duminică, 31 octombrie 2010

Robbie



No more hurting me, no more lies



No more trouble in my life,
No more tears over you to cry,
No more breaking me inside,
No more hurting me, no more lies

I'll walk away with my dignity,
You can't take that away from me,

No More, (No more) No More, (No more) No More, (No more) No More (No)

No more waiting up all night,
No more secrets you tried to hide,
No more covering your crimes,
No more you, I've made up my mind

I'll walk away with my dignity,
You can't take that away from me,
All the good love that I have wasted (I wasted so much of my love)
All this pain I can't take it.

No More, (Oh no) No More, (Oh no) No More, (Oh no) No More (No)

Someday you'll be back
Wanting more of what we had (I aint goin givin none)

I walk away with my dignity,
You can not take that away from me,
All the good love I have wasted (so much love, so much love)
All this pain I can't take it.


quote of the day

“Adevărata femeie niciodată nu sărută prima; adevăratul tip al femeii aşteaptă totul de la bărbat: primul cuvânt, prima sărutare, prima jertfă, primul exemplu. Rareori femeia rupe prima cu iubirea nefericită, însă o dată despărţită, uită cea dintâi sau neagă trecutul.” Iovan Ducici – Fericire, iubire, femeie

songs of the day



Mică pauză de linişte - Fluturi


Am încercat să-mi recapăt fluturii. I-am pierdut acum mult timp. Au venit, am tresărit speriată de apariţia lor şi i-am îndepărtat. Sper că nu pentru totdeauna. M-am dus acolo unde credeam că i-am lăsat, în locul în care îmi închipuiam că s-au ascuns de mine şi de reacţiile mele bruşte, i-am căutat cu speranţă... însă nu i-am găsit. Fluturii mei par că s-au pierdut... Dar ... Nu voi înceta să-i caut. poate îi voi regăsi într-un final. Îmi vreau fluturii înapoi

vineri, 29 octombrie 2010

quote of the day

Uneori, când ai impresia că totul s-a sfârşit, viaţa îţi oferă de fapt un nou început. Totul e să ştii să-l recunoşti. Richard Paul Evans - Floarea-soarelui

They say two wrongs don’t make it right


song of the day


Dr. House Advice


Corina was given an advice by Dr. House
...
Choosing to ignore someone works almost as well as having a real hearing problem. You should try it sometime.

joi, 28 octombrie 2010

Mică pauză de linişte - Linişte

Lanţuri rupte, cuvinte spuse, gânduri acceptate, linişte, resemnare, puţină ură, multă nepăsare, frică, fugă, fericire, o umbră de melancolie... un moment aşteptat care a venit, într-un final. Linişte...



song of the day


quote of the day

Nu simţi necesitatea uitării decât a lucrurilor şi experienţelor din cauza cărora ai suferit. Or, unul din paradoxele bestiale ale acestei lumi este de a şterge amintirile celor ce n-ar vrea să uite şi de a fixa amintirile în memoria celor ce ar dori să uite totul. Emil Cioran

miercuri, 27 octombrie 2010

song of the day


quote of the day

„Ma intrebam daca barbatii pot fi atat de orbiti de frumusete incat sa fie dispusi sa-si petreaca viata alaturi de un demon, cu conditia sa fie un demon frumos.” Arthur Golden – Memoriile unei gheise

marți, 26 octombrie 2010

song of the night


quote of the day

Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea - şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoana din biserică. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea
Ionel Teodoreanu – Lorelei

De-ai putea sa simti vreodata ce-i in inima mea cand lipsesti n-ai mai putea sa stii pe unde esti te-ai rataci


song of the day


luni, 25 octombrie 2010

Minuţel de poezie - Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

song of the day


quote of the day

Unde sunt oamenii?, vorbi in cele din urma micul print. Te simti cam singur in pustiu...
Singur te simti si printre oameni, zise sarpele.

