Povestea mea de iubire...

...A ţinut aproape şapte ani şi jumătate. A început timid, cu fluturi în stomac, cu tremurat de picioare. A fost cea mai lungă poveste de dragoste. Ca orice istorie a fost presărată cu bune şi cu rele. Dar ce mai ţin minte acum?... Doar bunele. M-a dus peste tot, prin locuri în care nu credeam că voi ajunge vreodată. M-a plimbat prin toate instituţiile Constanţei, unele plicticoase şi mi-am înjurat cu patos dragostea pentru că nu-mi arăta pasiunea de care aveam nevoie. Cine te duce prin WC-uri publice, cine trage de tine, cine te oboseşte, te scârbeşte, te duce la limită pentru ca mai apoi să te ridice în slăvi, să te fericească în aşa fel încât să uiţi toate relele, toate înjurăturile, toate chinurile? Cine dacă nu o dragoste adevărată? Am învăţat alături de ea, de dragostea mea, mi-am pus sufletul pe tavă, mi-am pierdut nopţile gândind şi zilele scriindu-i scrisori. Dar, să nu uit. Dragostea noastră a început pe o străduţă din Peninsulă sub ochii unui domn care mi-a părut cel mai morocănos personaj pe care l-am văzut vreodată. „Ai înţeles ceva?“, m-a întrebat domnul la un moment dat şi mi-a dat drumul. Se pare că începusem să înţeleg. Se uita la mine deasupra ochelarilor de citit şi nu-mi lăsa replică. Am învăţat să văd mai departe de morocăneala lui.
Pe străduţa din Peninsulă nu am mai ajuns demult, dar de fiecare dată când trec pe lângă ea îmi amintesc cu drag de dragostea mea.
Domnul morocănos de care vă spuneam mă priveşte şi acum, după şapte ani şi jumătate, ca martor al poveştii mele de la începutul ei, până la final. A fost fericire, au fost plânsete, a fost durere, urmată de plăcere, au fost dezamăgiri, dar şi multe satisfacţii. „O poveste cum alta n-o să mai fie“, gândeam odată. „Cea dintâi şi cea din urmă“. Am trăit aşa şapte ani şi jumătate, fiecare zi a trecut cu intensitate, mai ales pentru că am crescut împreună: eu, dragostea şi domnul morocănos (de fapt nu-i chiar aşa, dar vrea să pară). Au fost atâtea momente încât mi-ar fi greu şi frică să aleg, ar fi nedrept, şi atâţia oameni care au trecut prin povestea noastră încât aş putea scrie un roman. Un roman de dragoste cu final nu neapărat fericit. Cu final închis sau deschis... ne va spune doar timpul. O mare dragoste aproape stinsă...
Am scris, am râs, am plâns, m-am bucurat şi am scrâşnit din dinţi.
Într-un colţ al sufletului voi fi mereu „Corina de la ZIUA de Constanţa“. Ştiţi cum se spune: „Niciodată nu vei uita o mare dragoste!“.

Dacă...

Love, Cook... Eat?!

Iubim! Iubim cu patimă, uneori isteric, specific feminin, iubim arzând şi ardem iubind, ne topim în vâlvătaie şi renaştem din propria noastră cenuşă. Fluturaşi, confuzii, dorinţă de confirmare. Aşa iubim noi, femeile, adorăm, iubim enorm, ne oferim ofrande pe altarul amorului nostru. Şi am ajuns la concluzia că suntem genetic programate să gătim bărbatului nostru ca într-un ritual aproape erotic. „Îţi place?“, întrebi temător, după ce ai gătit cu tot sufletul fredonând în minte „I’m in the mood for love simply because you’re near me...“. Aşa începe aventura culinară, este ca un fel de iniţiere în viaţa de... amorezată. Iubeşti complet, îţi doreşti să hrăneşti omul de lângă tine, să-i împlineşti dorinţele culinare. Şi, odată cu aceste porniri, înveţi. Citeşti, admiri. Treci de la toate blogurile de profil la „grei“: Julia Child, Anthony Bourdain, Jamie Oliver, Martha Stewart... Suntem masterchef-ii bucătăriei noastre şi ai sufletului celui drag. Găteşti cu drag, mănânci cu drag. Treci de la newsletter-ele cu reţete la cele cu... reţete, dar de slăbit. Le alternezi: un cheesecake, un măr, trei cupcakes, două roşii, o negresă, doi castraveţi. Te trezeşti şi realizezi că nu tot ce se găteşte se mănâncă şi că, oricât ne-am dori, caloriile nu ard din dragoste. Eşti invidioasă: „De ce el nu se îngrăşă? De ce eu? Pfff, metabolism de femeie! Uită-te la el ce arderi are!!!!“, te plângi în gând, iar în cap îţi zboară „endomorf, ectomorf, mezomorf“. Citeşti, te documentezi, nu mai ştii ce să alegi dintre miile de cărţi, miile de diete. Ce mi se potriveşte? Ce să fac? Mă las de gătit? Dar îmi place! Măcar, după experienţa culinaro-amoroasă, după ce ne debarasăm de sperietura nebună şi necuvenită, rămânem cu cititul, cu gătitul, dar şi cu un bărbat fericit (pentru că ai scăpat de frustrări şi eşti iar zâmbitoare, fericită şi frumoasă). Şi învăţăm că, orice ne-ar spune programarea (genetică ori ba), dragostea nu trece întotdeauna prin stomac. Sau nu trebuie să treacă printr-al nostru.

I wish... :)

Guvernanţi, n-aveţi bani? Folosiţi puşcăriaşii!

Vreo doi parlamentari, dintre care l-am recunoscut cu uşurinţă pe Mădălin Voicu, s-au gândit bine şi le-a venit ideea ca statul să graţieze nişte puşcăriaşi. Din ce motiv? Nu prea mai contează. Eu cred, însă, că, pentru o ţară săracă aşa cum este descrisă România noastră, infractorii ar putea fi foarte folositori. De ce, spre exemplu, să plăteşti nu ştiu câţi oameni pentru asfaltări când, vrei nu vrei, ai câteva sute de mii de... salariaţi la mititica. Păi nu mănâncă, dorm, se spală pe banii noştri, ai contribuabililor? De ce să stea câţiva anişor la răcoare ca la spa? De ce să le vină idei violente, să se bată, să se omoare sau să se violeze, de ce să aibă timp de gândire la noi infracţiuni pentru când se vor elibera? De ce să nu-şi facă îndatorirea de cetăţeni ai acestei ţări care-i rabdă de voie de nevoie? Sau, mai corect, de ce să nu îşi răscumpere datoria faţă de mine, de tine, de noi, contribuabili, plătitori oneşti de taxe. Noi de ce nu dăm în cap, de ce nu violăm? Înainte se puteau face canale şi mureau oameni nevinovaţi. Eu vă cer să măturaţi străzile, să curăţaţi pădurile, să reparaţi băncile din parc, să plantaţi flori, să vopsiţi garduri şi multe alte asemenea lucruri. Nu-ţi trebuie şcoală pentru asta. ce rost are să faci clasa I la 30 de ani, în puşcărie? Învaţă o meserie!

Eu ştiu că orice primar este mai fericit să dea contractul unui prieten decât să primească ajutor din partea foştilor răufăcători. Dar, revin la întrebări. De ce oamenii ăştia nu ar trebui să înveţe o meserie, de ce să revină pe stradă borfaşi? De ce să fie unul care dă în cap pe aceeaşi treaptă joasă a societăţii cu cel acre a furat de foame, pentru a nu-şi vedea copilaşii cum mor de foame. De ce să nu fie, într-un final, folositori şi cei care violează bătrânele. Vă garantez că unii s-ar gândi cu frică la munca din închisoare, nu ca la un sejur de plăcere, ca acum. Munca înnobilează omul, ştiu eu, şi mai ales dacă societatea are, în sfârşit, de beneficiat de pe urma celor care o secătuiesc... de ce nu? Da, da, ştiu, dragi politicieni, primari, parlamentari, guvernanţi sau ce o-ţi fi voi. E greu. E foarte dificil să îi pui la treabă, la muncă cinstită. E mai uşor să îi redai străzii şi ilegalităţilor. Dar pentru noi ce e mai bine? Puşcăriaşii beneficiază de drepturile omului. Noi nu?

