Stockholm-ul României - păreri despre ţara mea

Este prima dată când scriu despre această campanie. M-a scârbit, dar parcă a fost mai liniştită decât altele. O spun din start: am votat şi votez Iohannis. Însă, candidatul Iohannis nu m-a convins. Îmi plac indivizii mai incisivi, mai repezi, cu vorbele la ei, cu reacţie. Un preşedinte trebuie să aibă reacţie. Iohannis merge pe principiul "şi melcul, ţuşti!", iar stilul acesta îmi displace. În primul tur am votat matematic. Fără convingere. Am sperat că cel cu şansele cele mai mari de a-l bate pe Ponta, Iohannis, va obţine un scor mai bun. Dacă era altfel... aş fi votat cu Macovei. Înjuraţi-mă, aveţi voie! Acum nu-l votez pe Iohannis, ci votez anti-Ponta. Este simplu. Mi-e groază când mă gândesc la faptul că, avându-l pe Ponta preşedinte de ţară, Mazăre nu va mai avea nicio oprelişte. Va fi chiar mai rău decât este acum. MI-E GROAZĂ!
Însă, ne merităm soarta. Pentru că noi, românii, suferim de cea mai acută formă a sindromului Stockholm. Ne iubim torţionarii.
De-a lungul vremii am observat mai multe comportamente aberante, patologice, ale acestei naţii.
Comunismul ne-a afectat în asemenea hal încât am devenit un popor suferind, nebun, imoral, infantil, lipsit de dorinţe fireşti, fără instinct de conservare, un popor de masochişti, de violaţi, de schingiuiţi, de oameni care, după ce-şi ling rănile şi se spală de pişatul în care au zăcut în urma torturii se întorc zâmbitori şi drăgăstoşi la torţionar.
Suntem noi, cei care trăiesc încă în comunism. Cei pentru care 25 de ani au stat în loc, n-au trecut. Cei care sunt, încă, pe vremea lui Ceuşescu. Aşa ne dezvoltăm, nu putem scăpa. De fapt nu ne-am dezvoltat. Mentalul colectiv, cel bolnav, distrus, suferind, aşa funcţionează. Memoria colectivă a acestui popor este grav avariată. Am uitat cine suntem şi ce putem face. Nu ştim despre noi decât că suntem laşi, trădători, leneşi, mâncăi, boieri, artişti, petrecăreţi, încuiaţi la minte, bârfitori, moralişti, pseudo-ospitalieri.Ţara în care BMWu` valorează mai mult decât o diplomă, o ţară de oameni răi, avari, ipocriţi, care nu ştiu să aibă grijă şi să îi aprecieze pe cei apropiaţi, ci numai pe străini. O ţară de femei maltratate şi de copii mutilaţi sufleteşte, de beţivi, de curvari, de bipolari, de hoţi, de beizadele care se cred Dumnezei, un loc în care ţi se refuză până şi dreptul la sănătate. Ne mirăm că ni se refuză dreptul la vot, la opinie?
Se vede cum suntem din felul în care ne tratăm ţara. Votul ăsta mult dezbătut este, de fapt, singurul lucru pe care îl faci pentru ţara ta. Pentru viitorul ei, nu pentru economie, nu pentru PIB sau alte cele: PENTRU ŢARĂ! Pentru copiii şi părinţii tăi. Dar nu avem noţiunea asta. Mie îmi vine să plâng când mă gândesc că mama o să trăiască, în anii crunţi ai bătrâneţii, aici. Aş fi în stare de orice să împiedic asta!
M-am uitat aseară la marea răfuială între candidaţi. Aia nu a fost dezbatere, ci o joacă de copii, cu unul mai mutulică, mai bine crescut, care se crede uşor superior, probabil că are note mai bune şi provine dintr-o familie mai înstărită, şi un altul care pare puţin complexat de mediul din care provine, care atacă pentru a se apăra, pentru a para întrebările incomode, care şi-a schimbat gagica odată ce-a prins "cheag" din punct de vedere financiar. Şi-a luat fată de om bogat din sat, cu mai multe vite şi cu influenţă la primar. Dar el, băiat descurcăreţ, cu vorbele la el, nu ştie ce-i aia subtilitatea, ci stăpâneşte doar miştocăria. Când îl vede p-ăla mai simţit, simte nevoia să-l calce în picioare. "Ce, mă, eşti şmecher? Ai casetofon şi video? Ţi-a luat mă-ta haină de piele, futu-te-n gură! Eu sunt mai tare, bă, că sunt ginerele lu' cutare şi am ajuns să conduc CAP-ul din sat, cel mai bogat din judeţ", spune el, scuipă o coajă de sămânţă şi pleacă pe ritmurile unei melodii cântate de Guţă.
Poate cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în facultate, pentru mine, ca om, a fost că orice complex de superioritate vine dintr-unul de inferioritate. Asta am văzut aseară la candidatul Ponta. Adevărata faţă a unui băieţaş complexat.
Şi eu am fost complexată aseară. Din cauza candidaţilor slabi, din cauza lipsei de alternativă, pentru că trebuie să votez anti şi nu pro. Nu am putut asista la toată dezbaterea. Pur şi simplu nu am rezistat. Azi am citit cele mai multe dintre reacţii. Niciuna nu m-a convins. Iohannis nu ştie tot ce trebuie, e clar. Ponta e nesimţit şi oportunist.... asta ştiam deja. România nu va avea preşedinte - asta este cel mai grav.
România va avea un Ponta. Naivă cum sunt, încă sper să mă înşel. Nu îmi place că este comparat cu Micky Mouse.... mi se pare o jignire adusă simpaticului şoricel al lui Disney. El a făcut istorie. Ponta nu va face nimic. Va aduce România acolo unde îi este locul: în nişte vremuri pe care inconştient ni le dorim. Nouă nu ne place libertatea. 25 de ani nu au fost de ajuns pentru a ne obişnui cu ea, pentru a ne bucura de ea. Nouă ne place jugul. Că doar asta suntem, vite. În concluzie, noi, iubitorii de cozi, de mocangeală, de mizerii, de bârfe, indivizi în stare să-i judecăm numai pe alţii, dar pe noi niciodată, vom readuce ţara acolo unde s-a tot învârtit ca într-o găleată să ajungă: fix de unde am plecat.
O merităm noi, oameni care nu ne preţuim libertăţile. O merită clasa politică, cea care a promovat non-valori, care nu s-a gândit la viitor, ci numai la prezentul din conturile lor. O merită afaceriştii, cei care au susţinut mereu nu pe cine ar fi fost normal, ci doar pe cel care putea să le facă vreun serviciu. Din păcate, România nu o merită.