Antoine de Saint-Exupery - Micul print

Pauză de linişte - Cercul

În viaţă revin gânduri, cuvinte, sentimente, frustrări şi persoane. Parcă totul trebuie să se repete într-un oarecare fel. Chiar şi lacrimile revin. Întotdeauna credem că totul se sfârşeşte când, de fapt, nimic nu pare a avea un final. Sau... poate că finalul nu îl putem prevesti, nu îl intuim, vine pe neprevăzute şi nu atunci când vrem noi să se întâmple. Până la acel moment retrăim aceleaşi lucruri, aceleaşi situaţii, plângem aceleaşi lacrimi şi revedem aceleaşi persoane. Chiar dacă indivizii nu sunt aceiaşi, ştim întotdeauna să facem paralele între două entităţi mai mult sau mai puţin umane care ne-au traversat viaţa. Pentru că, presupun eu, aşa suntem creaţi... să ne raportăm mereu la exprienţe trecute, la persoane întâlnite sau la alte lacrimi plânse. Poate că aşa ne formăm reperele. Ciclic, gândim aceleaşi gânduri, ne dor aceleaşi cuvinte, mângâiem cu aceeaşi dorinţă şi sărutăm cu aceeaşi dragoste, chiar dacă „beneficiarul“ amalgamului de sentimente nu este mereu acelaşi. Şi, în ciuda faptului că ne trăim vieţile repetitiv nu reacţionăm niciodată diferit, de parcă am fi loviţi de amnezie atunci când situaţia se întoarce. Ca şi cum am uitat totul şi am început iar şi iar să trăim la fel. Să iubim, să gândim, să dorim, să vorbim şi să plângem la fel...
Este de ajuns să-ţi citeşti scrisorile trecutului pentru a-ţi da seama că cele ale prezentului sunt identice şi că cele ale viitorului sunt deja scrise...

miercuri, 20 octombrie 2010

The shorter story no love, no glory no hero in her sky


song of the night

Minuţel de poezie - Vălul des mi-ascundea disperarea... - Anna Ahmatova

Vălul des mi-ascundea disperarea,
Faţa palidă, ochii fierbinţi...
Cu tristeţea-mi imensă ca marea
Am sfarşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus pe o noapte cu lună –
Gura strînsă-ntr-un strîmbet amar.
Am fugit dupa el ca nebună,
Să-l ajung lîngă poartă măcar.

I-am strigat : «Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, voi muri!»
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surîzînd: «Vezi că-i vînt. Vei răci!»

If it makes you happy then why the hell are you so sad


Pauză de linişte - Schimbare

nu am fost niciodată adepta schimbărilor. nu mă simt bine în alte tablouri decât în acelea pe care eu, cu anii şi experienţele mele, le-am desenat, le-am pus pe o pânză oarecare şi pe care le înţeleg. restul îmi par lucrări abstracte, greu de digerat şi total neinspirate. accept foarte greu schimbarea, mă las cuprinsă de fiorul plăcerii noului în cel mai dificil mod cu putinţă. sufăr după vechiul meu, tânjesc cuprinsă de amintiri oarecare, chiar dacă nu sunt bune. mă îndepărtez de lume atunci când simt schimbarea, fug de factorul perturbator şi, atunci când intervine ruptura de un ceva anume, şterg orice urmă a existenţei lui (obiectului) în viaţa mea. aşa combat eu frica de schimbare: cu uitare. acesta este modul în care pot accepta noul.... uitând că vechiul a existat vreodată. au fost cazuri în care mi-am aruncat trecutul la gunoi. cu totul. fizic, dureros şi definitiv. mi-am strâns viaţa în saci de plastic şi în cutii. anumite obiecte le-am dăruit. altele, poate cele mai dragi, le-am aruncat cu toată forţa şi cu toată ura în pubela de gunoi. este adevărat, pe ascuns am păstrat crâmpeie de amintiri pe care le-am rupt mai târziu,. când am fost destul de puternică,  în bucăţi într-un gest ce semăna a ritual de exorcizare. dacă am reuşit?! întotdeauna. apoi, schimbarea, noul... au devenit obişnuinţă şi rutină. eu, cea care detestă schimbarea, ruptura de universul meu, tânjesc acum după aşa ceva. simt nevoia de ceva nou, vreau aer. poate aşa pot explica cel mai bine ce simt. nu mai am aer, nu mai pot respira, nu mă mai pot mişca. nu mai pot dormi, nu mai pot visa, nu mai pot face nimic. zâmbesc fals, trăiesc fals şi degeaba, mimez orice cu cea mai mare naturaleţe. vegetez şi atât... poate că ar fi cazul să mă apuc să "pictez“ un alt tablou?!

gânduri de mai târziu:

citeam ce am scris şi am realizat că eu am început mereu schimbările cu suprafaţa. atunci când m-am rupt de ceva-ul pe care-l credeam cel mai important în viaţa mea m-am făcut blondă. ştiam că asta ar detesta el şi şi-ar fi dorit cel de care se temea cel mai mult. apoi, când am scăpat de fantoma lui m-am tuns şi m-am vopsit şatenă. şi uite aşa, de la blond, la şaten, la roşcat, păr lung, apoi brunet, un tatuaj, al doilea, câteva kilograme în minus..., păr scurt... schimbările s-au văzut mereu la exterior. interiorul a rămas mereu cam acelaşi. probabil că voi începe şi de această dată la fel ca întotdeauna. însă...