Scrieri vechi - Beatrice Rancea readuce faima pierdută a teatrului constănţean

ZIUA de Constanţa - Marti, 04 Aprilie 2006

Fostă balerină, regizoare şi actuală directoare a Teatrului Naţional Constanţa, Beatrice Rancea este persoana care a dat o nouă dimensiune culturii constănţene în ultimul timp. A revitalizat teatrul pe care îl conduce şi încearcă să aducă proiecte noi şi interesante care să redeschidă apetitul publicului pentru teatru şi pentru cultură. Numită directoare a TNC în luna iunie a anului trecut, Beatrice Rancea a câştigat, printre altele, premiul UNITER pentru debut în 1993 şi Premiul publicului la Festivalul Internaţional de Teatru de la Piatra Neamţ, pentru piesa „Romeo şi Julieta“ în anul 1994. A fost aleasă una dintre femeile de succes ale anului trecut, premiu pentru care a fost nominalizată şi în 1998. Renumita regizoare a acceptat să ne acorde un interviu, în care îşi exprimă părerile despre cultura constănţeană, dar şi dorinţele în ceea ce priveşte instituţia pe care o conduce.

Cum vi se pare că se prezintă cultura constănţeană, ţinând cont de faptul că este un spaţiu în care amalgamul de culturi este mai vizibil decât în orice parte a ţării?

Este o picanterie de care ar trebui să profităm. Farmecul oraşului este dat de acest amalgam unic şi este specific locului. Din păcate, în ultima perioadă nu prea s-a mai auzit de teatrul de aici. Singurii care au reprezentat oraşul în ultimii ani au fost cei din trupa de balet Oleg Danovski. Mi-am pus şi eu foarte des întrebarea de ce în Constanţa nu se pot realiza nişte spectacole importante de teatru, oraşul având puterea financiară şi economică pe care o are şi fiind o urbe atât de mare şi atât de aproape de Capitală. Din păcate, anul trecut, când eu mi-am anunţat amicii din lumea teatrului că urmează să vin la Constanţa, toţi mi-au spus să mă gândesc mai bine pentru că, aşa cum mi-a spus un prieten, este „un teatru belea“. De asemenea, mi s-a mai spus că aici, actorii montează între ei şi că nu vin regizori importanţi care să facă spectacole mari, pentru că era un spaţiu foarte închis, un stat în stat. Ajunsă aici, mi-am dat seama că, într-adevăr, sunt obstacole, sunt unele lucruri greu de realizat, însă sunt de principiul că nimic nu este complicat.

Este teatrul prea puţin mediatizat în oraşul nostru?

Acum nu. De un an se aude foarte mult de Constanţa. Eu, de câte ori am avut prilejul să particip la emisiuni pe posturile naţionale sau să dau interviuri în presa centrală, am amintit de teatrul de aici. Accept să particip la emisiuni şi profit de orice ocazie mi se oferă, numai ca să amintesc de teatrul de aici şi să arăt ce se face la Constanţa. Nu întâmplător, majoritatea designerilor de costume cu care colaborez pentru spectacole sunt cunoscuţi. Ei vin cu o presă a lor, benefică pentru spectacolul pe care îl realizăm şi pentru teatru. Acum lucrăm, pentru Şatra, cu Liza Panait. Încerc să-mi folosesc cele mai bune relaţii pe care le am şi să implic cei mai influenţi oameni pe care îi ştiu în proiectele teatrului, pentru o mai bună mediatizare a lui.

Cu ce designeri importanţi veţi mai colabora?

Pentru spectacolul Revizorul vom lucra cu celebra Doina Levintza, care a lucrat şi la Îmblânzirea Scorpiei. Urmează să avem un proiect important peste două luni, un spectacol numit Cabaret. Pentru acesta, costumele vor fi realizate de Cătălin Botezatu.

Cum este să fii o femeie de succes şi o femeie-regizor, într-o Românie încă acaparată de bărbaţi?

Eu mă simt foarte bine, însă mă sperie că e din ce în ce mai acaparată de bărbaţi. Dacă până acum nu am avut nici o problemă legată de acest aspect, începe să mă alarmeze faptul că tendinţa este din ce în ce mai misogină, mai ales în lumea teatrului. Au apărut foarte multe femei care au dovedit că au fost cel puţin la fel de inspirate în ceea ce au făcut ca şi bărbaţii. Nu înţeleg de ce se încearcă înlăturarea femeilor. Este un fenomen foarte ciudat. Am auzit pe mulţi spunând că nu pot suporta ideea să-i conducă „o muiere“.

Care sunt proiectele Teatrului Naţional Constanţa pentru următoarea perioadă?

Sâmbătă am avut premiera spectacolului Şatra. Peste două săptămâni vom avea premieră cu Revizorul, iar pe 11 aprilie se va monta un spectacol de teatru-dans, montat de o coregrafă renumită la nivel mondial. În paralel cu acesta, un regizor american va monta o piesă contemporană, de foarte mare succes la New York. Pentru că acest proiect are o distribuţie mică, de numai cinci actori, putem merge în paralel cu aceste spectacole. Apoi, îl avem invitat pe marele regizor şi om de teatru Ion Cojar, care va monta Gaiţele. În paralel cu această piesă vom pune în scenă spectacolul Cabaret. Vom ieşi cu cele două producţii aproape în acelaşi timp. Până în iunie, avem în proiect şi lucrul la Noaptea furtunoasă a lui Caragiale, spectacol care va fi regizat de Horaţiu Mălăele.

Ar putea Constanţa să devină, în timp, un centru cultural de nivelul Bucureştiului?

Cred că va putea. Cu un repertoriu important şi cu regizori mari care să monteze aici şi care să îi ajute pe cei tineri, se va putea ajunge la nivelul acela. Ideea este ca tânăra generaţie de regizori să fie bine formată, iar pentru acest lucru ei trebuie să înveţe de la regizorii experimentaţi. Trebuie să ne lansăm pe piaţă, să se audă că avem o trupă bună, cu actori tineri, nu numai cu cei consacraţi pe care publicul deja îi cunoaşte. Eu cred că în scurt timp se poate. Totul depinde de bani. În momentul în care ai finanţare se poate face orice. Din fericire, noi suntem foarte bine sprijiniţi din acest punct de vedere. Este şi motivul pentru care am acceptat să vin aici, pentru că ştiam că voi fi susţinută financiar de autorităţi. Avem tot sprijinul Consiliului Judeţean, de care suntem subvenţionaţi. Lumea din toată ţara este invidioasă pentru că noi ne putem baza pe cei care ne finanţează.

Cum aţi adus Şatra pe scena constănţeană?

Proiectul acesta nu era în planul nostru. Imediat după Îmblânzirea Scorpiei trebuia să avem un alt proiect, care nu s-a mai materializat în acel moment. Atunci mi-a venit ideea, pentru că aveam nevoie de un spectacol deosebit, mare, să pun în scenă Şatra, spectacol pe care l-am realizat şi în Timişoara, anul trecut, la Teatrul Maghiar de acolo. A fost o muncă imensă pentru toată lumea, începând cu maşiniştii care au stat câte 14 ore în teatru şi terminând cu actorii care au stat câte 10 ore la repetiţii. Pregătirea muzicală a actorilor a fost intensivă, pentru că se cântă toată partitura originală live. Nu a fost uşor, este o partitură pe mai multe voci, foarte complexă, cu instrumente live pe scenă. Ne-a costat foarte mult, mai ales din punctul de vedere al energiei. Actorul care îl joacă pe Zobar, Andras Demeter, a făcut naveta de la Bucureşti în fiecare zi pentru a putea fi prezent la repetiţii. Iniţial am pregătit două actriţe din teatru pentru rolul Rada, însă, din cauza timpului foarte scurt şi a volumului foarte mare de muncă, am renunţat la această idee. Este un spectacol făcut special pentru public.