Cât înseamnă Constanţa pentru Mazăre? Episodul 0 (zero)

„Prejudiciul este zero" - aşa zice primarul Radu Mazăre despre dosarul retrocedărilor. Procurorii DNA zic cu totul altceva. Eu cred că, de fapt, oraşul acesta înseamnă zero pentru Mazăre. Nefiind născut aici nu s-a ataşat de el, îi este indiferent. Sau nu prea. De-a lungul vremii am citit atât rechizitoriul DNA-ului, am văzut expertiza în baza căreia procurorii şi-au întocmit cauza, am fost şocată de hărţi, să văd cât din Constanţa a ajuns pe mâinile... cuiva în urma acestor retrocedări, dar am mai avut ocazia să aflu ceva. Un detaliu semnificativ pe care mulţi nu îl iau în seamă: la cine au ajuns terenurile retrocedate nu de Mazăre singur, ci de un adevărat batalion de oameni. „Armata" primarului zice că şi-a făcut treaba. Eu nu pot să judec asta, aşa cum nu pot spune dacă faptele lor sunt sau nu ilegale ori de natură penală. Este treaba altora să facă asta. Eu, în schimb, pot să văd finalitatea unor acte care au început la puţin timp după ce Radu Mazăre a ajuns primarul Constanţei. Văd cum un medic oarecare venit din Bucureşti, ajuns şef de secţie la Constanţa, are o declaraţie de avere împopoţonată cu terenuri prin oraşul nostru drag. Cartierul Compozitorilor vă zice ceva? E, acolo a fost şi poate că încă este mare moşier acest medic. Cică a ajuns în secţie anul trecut şi a întrebat cadrele medicale ce terenuri au prin Constanţa. Nu prea aveau. Jenant! Mai pot spune că, tot prin Compozitorilor, mai găsim şi nişte firme conduse de un anume domn Valentin Gheorghe Ionescu. Fost coleg de Institut de Marină, Ionescu a fondat alături de Mazăre, Nicuşor şi Strutinsky Contrastul, apoi nu s-a mai înţeles cu prietenii. A fost luat de regretatul Gheorghe Cârciog la Evenimentul Zilei şi a văzut cum se scrie istoria presei post-decembriste. Ce-i al lui e al lui, nu-i aşa? Apoi, când cu retrocedările, a fost adus înapoi la „matcă". La ora asta este un aprig luptător şi pe câmpul eolienelor dobrogene. Firmele conduse de Sorina Hortolomei Moscu, Pomacost, City Park Mall-ul adus în Constanţa de Elan Schwartzenberg, Sorin Gabriel Strutinsky, Virgil Calina, Paraschiva Barbu, Aqua Magic, Five Holding, Nisipuri, Spectrum Residence - sunt numai câteva cuvinte cheie ale afacerii post-retrocedare. Da, n-o fi ilegal, dar cu siguranţă este în vreun fel.

quote of the night

Cel mai bun mijloc de a pierde o femeie este să-i arăţi un fel de viaţă pe care nu i-l poţi oferi decât câteva zile. Ea are să încerce să-l redobândească, dar cu cineva care este în stare să trăiască aşa tot timpul.Erich Maria Remarque - Arcul de Triumf

I-au pus gând rău lui Mickey!!!

