Prăjitura deşteaptă

Am găsit această reţetă pe site-ul www.gourmandine.ro şi mi s-a părut că are un nume haios şi că nu este greu de făcut. Mia mult, numele m-a făcut curioasă. De ce este deşteaptă această prăjitură?

Reţeta originală spune să folosim margarină, însă eu am ales untul. Nu este nicio diferenţă, prăjitura iese chiar mai bună. Nu se face greu, doar că vă trebuie un castron mai mare. Credeam despre al meu că este mare, dar s-a dovedit aproape neîncăpător. Dacă urmaţi paşii din reţetă, nu are cum să nu vă iasă. Încă ceva: nu lăsaţi la foc foarte mic, pentru că nu se încheagă. Eu am lăsat aproape o oră la 170 de grade.




Ingrediente:

8 ouă
250g unt

225g făină
2 linguri apă
1 litru lapte călduţ
Vanilie

300g zahăr

Zahăr pudră pentru decorat

Mod de preparare:

Punem la topit untul pe care îl lăsăm apoi la răcit.

Batem albuşurile spumă. Într-un alt castron amestecăm bine gălbenuşurile, cu zahărul, vanilia şi lingurile de apă. Adăugăm untul răcit, făina, laptele şi, la final, albuşurile bătute spumă.

Compoziţia rezultată trebuie să aibă consistenţa celei pentru clătite, dar mai aerată din cauza albuşurilor.

Tapetăm tava cu hârtie de copt şi punem prăjitura la cuptor.

Aici intervine deşteptăciunea ei. La final veţi avea, dintr-o singură compoziţie, o prăjitură cu trei staturi. Este magie! :)

Poftă bună!

Brioşe cu ciocolată

Ingrediente pentru 12 brioşe:

310 gr făină, 230 gr zahăr, 1 linguriţă praf de copt, nelipsitul praf de sare, 115 gr unt topit, călduţ, 3 ouă, 80 gr cacao

Crema:

250 gr cremă de brânză, 200 gr. ciocolată cu lapte

Amestecăm într-un bol ingredientele solide, în afară de zahăr. Separat se bat foarte bine ouăle împreună cu zahărul până ce devin cremoase, moment în care se adaugă untul călduţ mixând cu viteza medie pentru 3-4 minute. Se adaugă apoi amestecul de ingrediente uscate, puţin câte puţin, mixând până la omogenizarea completă. Se toarnă în forme şi se coc în cuptorul preîncălzit, la foc mediu, până ce trec testul scobitorii.

Pentru cremă, topim ciocolata la bain marie, apoi o amestecăm cu crema de brânză.

Poftă bună!

E.E. Cummings

Song of the day

Olaf

Olaf a ajuns în vieţile noastre destul de neaşteptat. Ne-am îndrăgostit de el, am ştiut că trebuie să fie al nostru... şi asta a fost. Fără să ne gândim prea mult la consecinţe, la nimic. Şi foarte bine am făcut.

Olaf m-a învăţat enorm. M-a învăţat...:

Că iubeşti chiar dacă te cerţi.
Că te poţi trezi la 5 jumate dimineaţa plin de energie şi cu zâmbetul pe buze.
M-a învăţat să fiu mai responsabilă.
Să nu mai fiu egoistă. Să nu mă gândesc prima dată la mine.
Că la 6 dimineaţa te poţi plimba, fie ploaie, fie vânt.
Că la ora aia aerul este MINUNAT!!!
Că o clipă de iubire face cât un milion de zile de ceartă.
Că revederea TREBUIE să fie exuberantă.
Că iubirea se arată. Şi se arată mult, mult, mult
Că apropierea fizică, lipirea de corpul celuilalt, este nu doar un gest, ci un sentiment. Îţi arăţi dragostea şi încrederea
Că, dacă vrem, putem fi mai atenţi la ceilalţi şi le putem simţi stările, durerile, doar din felul în care respiră sau privesc.
Că iubirea asta neînţeleasă de mulţi ne ajută să trecem peste tot în alt fel decât înainte. Că suntem 3, iar lumea noastră împreună este minunată.
Că poţi vorbi pe Viber cu un căţeluş :) da, da, e adevărat
Că fericirea nu este presetată. Fiecare este fericit şi iubeşte în felul lui
Că poţi renunţa la shopping pentru un vaccin/o radiografie/o pastilă/un set de analize/o hăinuţă nouă pentru Olaf


Olaf este, poate, pentru alţii, doar un căţel. Ştiu că voi fi numită nebună sau mai ştiu eu cum. Mi s-a spus că mai bine făceam copii. Tare mi-aş dori ca unii să nu mai judece atât de mult lucruri de care n-au habar. Serios, nu-mi pasă. Pentru mine, Olaf este o lecţie de viaţă. O cascadă de sentimente. Copleşitor, obositor, dar MINUNAT. Este iubire şi afecţiune în stare pură. Încercaţi, voi care aveţi nevoie de aşa ceva în vieţile voastre. Este cel mai bun remediu... :)

Are şi pagină de Facebook: https://www.facebook.com/OlafThePug  :D

Povestea mea de iubire...