Scrieri vechi - Cristi Iacob "Ii urasc pe cei care fac o cariera din a-si injura tara"

ZIUA de Constanţa, Miercuri, 08 Noiembrie 2006

Actor la Teatrul Mic din Bucureşti, Cristi Iacob s-a remarcat, totuşi, ca prezentator al unor concursuri la Pro TV, în anii de debut ai acestei televiziuni. Se prezintă ca fiind un nonconformist. Trăieşte cu pasiune şi a lucrat cu unii dintre cei mai mari regizor ai ţării şi ai lumii, Sergiu Nicolaescu şi Francis Ford Coppola. Cu primul a lucrat la pelicula „15“, o poveste de dragoste care se derulează în timpul Revoluţiei din 1989 şi în care le-a avut ca partenere pe Ioana Moldovan, pe Daniela Nane şi pe Mihaela Rădulescu. Despre cel din urmă spune că a fost îndrăgostit platonic. Citează din Ţuţea şi din Nietzsche şi consideră că românul s-a născut... voyeur. Nu îi plac filmele româneşti premiate la Cannes pentru că, după spusele lui, prezintă „o naţiune defavorizată“. A jucat în seriale TV, cum ar fi „Băieţi buni“ şi „Martor fără voie“, însă nu ar interpreta niciodată un rol în telenovele pentru că cei care o fac sunt „urmăriţi“ de această imagine. Actorul are un rol în piesa „Îmblânzirea scorpiei“ de la Teatrul Naţional Constanţa, rol care i se pare o provocare. Cristi Iacob a acceptat să ne acorde un interviu în care ne prezintă viziunea lui asupra carierei, dar şi a lumii artistice din ţara noastră.

Cum îţi vezi cariera?

Eu nu mă gândesc la cariera mea. Astea sunt prostii. Merg înainte. M-a ajutat Dumnezeu să fac multe lucruri, mai bune, mai proaste, asta publicul decide. Mă şi înspăimântă discuţiile prea serioase. De obicei dobitocii sunt solemni. Nu am o perspectivă asupra mea. E o vorbă a lui Ţuţea care spunea că pentru a vedea lucrurile din jurul tău, trebuie să te pui în paranteză de cele mai multe ori. Altfel, te îndrăgosteşti de tine însuţi, uiţi că sunt oameni în jurul tău, că ai o viaţă de trăit şi o moarte care te aşteaptă, un Dumnezeu care te priveşte şi un soare care te luminează. Altfel, te uiţi în propriul tău buletin şi pierzi timpul sau într-un aparat foto. În loc să te uiţi la culorile toamnei le fotografiezi şi îţi dăruieşti singur pixeli în loc să-ţi dăruieşti o stare sufletească pură.

Lumea te cunoaşte de la emisiunile TV pe care le-ai făcut mai mult decât din piesele de teatru sau din filme.

Din nefericire, nici nu se poate altfel. Statistic vorbind, la teatru vin 300-500 de oameni, depinde câte locuri are sala. La televiziune se uită toată ţara.

Are nevoie un tânăr actor de telenovele şi de reclame pentru a se lansa?

Are, pentru ca să trăiască. Numai că televiziunea nu are suflet, însă teatrul are. Şi este cu dus şi întors. Uite, mă uit la băieţii ăştia din telenovele, care sunt nişte actori buni, dar lumea îi va cunoaşte numai prin prisma telenovelelor. Spre exemplu, Dan Bordeianu, care mi-e bun prieten, va fi cunoscut numai ca băiatul care joacă în nu ştiu ce telenovelă. Este altceva dacă un actor cum este Gheorghe Visu joacă într-un astfel de film, pentru că el este deja un nume. Pe de altă parte, Florin Piersic jr. nu cred că va fi cunoscut numai ca doctorul din „La Urgenţă“, pentru că are în spate multe alte realizări şi, mai mult decât atât, are un nume.

Cum ai ajuns să joci la Constanţa?

M-a rugat Cristi Şofron, directorul adjunct al Teatrului Naţional Constanţa, într-o seară. Se îmbolnăvise unul dintre actori, domnul Nicodim şi m-a întrebat dacă pot să îi ajut. În general îmi plac chestiile de genul ăsta. E ca o ştachetă.

Cum vezi experienţa constănţeană?

Foarte mişto. E un public excepţional aici.

Totuşi, nu se văd prea mult influenţele orientale?

Asta este o chestie valabilă pentru toată ţara, nu numai pentru Dobrogea sau pentru Constanţa. Să vezi ce este pe la Vaslui, încolo, Turnu Măgurele. Sau prin Bucureşti. Pare că este altceva pentru că vezi doar spoiala. Nu numai la Constanţa se ascultă manele. Iar cei care ascultă, nici nu ştiu ce-s alea. Eu ştiu două manele din 1800 şi ceva. Este un gen muzical levantin. Oamenii ascultă aşa ceva pentru că asta le dă societatea. Spre exemplu, eu pot să trăiesc cu o puştoaică de 15 ani, dar dacă difuzez asta pe un post naţional... e altceva. Eu am voie să fac orice, bineînţeles în limitele legii. Să zicem că am 80 de ani şi trăiesc cu o fetiţă de 18 ani. Ea acceptă, eu accept. Dar nu difuzez asta la televizor pentru că zăpăceşti copiii de cap. Ei nu o să înţeleagă nimic.

Este o tendinţă a românilor spre voyeurism?

În general oamenii sunt voyeurişti. Uită-te la Big Brother. Când nu am o viaţă a mea, prefer să mă uit pe gaura cheii la a altuia şi să comentez.

Ai jucat în „15“, unul dintre cele mai recente filme ale lui Sergiu Nicolaescu. Cum a fost să lucrezi cu unul dintre cei mai longevivi regizori români?

Filmul este o poveste de dragoste petrecută în zilele Revoluţiei din decembrie 89. A prins la public. Despre Sergiu Nicolaescu, o grămadă de „binevoitori“ mi-au spus că e nebun, că e fascist şi că o să dea cu mine de pământ. Sincer să fiu, nu m-au înspăimântat. Nu aveau cum, pentru că există mereu o cale de comunicare între doi oameni, dacă există şi puţină inteligenţă. Mi-a cerut nişte lucruri foarte grele, le-am făcut şi a fost o reacţie foarte bărbătească şi foarte pe faţă. Nu este un sentimental. Este un foarte bun general. Este un conducător. Gândeşte-te că, dacă din 300 de soldaţi pe care îi filmezi, unul se scobeşte în nas, s-a dus totul. Sau când ai 2000 de figuranţi. În cazuri d-astea, trebuie să fii comandant de oşti. Este o personalitate extrem de puternică, te calcă dacă nu este bine.

În „15“ le-ai avut ca partenere pe Ioana Moldovan, pe Daniela Nane şi pe Mihaela Rădulescu. Cu care dintre ele te-ai înţeles mai bine?

Mă înţeleg foarte bine cu toate trei. Dacă mă întrebi care îmi place mai mult pot să îţi spun că Mihaela îmi este prietenă de foarte mulţi ani. Sunt trei femei puternice. De Mihaela am fost şi îndrăgostit. Platonic. Cu Ioana am fost coleg. Ne-am înţeles foarte bine pentru că în general sunt un partener bun şi nu am fiţe.

Cum a fost trecerea de la Sergiu Nicolaescu la Francis Ford Coppola? Există vreo comparaţie între cei doi?

Bineînţeles. Orice lucru este comparabil pe lumea asta. Sigur, „Naşul“ este „Naşul“ şi „Mircea“ este altceva. Să lucrez cu Coppola a fost foarte frumos. Ce este frumos la el este că din primele cuvinte el este cel care reducea distanţa între faptul că el este cel care a făcut „Naşul“ şi „Apocaypse Now“ şi că tu eşti un actor din Galaţi. Pe de altă parte, Frydrich Nietzsche are un aforism care este foarte mişto: „Este uşor să fii modest când eşti celebru“. Altfel... a fost o atmosferă foarte caldă la filmări.

