duce la Pimen şi că Sârbu de la ProTv a pus ochii pe Republica. Studio rămânea singura sală disponibilă“, explică Dumitru Vlăescu, administratorul cinematografului Republica. După ce sălile de cinema au fost scoase la licitaţie în anul 2004, Studioul constănţean a fost închiriat de societatea AM&PM Leisure Serv Com SRL. Problema pare a fi alta.

Câştigători cu datorii

După ce a fost declarat câştigător al licitaţiei, pentru lanţul de cinematografe care cuprindea Studioul şi grădini de vară din Mangalia, Mamaia, Eforie Nord şi Venus, AM&PM Leisure Serv Com SRL s-a lovit de o altă problemă. Pe 16 aprilie 2004, directorul de atunci al RADEF RomâniaFilm a trimis o adresă către CNC, prin care atrăgea atenţia asupra faptului că societatea care a pus mâna pe lanţul de cinematografe şi grădini de pe litoral „se încadrează în categoria firmelor care au derulat defectuos contractele cu filialele RADEF, în mod concret, firma în referinţă înregistrându-se şi la această dată cu debite la filiala Bucureşti“. Mai exact, era vorba despre o datorie pe care firma AM&PM Leisure Serv Com SRL o acumulase pentru închirierea Studioului Martin din Capitală. În ciuda semnalului de alarmă tras de Ţintea, care dorea să stopeze procesul de predare-primire pentru cele cinci obiective constănţene, şeful CNC-ului, Decebal Mitulescu, a cerut deblocarea acestuia. Se pare, însă, că dedesubturile ar fi altele.

Intervenţia... „divină“

Voci din cadrul RADEF susţin că în spatele afacerii ar fi însuşi actualul preşedinte al Televiziunii Române, Alexandru Sassu. Acesta este asociat, în firma Silver Plate, cu şeful de la AM&PM Leisure Serv Com SRL, Ion Liviu Colţoiu. De asemenea, se pare că, în momentul apariţiei problemelor din 2004, Sassu a intervenit atât pe lângă şeful Consiliului Naţional al Cinematografiei, cât şi pe lângă cel al RADEF. „Într-adevăr, domnul Sassu m-a sunat atunci pentru o discuţie despre cinematograful Studio. I-am spus că nu am nici o pârghie pentru a interveni în treaba asta. El mă cunoştea pentru că fusesem coleg de clasă în liceu, la Jean Monet, cu fratele lui. Sassu era cu câţiva ani mai mare decât noi. Am mai auzit şi eu că a încercat să mai intervină şi prin alte părţi“, spune Mihail Ţintea, fostul şef al RomâniaFilm.

Asociaţii... neasociaţi

Dealtfel, există voci care susţin că Sassu ar fi de fapt în spatele afacerilor lui Liviu Colţoiu şi că preşedintele TVR ar fi participat din partea AM&PM Leisure Serv Com la licitaţia din 2004. Toate acestea sunt infirmate, însă, de administratorul firmei, Cristian Vlădescu. Acesta spune că, într-adevăr, Sassu şi Colţoiu au fost asociaţi, însă firma Silver Plate nu mai funcţionează de ani buni. „Domnul Sassu nu a fost la nicio licitaţie din partea noastră. În 2004 eu m-am dus la CNC, nu el. Ce să caute Sassu acolo?“, a declarat Vlădescu. Acesta a mai precizat că la Studio s-au făcut investiţii, mai ales în ceea ce priveşte sistemul video şi cel audio. Şi asta în situaţia în care sala abia fusese renovată şi retehnologizată înainte de licitaţia din 2004. Firma AM&PM Leisure Serv Com era obligată, conform contractului de locaţiune nr. 705 din 31 martie 2004, să efectueze lucrări de modernizare cu o valoare estimativă de 198.000 de euro pentru toate cele cinci locaţii.

Sala fără spectatori

Problemele pe care AM&PM Leisure Serv Com le-a avut în 2004 cu RADEF par să fi revenit în 2007. Astfel, firma a avut datorii pe care cu greu le-a plătit şi mai are de achitat către regie încă aproape 134 de milioane de lei penalităţi. „Aşa este, am avut datorii. Nu am plătit chiria timp de nouă luni. De unde să plătim, dacă nici măcar nu avem spectatori?! Este o mare problemă în Constanţa, să ştiţi! Acolo oamenii nu se uită la filme decât acasă. Oricum, penalităţile reprezintă chiria pe două luni pentru cele cinci locaţii pe care le avem acolo“, a conchis Vlădescu.

European înaintea României


După apariţia, în decembrie 2002, a Legii nr. 630 a cinematografiei, sălile de cinema şi grădinile au trecut de la RADEF în grija Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC). Astfel, în luna februarie a anului 2004, CNC a organizat o licitaţie pentru închirierea a 71 de cinematografe din toată ţara. Dintre acestea, 14 se aflau în judeţul Constanţa, iar patru fiind chiar în oraş. Cinematografele constănţene scoase la licitaţie la acea dată erau Republica, Dacia, Studio (fostul Popular) şi Gradina de Vară Tomis. Este, de asemenea, curios cum a reuşit să intre acest cinematograf în programul de privatizare. Reprezentanţii CNC spun că sălile care nu prezentau o dotare tehnică corespunzătoare au fost incluse, în anul 2004, în procesul de închiriere şi că „reglementările în vigoare nu au dispus sub nici o formă păstrarea în administraţia consiliului, respectiv a statului, a sălilor sau a unităţilor profitabile“. De asemenea, aceştia au mai declarat că o asemenea abordare ar fi contraproductivă pentru procesul de privatizare în România. Cu alte cuvinte, de ce să câştige statul, când ar putea câştiga investitorul privat? Dumitru Vlăescu, fostul şef al filialei locale a RADEF, spune că, înainte de închiriere, Studioul fusese renovat şi introdus într-o reţea europeană, Eurimages. Cinematografele incluse în acest program primesc din partea Consiliului Europei câte 1 euro pentru fiecare spectator prezent la proiecţia unui film european. „Noi am introdus Cinematograful Studio în circuitul european, am îndeplinit criteriile pe care ni le-au cerut, de pregătire a bazei materiale“, ne-a spus Vlăescu.

Bună ziua, Constanţa - 12 martie 2008