Prăjitura deşteaptă

Am găsit această reţetă pe site-ul www.gourmandine.ro şi mi s-a părut că are un nume haios şi că nu este greu de făcut. Mia mult, numele m-a făcut curioasă. De ce este deşteaptă această prăjitură?

Reţeta originală spune să folosim margarină, însă eu am ales untul. Nu este nicio diferenţă, prăjitura iese chiar mai bună. Nu se face greu, doar că vă trebuie un castron mai mare. Credeam despre al meu că este mare, dar s-a dovedit aproape neîncăpător. Dacă urmaţi paşii din reţetă, nu are cum să nu vă iasă. Încă ceva: nu lăsaţi la foc foarte mic, pentru că nu se încheagă. Eu am lăsat aproape o oră la 170 de grade.




Ingrediente:

8 ouă
250g unt

225g făină
2 linguri apă
1 litru lapte călduţ
Vanilie

300g zahăr

Zahăr pudră pentru decorat

Mod de preparare:

Punem la topit untul pe care îl lăsăm apoi la răcit.

Batem albuşurile spumă. Într-un alt castron amestecăm bine gălbenuşurile, cu zahărul, vanilia şi lingurile de apă. Adăugăm untul răcit, făina, laptele şi, la final, albuşurile bătute spumă.

Compoziţia rezultată trebuie să aibă consistenţa celei pentru clătite, dar mai aerată din cauza albuşurilor.

Tapetăm tava cu hârtie de copt şi punem prăjitura la cuptor.

Aici intervine deşteptăciunea ei. La final veţi avea, dintr-o singură compoziţie, o prăjitură cu trei staturi. Este magie! :)

Poftă bună!

Lasă Mazăre Primăria pentru scenă?

Românul s-a născut poet, iar Mazăre a văzut lumina zilei pentru a fi un mare dansator. Cam aşa am putea concluziona în urma apariţiilor publice ale edilului Constanţei.

Dacă ţara şi urbea ne-au fost conduse, de-a lungul timpului, de pricepuţi în cine ştie ce domenii, iată că acum a venit şi vremea primarului-dansator. Că tot se poartă apelativele gen „preşedinte-jucător“ şi aşa mai departe. Numai că noi, constănţenii, ne putem mândri cu cel mai dănţuitor şi mai priceput într-ale ritmurilor exotice dintre primarii mioritici. Dacă a dansat greceşte la Măruţă în emisiune şi a spart farfurii, apoi şi-a demonstrat talentele pe scenă, acompaniat fiind de acordurile emise de gâtlejul unei cântăreţe din bătrâna Eladă, iată că a venit şi perioada ritmurilor mai fierbinţi. Aşa cum este şi viaţa lui Radu Măzăre, de altfel: fierbinte şi condimentată. Că doar nu ar avea vreun rost să-şi piardă renumele de „tânăr şi neliniştit“, nu? Mai ales acum, că a reuşit să transforme vechiul Tomis în bazarul pasiunilor sale. Pe care le expune, fără niciun pic de reţinere, pe tarabele imaginare din Mamaia. „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi să-i satisfacem lui Mazăre toate capriciile“, par a spune într-un glas toţi românaşii. Pentru că, dacă nu pune el umărul, pe bani publici, nu altcumva, la încropirea de evenimente menite chipurile să atragă turiştii, vin alţii şi o pun de un festival, de o paradă de maşini şi altfel de astfel de evenimente care să-i gâdile privirea şi ego-ul. Apoi, încântat, primarul nostru parcă are mai multă tragere de inimă când vine vorba de hulit procurorii de la DNA. Revenind însă la talentul de dansator al lui Mazăre, trebuie neapărat să amintim că a primit un premiu, zilele trecute, din partea comunităţii salsa. Bravos, halal să-ţi fie! Nu că ar fi un lucru rău, însă, sincer vă spun, mă tem. Dacă se va trezi Radu Mazăre că şi-a greşit cariera şi că politica nu-i mai convine? Dacă va realiza că viaţa lui este scena şi nimic nu-l va mai putea ţine departe de ea? Dacă ne va lăsa baltă şi nu ne va mai conduce oraşul? Vă puteţi imagina o viaţă fără Radu Mazăre? Cine va mai aviza construcţiile pe spaţiul verde? Cine va mai ocupa Lacul Siutghiol şi cine, cine oare va mai aduce dansatorii de tango la Mamaia? Eu vă dau un sfat: nu-l lăsaţi să mai danseze! Descurajaţi-l, tăiaţi-i elanul! Salvaţi-l de la pieirea politică! Sau mai bine îndemnaţi-l să cânte, pentru că, după cum singur a spus, „rage ca un măgar“.