Ai jucat în două seriale mai cunoscute. Ce au însemnat ele în cariera ta?

Când îmi place scenariul, mă duc. Orice lucru este binevenit. Sigur, reclamă am făcut o singură dată şi nu o să mai fac toată viaţa, pentru că este ridicol sistemul. Este o porcărie pentru că plătesc foarte prost şi îşi bat joc de noi. Gândeşte-te că pentru un minut de publicitate în prime time se plătesc câteva mii de euro şi tu primeşti o sută de euro. Şi te mai şi arată lumea pe stradă dup-aia.

Ce înseamnă pentru cinematografia românească valul ăsta de filme autohtone date pe TV?

O gură de aer, asta înseamnă.

Ce părere ai despre filmele româneşti care au ajuns la festivalul de la Cannes în ultimul timp?

(Râde) Oricum suntem o naţiune chipurile defavorizată. Sunt oportunităţi şi sunt anumiţi regizori care profită de ele. Arată mizeria de aici, de parcă afară ar fi altfel. Parisul este cel mai împuţit oraş în care am fost vreodată. Nu aş sta nici să mă baţi acolo. Pute. Intri la metrou şi îţi vine să verşi. La noi e mult mai curat. Îi urăsc pe cei care fac o carieră din a-şi înjura ţara. Nu este normal. Uită-te la Nae Caranfil, unul dintre cei mai importanţi regizori tineri. El nu îşi înjură ţara. Te face să râzi, ceea ce este cu totul altceva. Când vezi „E pericoloso sporgersi“ care este un foarte bun film, sau „Filantropica“ sau „Asfalt tango“ care sunt unele dintre filmele lui excepţionale nu simţi că îşi înjură patria. Nu numai la noi este mizerie şi nu numai la noi mor oamenii pe stradă.

Multă lume nu ştie că ai scris versurile cântecului „Hotel Cişmigiu“ al formaţiei Vama Veche. Care este povestea versurilor?

Este un cântec pe care l-am scris când eram în facultate. Într-adevăr multă lume nu ştie că versurile sunt ale mele. Tudor Chirilă m-a întrebat dacă poate să-l cânte şi am fost de acord. Povestea a fost sinistră. O fată a căzut pe lift, pentru că uşile de la etajul 3 nu se închideau. A stat vreo 2 ore acolo, fără să o audă nimeni. Oricum, aia a fost o stare de spirit, pentru că noi stăteam acolo. A fost mai mult o chestie personală. Totuşi, eu nu aş cânta aşa ceva, pentru că este ca o chestie de tabără, nu pentru public. Ca şi Mihai Mărgineanu, care îmi este prieten. Gore din Chitila cântam împreună. Şi Zavalaidânga tot de la mine ştie şi de la Constantin Florescu. Sunt nişte porcării pe care le cânţi în tabără. Sigur, el e un soi de şmecher, pentru că iese la suprafaţă „pantelimonezul“ din el. Bravo lui, să câştige bani pe chestia asta. Măcar are umor.

Ce planuri de viitor ai?

Fac un serial pentru Pro TV, foarte frumos. Am făcut şi un documentar în Mexic despre civilizaţia maya. Sculptez. Cânt. Am o grămadă de preocupări.

PS: Azi este ziua lui, a lui Cristi Iacob. Când am făcut acest interviu eram în primul meu an de presă, acum văd clar lipsa de experienţă, dar îmi amintesc cu mare plăcere de actorul răvăşitor pe care l-am întâlnit.
Era o zi rece de noiembrie şi, înfrigurată, l-am aşteptat pe Iacob, pe care îl ştiam de la TV, în cabina teatrului din Constanţa şi a apărut, cu întârziere, el, Iacob. Fără nicio problemă s-a dezbrăcat de puloverul maroniu pe care-l purta şi a rămas în maiou, mirosind a Aqua di Gio :)) Ce să spun... a fost o apariţie. Singulară, dacă aş putea spune, pentru că nu am mai avut norocul de un asemenea interviu parfumat până acum, când am trecut de pragul a şapte ani de scris la gazetă. :) Din capitolul... partea frumoasă (greu de găsit) a jurnalismului.

Te iubesc de nu mai pot

Ce am mai gătit: New York Cheesecake

Cred că deja v-aţi dat seama că sunt fanul cheesecake-ului. Cum bucătăria românească nu a "îmbrăţişat“ minunata prăjitură cu brânză, în familia mea nu s-a gătit acest gen de dulce. În schimb, mama face cea mai bună plăcintă cu brânză şi stafide din lume!!! Dar, recuperez eu la capitolul cheesecake :)
Am încercat New York Cheesecake chiar dacă la început nu mi s-a părut cine ştie ce. Este foarte bun. numai că, probabil, reţeta este făcută pentru a fi preparată cu brânză şi smântână din supermarket, mai... închegate. Eu am cumpărat direct de la un magazin de lactate, mai proaspete, dar mai moi. Aşa că mi-a ieşit compoziţia mai "apoasă“, dar am rezolvat problema cu nişte gelatină.
Prăjitura este foarte aromată, fină şi merge în combinaţie cu dulceţuri şi, cred, cremă/sos de ciocolată.

Reţeta: http://www.cevabun.ro/prajitura-cu-branza-new-york/

Enjoy!

Ce am mai gătit: Pizza Rolls

Vă mai aduceţi aminte aluatul de pizza?!
L-am folosit de data aceasta pentru a face o... ruladă. Pizza Rolls. Am pus în blender suc de roşii, masline, cascaval şi nişte muşchi file până am obţinut o pastă cu bucăţi de ingrediente.
Am întins aluatul cu făcăleţul şi l-am uns cu sosul format în blender. Am adăugat salam de SIbiu şi încă nişte muşchi file şi puţin caşcaval. Am rulat aluatul şi apoi am tăiat bucăţi nu foarte groase pe care le-am pus în tava unsă cu ulei de măsline. Când au fost aproape gata le-am uns cu ou şi le-am presărat cu caşcaval.
Foarte bune şi rapid de făcut :)
Enjoy!

Cât înseamnă Constanţa pentru Mazăre? Episodul 0 (zero)

„Prejudiciul este zero" - aşa zice primarul Radu Mazăre despre dosarul retrocedărilor. Procurorii DNA zic cu totul altceva. Eu cred că, de fapt, oraşul acesta înseamnă zero pentru Mazăre. Nefiind născut aici nu s-a ataşat de el, îi este indiferent. Sau nu prea. De-a lungul vremii am citit atât rechizitoriul DNA-ului, am văzut expertiza în baza căreia procurorii şi-au întocmit cauza, am fost şocată de hărţi, să văd cât din Constanţa a ajuns pe mâinile... cuiva în urma acestor retrocedări, dar am mai avut ocazia să aflu ceva. Un detaliu semnificativ pe care mulţi nu îl iau în seamă: la cine au ajuns terenurile retrocedate nu de Mazăre singur, ci de un adevărat batalion de oameni. „Armata" primarului zice că şi-a făcut treaba. Eu nu pot să judec asta, aşa cum nu pot spune dacă faptele lor sunt sau nu ilegale ori de natură penală. Este treaba altora să facă asta. Eu, în schimb, pot să văd finalitatea unor acte care au început la puţin timp după ce Radu Mazăre a ajuns primarul Constanţei. Văd cum un medic oarecare venit din Bucureşti, ajuns şef de secţie la Constanţa, are o declaraţie de avere împopoţonată cu terenuri prin oraşul nostru drag. Cartierul Compozitorilor vă zice ceva? E, acolo a fost şi poate că încă este mare moşier acest medic. Cică a ajuns în secţie anul trecut şi a întrebat cadrele medicale ce terenuri au prin Constanţa. Nu prea aveau. Jenant! Mai pot spune că, tot prin Compozitorilor, mai găsim şi nişte firme conduse de un anume domn Valentin Gheorghe Ionescu. Fost coleg de Institut de Marină, Ionescu a fondat alături de Mazăre, Nicuşor şi Strutinsky Contrastul, apoi nu s-a mai înţeles cu prietenii. A fost luat de regretatul Gheorghe Cârciog la Evenimentul Zilei şi a văzut cum se scrie istoria presei post-decembriste. Ce-i al lui e al lui, nu-i aşa? Apoi, când cu retrocedările, a fost adus înapoi la „matcă". La ora asta este un aprig luptător şi pe câmpul eolienelor dobrogene. Firmele conduse de Sorina Hortolomei Moscu, Pomacost, City Park Mall-ul adus în Constanţa de Elan Schwartzenberg, Sorin Gabriel Strutinsky, Virgil Calina, Paraschiva Barbu, Aqua Magic, Five Holding, Nisipuri, Spectrum Residence - sunt numai câteva cuvinte cheie ale afacerii post-retrocedare. Da, n-o fi ilegal, dar cu siguranţă este în vreun fel.