...A ţinut aproape şapte ani şi jumătate. A început timid, cu fluturi în stomac, cu tremurat de picioare. A fost cea mai lungă poveste de dragoste. Ca orice istorie a fost presărată cu bune şi cu rele. Dar ce mai ţin minte acum?... Doar bunele. M-a dus peste tot, prin locuri în care nu credeam că voi ajunge vreodată. M-a plimbat prin toate instituţiile Constanţei, unele plicticoase şi mi-am înjurat cu patos dragostea pentru că nu-mi arăta pasiunea de care aveam nevoie. Cine te duce prin WC-uri publice, cine trage de tine, cine te oboseşte, te scârbeşte, te duce la limită pentru ca mai apoi să te ridice în slăvi, să te fericească în aşa fel încât să uiţi toate relele, toate înjurăturile, toate chinurile? Cine dacă nu o dragoste adevărată? Am învăţat alături de ea, de dragostea mea, mi-am pus sufletul pe tavă, mi-am pierdut nopţile gândind şi zilele scriindu-i scrisori. Dar, să nu uit. Dragostea noastră a început pe o străduţă din Peninsulă sub ochii unui domn care mi-a părut cel mai morocănos personaj pe care l-am văzut vreodată. „Ai înţeles ceva?“, m-a întrebat domnul la un moment dat şi mi-a dat drumul. Se pare că începusem să înţeleg. Se uita la mine deasupra ochelarilor de citit şi nu-mi lăsa replică. Am învăţat să văd mai departe de morocăneala lui.
Pe străduţa din Peninsulă nu am mai ajuns demult, dar de fiecare dată când trec pe lângă ea îmi amintesc cu drag de dragostea mea.
Domnul morocănos de care vă spuneam mă priveşte şi acum, după şapte ani şi jumătate, ca martor al poveştii mele de la începutul ei, până la final. A fost fericire, au fost plânsete, a fost durere, urmată de plăcere, au fost dezamăgiri, dar şi multe satisfacţii. „O poveste cum alta n-o să mai fie“, gândeam odată. „Cea dintâi şi cea din urmă“. Am trăit aşa şapte ani şi jumătate, fiecare zi a trecut cu intensitate, mai ales pentru că am crescut împreună: eu, dragostea şi domnul morocănos (de fapt nu-i chiar aşa, dar vrea să pară). Au fost atâtea momente încât mi-ar fi greu şi frică să aleg, ar fi nedrept, şi atâţia oameni care au trecut prin povestea noastră încât aş putea scrie un roman. Un roman de dragoste cu final nu neapărat fericit. Cu final închis sau deschis... ne va spune doar timpul. O mare dragoste aproape stinsă...
Am scris, am râs, am plâns, m-am bucurat şi am scrâşnit din dinţi.
Într-un colţ al sufletului voi fi mereu „Corina de la ZIUA de Constanţa“. Ştiţi cum se spune: „Niciodată nu vei uita o mare dragoste!“.

Te iubesc de nu mai pot

There's an endless story...

It this isn’t love, tell me what it is

Wanna wake up every morning to your sweet face... always

Love is all that I can give to you

Eşti glasul ce-l aud când totu-n jur a tăcut

M-acoperi, mă-nţelegi, mă strângi, mă încălzeşti
Mă faci să cred că-n doi e mult mai greu să pierzi

Nessuno sa la verità, è un grande amore e mai più grande esisterà

Mică pauză de linişte: Cea mai frumoasă zi...

Când te trezeşti dimineaţa mirosind a el şi nu a tine, când deschizi ochii în miez de noapte şi-l vezi în pragul uşii de la dormitor, chiar dacă nu te aşteptai să fie acolo, când ştii că nu te mai cuibăreşti doar în braţele lui, ci în suflet, când te gâdilă pentru a te trezi cu zâmbetul pe buze şi când, la 7 dimineaţa are chef de joacă, când închide uşa în urma lui apoi sună la sonerie pentru că ştie că te amuză şi când ştii că şi mâine va fi la fel... Aşa începe cea mai frumoasă zi...

bright side of life :)

<3 :X =))

M-am îndrăgostit!!!! Îl cheama Ed Westwick. privire de drac, vârsta potrivita.. :)) ce-mi mai tre'? :X <3>

iubitu' meu

vi-l prezint pe iubitu' meu. cei apropiaţi mie o să spună că mereu mi-au plăcut ăia mai mici, dar de data asta am întrecut orice măsură :))

eee, DA. uite aşa! pe el o să-l aştept până o să fie destul de mare, o să-i facă ta-su id de mess şi o să stăm nopţile la barfe şi vrăjeli.

probabil că atunci voi fi zbârcită şi bătrână, dar va merita aşteptarea. sper din tot sufletu' meu să nu semene cu tati lui sau cu naşi-su'. cel puţin nu la păr (cu niciunul dintre ei) ;))

 este adevărat că uneori nu se poate abţine şi mă mai înseală cu câte o piţipoancă de doi ani, dar... la naiba. cum să nu-i iert? 

aşadar, el este Cătălin Andrei. cel mai frumos iubit din lume :D