sâmbătă, 23 februarie 2008

pedro guerra - contaminame

Ce şi de ce citim


Cărtărescu şi Coelho... că-s la modă. Cam asta citesc românii. Şi, să nu trecem cu vederea tabloidele. Ziarele astea chiar fac vânzări!
Nu vreau să credeţi că mă dau vreo cultă. În nici un caz. Citesc când am timp, în limite normale. Şi, bineînţeles, îmi pică în mâini şi tabloidele. De fapt, trebuie să mărturisesc faptul că în fiecare dimineaţă citesc cel puţin patru astfel de publicaţii. Doar nu puteam să mă dezmint, nu? Sunt româncă şi nu pot schimba asta.
Autohtonii sunt voyeuri. Au ei o plăcere deosebită să privească prin gaura cheii la vieţile celorlalţi. Sunt ei dispuşi să reţină orice prostie despre orice vedetuţă fabricată de ziarişti. Însă, dacă li se oferă o informaţie despre un artist de valoare, un interviu cu o persoană mai puţin mediatizată însă mult mai importantă nici nu se uită. Am simţit pe pielea mea efectul ăsta ipocrit şi superficial al educaţiei precare a românilor. Nu vreau să par dură însă, am ajuns la concluzia că asta ne lipseşte: cultura.
Sau poate că nu, poate greşesc eu. Cea mai frumoasă perspectivă asupra acestei situaţii ar fi doar nepăsarea, superficialitatea, viteza în care ne trăim vieţile.
Poate că felul în care modul în care citim şi felul în care ne alegem lecturile mă afectează pe mine este foarte direct. Am scris la un moment dat un editorial în care am pus o părticică din mine. Mi-am arătat un sentiment, oricât de banal ar fi fost el, în faţa celor care citesc acest ziar. A doua zi am primit semnale „de bine“ din mai multe părţi. Oamenii mi-au apreciat scrierile însă, pe Internet, lumea nu a fost interesată de povestea mea. Oricum, poate de data asta chiar sunt subiectivă însă, mă simt obligată să vă transmit, din nou, o parte din sufletul meu.
Nu ne cere nimeni să ne uităm numai la posturile TV specializate în cultură, suntem conştienţi că nu avem timp să citim, să ne limpezim minţile şi să mai gândim în toată agitaţia cotidiană. Repet, pentru a treia oară deja: suntem superficiali. Citim informaţie multă şi proastă.
Ştim ce cupă are la sutien Simona Senzual, ştim câte operaţii de mărire/micşorare a bustului a făcut Ana-Maria Prodan, spunem cu ochii închişi ora şi data naşterii fiicei Andreei Marin. Ştim cine cu cine s-a cuplat în nu ştiu eu ce reality-show, cunoaştem toţi artiştii ce fac parte din mai ştiu eu care naţionalitate conlocuitoare şi putem vorbi ore în şir despre subiectul unei telenovele. Însă, niciodată nu ştim să deosebim valoarea de nonvaloare.
Apoi, ajunşi „oameni mari“ ne miră faptul că progeniturile noastre au modele cum ar fi Guţă sau zâna Surprizelor. Sinceră să fiu, mi-aş dori să ne uităm la alte lucruri. şi mi-aş alege ca model, decât pe cei enumeraţi mai sus, un căţeluş pe care l-am văzut în urmă cu câteva seri, ducând de mâncare unuia mai mic decât el. Mai umani şi puţin mai profunzi decât noi, nu vi se pare?