Ce am mai gătit: Sweets for my sweet, sugar for my honey

Ieri a fost ziua mea şi mi-am dorit foarte tare să pregătesc ceva deosebit.
Pentru acasă am făcut un Rainbow Cake. A fost experimentul pentru care m-am pregătit vreme bună, mi-am comandat coloranţi, am gândit ce cremă să fac şi aşa mai departe. Reţeta originală avea o altfel de umplutură, aşa cum veţi vedea, însă eu am făcut ganache de ciocolată albă, mai ales că am făcut şi nişte cupcakes cu aceastî cremă. Tava în care am făcut blaturile a avut 24 cm, deci au ieşit mai subţiri. MI s-a stricat blatul verde, dar l-am refuct, deict toate au fost ok până la urmă. Coloranţii i-am cumpărat de pe http://www.pastaidevanilie.ro, iar reţeta de pe http://www.justlovecookin.com/2012/06/rainbow-cake.html

Raibow Cake
Ingrediente:
300 g zahăr
250 g făină
1 pachet praf de copt
1/2 linguriţă sare
115 g unt
240 ml lapte
1 lingură zeama de lămâie
4 albuşuri
1 l frişcă
Intâi de toate trebuie să ne asigurăm că untul, laptele şi ouăle sunt la temperatura camerei, deci trebuiesc scoase din frigider de seara, sau cu câteva ore înainte.
Cernem făina împreună cu sarea, praful de copt şi bicarbonatul, apoi amestecăm cu zahărul.
Punem o lingură de oţet sau de zeamă de lămâie în lapte, şi îl lăsăm cca 15 minute.
Turnăm laptele şi untul moale peste făină & co, şi mixăm la viteză medie 2 minute.
Adăugăm albuşurile şi mai mixăm vreo 2 minute.
Cântărim dinainte vasul în care am mixat şi îl scădem din noul total, astfel încât să ştim exact ce cantitate trebuie să împărţim la 6.
Am pus câte 178 grame (atât mi-a dat mie) în 6 castroane, apoi cu o scobitoare luăm câte un pic de colorant gel (colorantul lichid aproape că îşi pierde culoarea la copt).
Amestecăm şi reglăm până obţinem o culoare foarte intensă; e de-ajuns un vârf de linguriţă.
Ungem cu unt 6 forme rotunde de 20 cm în diametru (eu am folosit de aluminiu), şi punem câte un cerc de hârtie de copt pe fund, pentru siguranţă. Ungem puţin şi hârtia de copt, apoi turnăm compoziţia în forme.
Nivelăm cu ajutorul unei linguri, cu mişcări circulare, apoi lovim forma de câteva ori de masă, pentru a fi siguri că stratul e egal.
Coacem câte 2, în cuptorul preîncălzit la 180°C, timp de 20 min. Facem şi testul scobitorii, iar dacă iese curată scoatem şi punem următoarele forme.
Lăsăm la răcit câteva minute, apoi scoatem blaturile din formă şi le punem pe un grătar, până la răcirea completă.
Mixăm frişca rece, intr-un bol rece, apoi aşezăm în ordinea următoare: blatul violet, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu, cu câte un strat egal de frişcă între ele.
Imbrăcăm tortul intr-un strat subţire de frişcă, apoi îl dăm la rece, lăsând un pic deoparte pentru stratul final. Când s-a răcit, iar primul strat s-a întărit puţin, îmbrăcăm tortul cu frişcă rămasă.

Am continuat cu cupcakes cu aceeaşi cremă ganache. Reţeta originală este de cupcakes de căpşuni, însă am păstrat doar siropul din blat, nu şi colorantul şi aroma din cremă. Aşa cum am zis, crema este ganache de ciocolată albă. Simplu, gustos, "fluffy“ :)
Reţeta: http://www.emilyscupcakes.ro/2012/03/strawberry-cupcakes.html
Hârtiuţele pentru cupcakes: http://sugarspice.ro/

CUPCAKES cu căpşuni (ganache ciocolată albă)
Ingrediente pentru 12 cupcakes:
1 + 1/3 cup faina, 1 cup zahar, 1 lingurita praf de copt, nelipsitul praf de sare, 1/2 cup unt topit, caldut, 2 oua mari, 5 linguri sirop de capsune incalzit

frostingul se pregateste cu cel putin 6 ore inainte de decorare:
200 ml frisca lichida, 220 gr ciocolata alba taiata bucatele, 2 linguri sirop capsune, 1 picatura de gel colorant (de cea mai buna calitate) ♥
1 cup = o cana de 230 ml

Pregatim prima data amestecul pentru frosting astfel incat sa aiba timp sa se raceasca perfect! Eu l-am facut seara inante de culcare :) si l-am depozitat in frigider (este obligatoriu ca acesta sa stea la rece) Practic, trebuie topita ciocolata la bain marie si amestecata cu frisca incalzita (nu trebuie sa ajunga le fierbere - ci doar sa o incalzim putin, cat sa se topeasca ciocolata complet)! Incorporam si siropul si picatura de colorant, omogenizam si gata! Se da la rece pentru minim 6 ore!

Pentru cupcakes se amesteca toate ingredientele solide (exceptie zaharul) intr-un bol si se lasa de-o parte! Separat se bat foarte bine ouale impreuna cu zaharul pana ce devin cremoase, moment in care adaugi untul caldut si siropul de capsune mixand cu viteza medie pentru 3-4 minute! Se adauga apoi amestecul de ingrediente uscate, putin cate putin, mixand pana la omogenizarea completa! Se toarna in forme si se coc in cuptorul preincalzit, la foc mediu, pana ce trec testul cu scobitoarea!

Cand cupcakes-urile s-au racit putem trece la finalizarea frosting-ului! Se mixeaza, timp de 2 minute amestecul de ciocolata alba, pana ce capata o consistenta cremoasa si densa! Acesta este momentul in care se trece la ornare!

Ne-a ajuns??? NUUUUU
Oreo Cupcakes. Fără Cuvinte :) Reţeta e preluată de aici http://www.justlovecookin.com/2011/10/oreo-cupcakes.html
Hârtiuţele le-am comandat de pe http://sugarspice.ro/24-forme-din-hartie-pentru-copt-cupcakes-muffin-briose
Îmi mai rămăsese cremă de la tort şi cupcakes-urile de dinainte, şi am amestecat cu ea "făina“ de Oreo pentru frosting. Dar, să ştiţi, şi frostingul din reţeta originală este foarte bun. Eu am făcut aşa doar pentru a folosi toată crema pe acre am preparat-o.
Super bune :)

Şi, în final, ciocolată de casă. Asta a fost vedeta meniului, dacă vă vine să credeţi :) Ne-am amintit de copilărie.
Am folosit reţeta mamei:

200 ml apă
1 kg zahăr
500 gr lapte praf
1 pachet unt (200 gr)
100 gr cacao
Zahărul se topeşte în apă, la foc mic, până se "leagă“, ca la dulceaţă. Se amestecă cacao, apoi se topeşte untul, după care se adaugă laptele praf. Se aşează înt-o tavă pe care am pus folie de plastic, unsă cu unt.
Eu am pus, bonus, şi nuci coapte, pentru că le aveam prin casă. Sincer, îmi place mai mult ciocolata fără arome sau fructe. Dar, se pot adăuga esenţe, nucă de cocos, stafide, nuci, alune, chiar şi coajă de portocale ori ce altceva ne mai place.