quote of the day

Ce e viaţa noastră? Abur. Dimitrie Cantemir - Divanul lumii

Minuţel de poezie - Abandon - Vincenzo Cardarelli

Ai zburat, ai fugit
ca un porumbel
şi te-ai pierdut spre est.
Dar au rămas locurile în care te-am văzut
Şi orele întânirilor noastre.
Ore pustii,
locuri pentru mine devenite un mormânt
la care stau de pază.

duminică, 17 octombrie 2010


song of the day


Minuţel de poezie

Perspectiva - Marin Sorescu

Daca te-ai indeparta putin,
Dragostea mea ar creste
Ca aerul dintre noi.
Daca te-ai indeparta mult,
Te-as iubi cu muntii si cu apele
Si cu orasele
Care ne despart.
Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.

Lumini şi umbre - Otilia Cazimir

Ai ochii negri, mincinosi si rai
Fîntînile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licarind în fund,
Ce ma atrag spre-adînc ca ochii tai.

Cînd vreau sa plec, ma tii în loc cu un cuvînt
Asa se zbat copacii în furtuna;
Ca pentru fuga crengile- si aduna,
Dar radacina- i leaga de pamînt.

De azi încolo n- am sa- l mai iubesc…
Dar cînd îi vad privirile pagîne
Si zîmbetul copilaresc,
Ma jur ca n- am sa-l mai iubesc- de mîine.

Pe zi ce trece- ti seman tot mai mult;
Asa izvorul ce se- arunca- n balta,
Se- nvaluie cu mîlul laolalta
Si- n loc sa- i spele apele verzui, îsi tulbura izvorul apa lui.

Ma iscodesti ca pasarea de prada,
Ma urmaresti cu ochii reci si rai,
Dar uiti ca daca- s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai.

Mi- e fata împietrita ca o masca
Si- n ochi lumina- i gata sa se stînga
Chiar diamantului ca sa sclipeasca
Îi trebuie o raza s- o rasfrînga.

Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna- i rece si egala
E ca o floare artificiala
Pe- o pajiste cu maci arzînd în soare.

Cînd voi pleca, ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s- ar putea altfel:
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit în el.

Am vrut în ciuda zîmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat sa nu ma mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îti umblu- n cale.

Ce demon oare mi te- a scos în drum?!
De- ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi- l ofere- acum
Tot iadul nostru dulce l- as alege.

Azi mi- a venit cu ochii calzi si buni
Si nu l- am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N- o- ntrebi de- i înflorita pentru tine.

Te vad mereu ca- n clipa de pe urma;
Încremenit în capul scarii
Cu zîmbetul uitat în coltul gurii
Si- n ochi, taisul crud al nepasarii.

Esti rau. Dar cînd aud c- o spune altul
Ma uit în jos si strîng din pumni si tac.
Ca numai eu în toata lumea asta
Am dreptul sa te cert si sa te- mpac.

Eu am sa plec cu sufletu- mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire
Banuitor si trist si- nfrigurat.

M- am resemnat; atît a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele- n apus
Si- astept raspunsuri care n- or sa vie
La întrebari pe care nu le- am pus.

vineri, 15 octombrie 2010

Woke up this morning feeling fine there's something special on my mind


"Ce rost au poveştile care nici măcar nu sunt adevărate?“

Este cartea mea de baie. Umplu cada cu apă, torn câteva picături de ulei de lavandă şi mă scufund în poveste. Să ştiţi că lavanda face minuni, nu numai poveştile lui Rushdie:). O poveste despre un oraş trist şi despre un Harun neîncrezător. "În ţara Alifbay, un oraş trist, cel mai trist dintre toate, aşa de devastator de trist, ca îşi uitase propriul nume“. Cred că în oricare dintre noi există un Harun, dar şi un Raşid, tatăl povestitor, Şahul din Bla, care, în momentele de maximă tristeţe, nu mai poate nici măcar visa, îşi uită închipuirile şi nu mai poate spune decât... ark. Şi am aflat că, „atât în poveşti, cât şi în viaţă, finalurile fericite sunt mai rare decât îţi imaginează de fapt oamenii. Aproape că sunt excepţia, nu regula“. Dar poate că, neadevărate cum sunt ele... poveştile au rolul lor :)

Rushdie, Salman - Harun si marea de povesti