Omorâţi-l pe Mickey Mouse

Un cleric (ulema) saudit a declarat ilicită sărbătorirea zilei de naştere. Altul, egiptean, cenzurează participarea la concursurile televizate cu premii în bani. Iar un alt cleric, tot saudit Mohamed al Munajid, a lansat recent la televizor o fatwa împotriva lui Mickey Mouse, considerând că personajul lui Disney este 'un soldat al Satanei' care 'trebuie omorât'. Desenul animat, spune el, face apologia rozătoarelor pe care sharia (legea islamică) îi califică drept mici corupători ce trebuie exterminaţi, notează ziarul El Pais. În cazurile cele mai grave, aceşti doctori ai legii islamice condamnă la moarte persoanele ale căror acţiuni le consideră blasfemiatoare sau eretice, mai presus de legile din respectivele ţări. Aceste edicte religioase - fatwa - sunt obligatorii de îndeplinit pentru musulmani, însă de multe ori arată că nu au legătură cu realitatea ori se contrazic între ele. În lipsa unui papă sau unui patriarh care să exercite drept arbitru al ortodoxiei islamice, proliferarea lor îi copleşeşte pe credincioşii musulmani. Iar unele voci au început să ceară să se facă ordine în acest haos. O dezbatere pe această temă a izbucnit recent în Arabia Saudită, unde cea mai înaltă autoritate judiciară (şi religioasă), şeicul Salih Ibn al Luhaydan a decretat că este 'legitim să fie omorâţi' proprietarii posturilor de televiziune prin satelit care emit programe imorale, în cazul în care alte pedepse nu se dovedesc eficiente. Al Luhaydan, care prezidează tribunalele islamice, a răspuns astfel la întrebările unui ascultător care îi cerea părerea despre telenovelele difuzate în postul de Ramadan în care apar femei musulmane fără văl şi considerate scandaloase, potrivit standardelor cele mai conservatoare. Aşa funcţionează pronunţarea edictelor fatwa, la cererea ascultătorilor. Deşi islamul furnizează reguli de comportament pentru toate domeniile de viaţă, Coranul sau preceptele profetului nu sunt de multe ori ajustate la situaţiile vieţii contemporane. Este oare, interzis unui musulman să participe la un concurs de televiziune care propune premii în monetar, ori să-şi sărbătorească ziua de naştere? În faţa îndoielilor ce pot să persiste, cucernicii se adresează clericilor ulema care să-i lumineze.§i ce instrument mai bun decât televiziunea prin satelit sau Internetul? La câteva minute de la pronunţarea legii lui Al Luhaydan, noua fatwa era deja obiectul unei dispute aprinse în reţea, fapt ce a dus la nuanţarea sa. Noile instrumente au sporit posibilitatea de a comunica şi de a pune întrebări. Acum un secol, comitetul pentru fatwa al Al Azhar (cea mai înaltă instituţie a islamului sunit) emitea cel puţin 200 de edicte pe zi; azi numărul lor depăşeşte o mie. Iar al Azhar ne este singura sursă de fatwe. Din Maroc şi până în Indonezia, diferite autorităţi religioase se simt îndreptăţite să-şi ghideze credincioşii din jurisdicţie indiferent de temă, de la sex şi până la investiţiile la Bursă (întreg stabilimentul din Doha a tremurat în 2006 când un ulema i-a acuzat pe responsabili că folosesc finanţări de provenienţă neislamică).Chestiunile merg de la cele triviale (dacă este permis să porţi perucă; existe unele edicte contrare) şi până la cele vulgare (precum schimbarea sexului, admisă de unii clerici). Există şi răspunsuri delirante. La întrebarea dacă un bărbat şi o femeie care nu au niciun fel de relaţii pot lucra singuri într-un birou, clericul Al Azhar a sugerat anul trecut ca femeia 'să-i dea să sugă de cinci ori pe zi bărbatului, pentru a se crea astfel o legătură maternă, care să elimine pericolul unor relaţii sexuale'. Scandalul declanşat în Egipt a fost monstru. Comitetul pentru fatwe Al Azhar s-a reunit, l-a anulat şi l-a sancţionat pe clericul care a emis edictul. Ulterior, preşedintele instituţiei, Ahmed al Tayeb, a propus crearea unui post de televiziune pentru a controla 'profunzimea fatwelor editate pentru bani, sau la cererea unor persoane avide de faimă şi care ofensează islamul şi societatea'.Există decizii fantasmagorice, precum îndemnul la asasinare a lui Mickey Mouse, dar şi unele foarte grave. Occidentul a descoperit lumea fatwelor după condamnarea la moarte lansată de ayatollahul Khomeiny împotriva lui Salman Rushdie, în 1989, pentru romanul său 'Versetele Satanice', pe care l-a considerat o blasfemie. Popularitatea celui pe atunci lider iranian i-a îndemnat pe unii fanatici să încerce să o ducă la bun sfârşit. Scriitorul trăieşte încă sub protecţia poliţiei. Aceste edicte religioase sunt o dilemă pentru guvernele islamice. Au validitate legală? Depinde de ponderea pe care sharia o are în legislaţia ţării şi de pronunţările pe această temă a autorităţilor în exerciţiu.Astfel în 2007, guvernul egiptean a aplaudat un edict al marelui muftiu Ali Goma împotriva ablaţiunii clitorisului, iar cu câteva luni în urmă oprise o fatwa ce decreta sculptura contrară islamului.
AGERPRES