V-aţi fi dorit să fiţi invitaţii mei? :))

Enjoy!

:)

Ce am mai gătit: Tort DELICIOS de pere

Fără cuvinte :)

When the waves are flooding the shore and I can't find my way home anymore that's when I look at you

Ce am mai gătit: Cheesecake cu ciocolată albă şi nectarine

Nu m-am putut abţine şi, cu tot regimul, tot am făcut ceva dulce. Am ales acest cheesecake pentru că, sincer, îmi era tare dor de prăjitura mea cu două tipuri de ciocolată (http://www.ebucataria.ro/articole/426/cheesecake-cu-ciocolata.html), care mi s-a părut prea ispititoare. Dar să vedeţi cheesecake-ul ăsta cum este... Miammy!
Cheesecake-ul se face uşor, dar eu am pus 3 foiţe de gelatină şi nu am găsit caise, aşa cum se spunea în reţeta originală, ci nectarine. A fost f bună şi aşa, poate chiar mai bună pentru că nectarinele au dat o aromă puţin acrişoară care a "tăiat“ din dulceaţa ciocolatei.
Am folosit buscuiţi Belvita cu cereale şi lapte, foarte buni. A fost printre puţinele dăţi când iubitul meu, care mănâncă dulciuri cu o anume măsură, mi-a cerut şia doua porţie după masa de seară. V-am convins că merită? :))

Reţeta: http://www.goodfood.ro/reteta/cheesecake-cu-ciocolata-alba-si-caise-99.html

Enjoy!

Meniu de dietă: Salată de cartofi cu pui şi măsline verzi

Cel puţin o perioadă nu mai facem prăjituri (cred).

Ţineţi dietă şi nu ştiţi ce să mâncaţi la prânz, la serviciu?!?
Şi eu am dilema asta. În plus, uneori mai "sufăr“ şi din cauza lipsei de timp. Azi am fiert nişte cartofiori, am pus pe grătar jumătate de piept de pui şi le-am.... împreunat. Pt un gust mai bun am adăugat măsline verzi. Ştiaţi că măslinele verzi au mult mai puţine calorii decât cele negre??

Dacă vreţi adăugaţi o picătură de ulei de măsline şi lămâie. Eu am preferat simplu.

Mâncărica asta se păstrează bine şi poate fi mâncată cu uşurinţă la serviciu. În plus, puteţi fi siguri că până la terminarea programului nu vă va mai fi foame.

Nu uitaţi: cel puţin 2 litri de apă pe zi! :)

Enjoy!

Câte calorii mâncăm?

LISTA CALORII
	Protide	Lipide	Glucide	KCal			Protide	Lipide	Glucide	KCal
	%	%	%	la 100 g			%	%	%	la 100 g
Carne si derivate						Peste si derivate
Carnati	18,0	26,9	-	324		Biban				88
Creier	-	-	-	128		Cod	19,0	1,0	-	87
Curca	24,5	8,5	-	179		Cod in sos tomat	14,9	1,3	2,9	85
Ficat (porc, vita)	-	-	-	132		Crap	18,9	2,8	-	104
Ficat (pasare)	-	-	-	120		Crap in ulei	10,6	6,9	4,3	125
Gaina	21,0	6,0	-	142		Hering	18,0	10,0	-	167
Gasca semigrasa	18,4	20,0	-	261		Hering in ulei	13,7	28,9	-	325
Inima, rinichi	-	-	-	120		Hering in sos tomat	16,2	10,4	1,8	170
Jambon	-	-	-	271		Icre crap	25,0	3,0	-	130
Leberwurst	16,8	30,1	-	349		Icre stiuca	27,0	1,5	-	125
Miel	18,0	20,0	-	260		Macrou	22,0	10,0	-	183
Muschi tiganesc	21,6	26,3	-	333		Macrou in sos tomat	14,5	10,6	1,6	164
Parizer, cremwursti	13,0	26,0	-	295		Macrou in ulei	16,2	20,7	-	259
Pateu de ficat	19,6	19,5	-	261		Pastrav	-	-	-	103
Porc - slaba	20,4	6,3	-	142		Salau	19,4	0,4	-	83
Porc - grasa	15,0	30,0	-	350		Sardina in ulei	19,3	21,6	-	280
Pui de gaina	20,1	10,2	-	177		Scrumbie	14,2	25,9	-	299
Rata	19,6	6,0	-	136		Somn	16,8	18,8	-	224
Salam	-	-	-	560		Stavrid	16,6	5,1	-	115
Salam de Sibiu	26,5	43,4	-	512		Stavrid in sos tomat	15,5	6,6	-	125
Salam de vara	20,0	47,0	-	519		Stiuca	19,1	0,4	-	82
Slanina	-	-	-	630		Oua
Sunca presata	24,9	20,7	-	294		Ou de gaina (gr. pe buc.)	7,0g	6,0g	0,6g	171
Vita - slaba	20,4	2,2	-	104		Galbenus de ou de gaina	16,0	32,0	0,3	364
Vita - grasa	12,0	24,5	-	277		Albus de ou de gaina	13,0	0,2	0,5	57
Lapte si derivate						Galbenus de ou de gaina	-	-	-	165
Branza de burduf	27,4	27,4	0,5	369		Un ou de rata (cca 60g)	7,0g	8,0g	0,2g	104
Branza grasa de vaca	13,0	9,0	4,5	155		Grasimi
Branza slaba de vaca	18,0	-	4,0	90		Maioneza	-	-	-	716
Branza topita	7,0	36,0	0,9	366		Margarina	-	82,5	-	767
Cascaval	25,0	19,0	1,0	283		Untura de porc	0,2	99,6	-	927
Iaurt	3,2	2,6	4,0	70		Ulei floarea soarelui	-	100,0	-	930
Lapte batut	3,2	2,9	5,5	63		Ulei soia	-	100,0	-	930
Lapte de vaca integral	3,5	3,5	4,5	65		Dulciuri
Lapte de vaca normalizat	3,5	1,7	4,9	50		Ciocolata	-	-	-	525
Lapte de oaie	6,0	7,5	4,6	113		Marmelada	-	-	-	272
Lapte de capra	3,5	3,7	4,5	67		Miere	-	-	-	310
Lapte praf	27,0	24,0	40,0	498		Zahar nerafinat	-	-	-	375
Telemea de oaie	18,9	24	1,0	315		Zahar rafinat	-	-	-	385
Telemea de vaca	19,4	20,4	1,0	273		Bauturi
Smantana	2,5	30,0	3,1	300		Bere blonda	-	-	-	53
Unt	6,0	74,0	2,0	721		Bere bruna	-	-	-	42
Cereale si fainoase						Cola	-	-	-	48
Biscuiti	8,2	9,5	74,0	425		Limonada	-	-	-	58
Cornuri, chifle simple	8,2	0,4	57,1	271		Rom	-	-	-	245
Cornuri, chifle cu material	8,2	4,4	61,6	327		Tuica	-	-	-	250
Faina de grau	11,8	1,4	72,0	356		Vina alb	-	-	-	138
Faina de secara	8,9	1,2	74,6	353		Vin rosu	-	-	-	165
Faina de porumb	9,6	1,7	72,1	351		Whisky	-	-	-	245
Fulgi de ovaz	13,6	6,3	63,3	374		Paine
Gris	9,4	0,9	75,9	358		Paine de grau alba	7,5	0,4	52,0	274
Orez	8,1	1,2	75,5	354		Paine de grau intermediara	7,5	0,7	48,0	234
Paste fainoase obisnuite	10,9	0,6	75,6	360		Paine de grau neagra	8,4	1,2	48,0	242
Paste fainoase cu ou	10,2	2,2	79,1	386		Paine de secara	12,4	1,7	67,7	344
Porumb	-	-	-	336		Paine graham	9,1	1,0	51,0	256
Pop-corn	-	-	-	345
Spaghete	-	-	-	351
	Protide	Lipide	Glucide	KCal			Protide	Lipide	Glucide	KCal
	%	%	%	la 100 g			%	%	%	la 100 g
Legume proaspete						Fructe proaspete
Ardei gras verde	1,1	0,2	2,5	17		Banane	1,3	0,6	13,4	66
Ardei gras rosu	1,3	0,4	7,3	39		Caise	1,0	-	13,0	57
Cartofi (fierti)	1,7	0,2	17,4	80		Capsune	1,0	1,0	9,0	50
Cartofi prajiti	-	-	-	345		Cirese	1,0	0,3	18,0	81
Castraveti	1,3	0,2	2,9	19		Coacaze	1,5	0,6	10,2	54
Ceapa verde	1,0	0,2	3,5	20		Fragi de padure	1,3	1,0	9,8	54
Ceapa uscata	1,5	0,2	8,0	40		Grepfruit	0,5	0,2	6,5	30
Ciuperci	5,0	0,5	2,3	35		Gutui	0,5	0,5	14,2	65
Conopida	2,8	0,3	3,9	30		Lamai	0,9	0,7	6,2	36
Dovlecei	0,9	0,1	3,2	18		Mandarine	0,8	0,1	8,7	40
Fasole verde	2,0	0,2	5,7	33		Macese	4,1	1,2	21,8	117
Mazare verde boabe	8,4	0,5	14,0	96		Mere	0,3	0,5	15,0	67
Marar	-	-	-	19		Mure	1,5	1,4	14,1	77
Morcovi	1,5	0,3	8,8	45		Pepeni galbeni	0,5	0,1	5,0	23
Pastarnac	1,4	0,5	15,0	72		Pepeni verzi	0,5	0,1	5,4	25
Patrunjel	-	-	-	32		Pere	1,0	1,0	16,0	79
Patrunjel radacina	1,1	0,8	10,0	53		Piersici	1,0	-	10,0	45
Rosii	1,3	0,2	4,8	27		Portocale	0,8	0,2	10,1	47
Praz	2,3	0,4	9,9	54		Prune	0,6	0,1	21,0	89
Ridichii de luna	0,6	0,1	3,8	19		Zmeura	1,0	1,0	14,0	71
Ridichii de iarna	1,3	0,1	4,9	26		Struguri	2,1	1,7	18,0	98
Salata verde	1,9	0,3	2,9	22		Visine	1,0	0,5	14,0	66
Sfecla rosie	1,3	0,1	9,0	43		Fructe uscate
Spanac	3,5	0,3	2,0	25		Curmale cu samburi	1,9	0,6	74,0	316
Telina radacini	1,4	0,3	5,9	33		Mere	1,0	1,0	55,0	239
Urzici	7,9	0,7	7,1	68		Pere	2,4	0,4	70,0	300
Usturoi	7,2	0,2	26,0	137		Prune cu samburi	2,5	0,5	71,0	306
Vinete	-	-	-	26		Smochine	4,3	1,3	58,0	267
Varza alba	1,8	0,2	5,8	33		Stafide	2,5	0,5	71,0	306
Varza Bruxelles	4,0	0,5	7,0	50		Compoturi
Varza rosie	1,9	0,2	5,6	33		Compot de caise	0,5	-	14,0	59
Legume uscate						Compot de cirese	0,4	-	15,5	65
Cartofi chips	-	-	-	546		Compot de gutui	-	-	17,0	70
Cartofi rondele	7,8	0,4	77,0	350		Compot de mere	0,3	-	17,5	73
Ciuperci	41,7	1,7	30,8	313		Compot de pere	0,2	-	20,5	85
Fasole	23,0	1,7	47,7	303		Compot de piersici	0,6	-	16,1	68
Mazare	21,5	1,9	53,0	323		Compot de prune	0,4	-	15,3	64
Soia	-	-	-	341		Compot de visine	0,4	-	15,5	65
Legume murate						Compot de struguri	0,5	-	19,0	80
Castraveti in otet	0,6	-	1,5	9		Sucuri
Gogosari intregi in otet	0,7	-	3,0	15		Suc de pere	0,02	-	14,1	57
Gogosari taiati in otet	0,8	-	2,6	14		Suc de prune	0,09	-	13,7	56
Salata de varza rosie	1,0	-	3,0	16		Suc de zmeura	0,16	-	12,3	51
Salata de sfecla rosie	1,0	1,0	8,2	38		Suc de struguri	0,13	-	20,0	83
Varza acra	1,2	-	3,3	18		Suc de tomate	1,0	-	5,0	25
Legume conservate						Suc natural de mere	0,09	-	17,4	72
Bulion de tomate	3,6	-	11,6	62		Oleaginoase
Fasole verde	1,1	0,4	2,5	18		Arahide	25,8	44,5	15,7	584
Ghiveci in bulion	1,4	0,5	3,7	26		Alune curatate	12,0	63,0	17,0	705
Mazare verde boabe	6,5	0,5	10,0	72		Masline negre	20;0	35;0	7;2	437
Pasta de tomate	5,4	-	15,4	85		Masline verzi	12,5	10,0	8,1	177
Spanac cu orez	2,0	8,0	2,0	91		Nuci	21,0	59,0	3,7	650
Tocana de legume	1,0	6,0	3,1	73
Tomate in bulion	1,7	0,4	3,1	23

I'll love you for a thousand more...

Pofticioasa închipuită :) Cum slăbim? Dietă!!!

M-am lăsat de fumat şi m-am îngrăşat vreo 15 kg după ce ani de zile mă chinuisem să slăbesc şi, într-un final, reuşisem. Story of my life...
Am făcut ceva bun ca să primesc în schimb ceva groaznic. Nu pot să spun cum mă simt după ce corpul şi oasele mi se obişnuiseră cu o anumită greutate, destul de ok. Am tot avut tentative nereuşite de cure de slăbire şi mi-a fost foarte greu, fără să-mi dau seama de ce. Până la urmă am analizat situaţia şi am realizat că mi-era tare greu, mai ales pentru că eram obişnuită să înlocuiesc mâncarea cu ţigara. Este una dintre capcane, să ştiţi. Eu greu am realizat.

Am încercat de curând să ţin dieta Oshawa. Sunt un om slab din punctul ăsta de vedere şi îmi creez poftele mai mult în minte. SUnt ca un bolnav închipuit, pofticioasă închipuită. Mă gândesc la ceva şi MOOOR de poftă. Nu am putut ţine acest regim decât o zi şi jumătate. O zi şi jumătate de chin, de dureri de cap, de SEVRAJ. Da, da, sevraj. Mă dureau picioarele, mă durea capul, îmi era greaţă... exact ca atunci când m-am lăsat de fumat. Horror.

Mi-am reamintit de regimul care a avut efect minunat, cel dat de un nutriţionist. Este cel mai bun, este adevărat:

Exemple de meniu
Ziua 1
- mic dejun - 60 g pâine (două felii) + 10 g unt
- 100 g brânză vaci sau 50 g caşcaval
- 200 ml lapte sau iaurt semidegresat
- gustare - un măr sau o portocală (150 g)
- prânz - 60 g pâine+100 g carne pasăre, vită sau muşchi porc la grătar cu salată
legume (roşii, ardei, castraveţi, salată verde etc) (casoletă sau sendviş)
- cina - 30 g pâine
ora 18 - supă de zarzavat sau salată de crudităţi (salată verde, roşii, ardei, ceapă,
varză etc.)
- 150 g piept pui sau carne vită la grătar cu 200 g cartofi (piure, natur, copţi)
- gustare - 1 fruct (măr, portocală, kiwi, grepfrut)
ora 20
Ziua 2
- mic dejun - 60 g pâine (două felii) + 10 g unt
- un ou fiert sau ochi
- 50 g brânză telemea
- 200 ml iaurt sau lapte semidegresat
- gustare - un măr sau o portocală (150 g)
- prânz - salată cu 200 g paste fierte cu carne de pasăre sau vită (100 g) şi
sos legume (roşii, ardei, ceapă)
- cina - 60 g pâine
ora 18 - supă de zarzavat sau salată de crudităţi (salată verde, roşii, ardei, ceapă,
varză etc.)
- 150 g peşte la grătar cu legume sotate (fasole verde, dovlecei, broccoli,
conopidă, morcovi etc)
- gustare - 1 fruct (măr, portocală, mandarină, kiwi, grepfrut)
ora 20
Ziua 3
- mic dejun - 60 g pâine (două felii)
- 50 g telemea vacă
- 50 g şuncă presată
- 200 ml lapte sau iaurt semidegresat
- gustare - 1 fruct (măr, portocală, mandarină, kiwi, grepfrut, banană)
- prânz - 60 g pâine
- 100 g carne slabă sau peşte la grătar cu salată crudităţi (casoletă sau sendviş)
- cina - 360 g mămăligă pripită cu 50 g brânză telemea sau caş sau urdă
ora 18 şi 1 linguriţă smântână slabă (12 - 15% grăsime)
- carne de pasăre sau vită (150 g) cu legume (roşii, ardei, ceapă etc) la cuptor
- gustare - 1 fruct (măr, portocală, mandarină, kiwi, grepfrut)
ora 20
Ziua 4
- mic dejun - 60 g pâine (două felii) + 10 g unt
- 100 g somon afumat sau 100 g brânză tip Făgăraş sau Almette
- 200 ml lapte sau iaurt semidegresat
- gustare - 1 fruct la alegere
- prânz - salată de cartofi fierţi (150 g) cu brânză telemea (100 g) sau cu 100 g ton
conservat şi legume (ceapă, ardei, morcovi la alegere etc.) - casoletă
- cina - 60 g pâine
ora 18 - supă roşii (fără orez, paste sau găluşti) sau salată de crudităţi
- pilaf de orez (200 g) cu carne pasăre sau vită
- gustare - 1 fruct la alegere
ora 20
Nota - Dacă la micul dejun se consumă peşte, salata de la prânz va fi cu brânză.

Ziua 5
- mic dejun - 60 g pâine (două felii)
- un ou ochi în apă
- 50 g telemea vaci sau urdă cu mărar
- 200 ml lapte sau iaurt degresat
- gustare - 1 fruct (măr, portocală, mandarină, kiwi, grepfrut)
- prânz - 60 g pâine + 100 g piept pui sau carne vită (fierte sau grătar) + legume(
casoletă sau sendviş)
- cina - 60 g pâine
ora 18 - supă sau ciorbă de legume (fără cartofi, orez, paste sau găluşti)
- 150 g peşte sau carne pasăre sau vită fierte sau la cuptor cu 200g cartofi natur
sau mâncare de fasole boabe cu legume (fierte ) şi 150 g carne pasăre sau vită
- gustare - 1 fruct (măr, portocală, mandarină, kiwi, grepfrut
ora 20
Ziua 6
- mic dejun - 60 g pâine (2 felii)
- 50 g brânză vaci sau urdă cu mărar
- 50 g muşchi file sau ton conservat în apă
- 200 ml lapte cu cafea sau iaurt degresat
- gustare - 1 fruct la alegere
- prânz - 60 g pâine
- supă sau ciorbă de vită sau pasăre cu legume
- musaca de cartofi (150 g) cu carne de vită (100 g)
sau 2 ardei sau dovlecei umpluţi cu carne de vită şi orez
sau 100 g carne pasăre sau vită la cuptor cu garnitură de cartofi (150 g)
- gustare - 1 fruct la alegere
- cina - 60 g pâine
- 150 g piept pui grătar cu salată varză sau varză călită

Ziua 7
- mic dejun - 250 ml iaurt semidegresat + 40 g cereale DIET + o linguriţă miere
- gustare - 1 fruct la alegere
- prânz - 30 g pâine
- supă sau ciorbă la alegere
- 200 g pulpe pui fără pieliţă sau muşchi vită sau porc la grătar sau cuptor
cu 150 g mazăre verde sote sau 150 g cartofi piure (dacă se optează pentru un
desert, mazărea sau cartofii vor fi înlocuite cu legume fierte: dovlecei, fasole
verde etc.)
- salată de murături sau crudităţi
- 1 desert la alegere (opţional)
- gustare - 1 fruct la alegere
- cina - 60 g pâine
- 50 g telemea vaci
- 50 g muşchi file sau şuncă presată sau ton conservat în apă sau somon
afumat
- salată de crudităţi
(eventual 2 sandvişuri calde: 30 g pâine cu 50 g telemea şi roşii şi 30 g pâine
cu 50 g muşchi file şi ardei)

NOTE - Se vor consuma 2-3 litri de lichide zilnic (din supe, ceai, apă plată, apă minerală).
- Se pot consuma 2 ceşti cafea naturală pe zi.
- Se pot consuma zilnic 15 g zahăr sau 20 g miere (ca atare sau pentru îndulcit ceai, cafea )

Nu mă doare nimic, mă simt bine, sătulă, dacă mi-e foame mănânc un fruct şi slabesc. Cred că (măcar sper) de data asta voi funcţiona.
Intru în primul "concediu“ de slăbit peste 2 săptămâni, de ziua mea, când mi-am propus să fac nişte cupcakes şi un tort.

Aşa că, de acum înainte, reţete de regim :))

Wish me luck!

Nunca amei alguém assim como eu te amei

"Fericirea este întotdeauna acolo unde o găsește omul“

"Să iubești nu e suficient, trebuie să știi să înveți pe altul arta dragostei. Plăcerea o simte și plebea, chiar și animalele. Omul adevărat, însă, tocmai prin asta se deosebește de animale. El transformă dragostea într-o artă nobilă și, bucurându-se de ea, e conștient de valoarea ei divină. Astfel, nu-și satisface doar trupul, ci și sufletul."

"Fericirea este întotdeauna acolo unde o găsește omul“

"Toate limbile și tainele și toate științele n-au să fie nimic fără iubire, care e mărinimoasă, răbdătoare, care nu face rău, nu dorește onoruri, îndură totul, crede oricui, speră mereu și învinge“

Quo Vadis - Henryk Sienkiewicz

Ce am mai gătit: Piperchi Ţârgâsiti şi tort cu ananas

Iar am avut o stare nu foarte bună şi am simţit nevoia să gătesc. Cum aveam nişte ardei graşi galbeni în frigider m-am gândit să-i folosesc la ceva. Am mai luat 2 kapia roşii, unul portocaliu, am mai descoperit prin frigi unul mai verzişor şi am făcut piperchi ţârgâsiti, celebra mâncare macedonească. Reţeta am luat-o de la Dada mea, care mi-a povestit că mâncărica asta are origini greceşti, dar a rămas în "repertoriul culinar al macedonenilor. Aşadar...

Am tăiat ardeii în bucăţele nu foarte mici şi i-am pus în tigaie cu puţin ulei de măsline. Am adăugat, treptat, nişte apă, dar au mai lăsat şi ei suc. Când s-au înmuiat am pus roşii. Ar fi trebuit să pun roşii proaspete, însă am luat o cutie de Cirio şi am rezolvat problema. Am lăsat să fiarbă împreună puţin şi am adăugat brânza mărunţită. Îmi imaginez că reţeta originală se face cu brânză de oaie, însă eu am avut doar telemea de vacă pentru că numai dintr-asta mâncăm. Atenţie! Dacă faceţi ca mine s-ar putea să iasă puţin nesărată mâncarea. Depinde de gust... La final, după ce brânzica s-a topit, se adaugă un ou, două (batute), în funcţie de cantitatea preparată. Gata mâncărica! Dada zice că dacă vreţi să fie mai iute puteţi pune puţină ciuşcă. Oricum, mâncărica este excelentă. Eu am folosit-o ca garnitură pentru o friptură de muşchi de porc, bine condimentată, friptă la grătar.

Ca desert am preparat un Tort cu ananas. Simplu, cam dulce, dar bun :) Reţeta aici: http://www.goodfood.ro/reteta/tort-cu-ananas-114795.html
Am avut un singur inconvenient: nu am găsit cireşe confiate, aşa că am folosit prune :)