joi, 27 noiembrie 2008

Stancă, viteazul de după război

În urma editorialului pe care l-am scris în ediţia de ieri a cotidianului ZIUA de Constanţa, referitor la cazul jurnalistei Feri Predescu am primit un telefon de-a dreptul surprinzător.

Pe la orele prânzului, vocea de la celălalt aparat telefonic se prezintă: „Bună ziua. Sunt Petre Stancă“. Evident, m-am mirat. De ce să mă sune pe mine fostul PSD-ist, care în urmă cu ceva timp a refuzat să-mi răspundă la întrebări? Însă misterul s-a elucidat rapid. Politicianul fără coloratură şi fără doctrină a ţinut să mă admonesteze pentru modul în care i-am ţinut partea colegei mele de breaslă Feri Predescu, perdantă fără sens într-un proces cu primarul Radu Mazăre. Mai precis, pe fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi fost social-democrat de marcă l-au deranjat următoarele mele afirmaţii: „Din nefericire, Feri este prima care suferă. Prima din Constanţa. Ea a fost aleasă de Mazăre ca exemplu pentru noi, cei care ar trebui să-l proslăvim în scrierile şi în spusele noastre. Îmi rezerv dreptul de a nu face asta. Aleg să fiu „nelegiuită“, aşa cum a fost considerată colega noastră, Feri Predescu. Dacă aşa arată un om certat cu legea, dacă ziaristul nedemn poartă numele Feri Predescu, prefer să fiu de-un leat cu ea“. Foarte nervos, Stancă mi-a reproşat că săptămâna trecută ziarul la care lucrez a publicat un interviu cu Radu Mazăre, în două părţi, în care edilul îmi povestea aspecte intime ale vieţii sale, relaţia cu familia şi modul în care a evoluatde la puştanul de Capitală la actualul primar al Constanţei. Apoi, mi s-a mai spus că în urmă cu ceva luni am scris un reportaj denumit „Acasă la Radu Mazăre“. Adevărat! Şi ce? Nici nu merită menţionat în ce condiţii am realizat acel material. Însă, trebuie să recunosc cu mâna pe inimă că de mult timp nu am mai scris ceva cu atâta plăcere. A fost de-a dreptul fascinant să auzi nişte păreri sincere din gura unor oameni convinşi că individul pe care tu îl consideri abject este un „copil bun“. Din punctul meu de vedere, al jurnalistului în goană după ştiri, această informaţie a fost „senzaţionalul“. Revenind la reproşurile lui Stancă, trebuie să vă mărturisesc că am fost surprinsă în primul rând de ipocrizia unuia uns cu toate alifiile, care a preferat să spună ce are pe suflet la microfonul unui telefon, nicidecum în faţa opiniei publice, aşa cum ar fi fost normal. „Ai spus că i s-au umezit ochii când a vorbit de taică-su!“, mi-a spus cel care mă sunase. „Păi aşa a fost. Cui nu i s-ar întâmpla asta dacă ar vorbi despre un părinte mort?“, am replicat eu. „Ştii că despre tatăl ăla spuneau toţi că era un beţiv şi un curvar?“. Recunosc, am rămas fără replică. Am spus că nu mă interesează, că nu este treaba mea să fac speculaţii, că am scris ce mi se povestise şi am descris reacţii pe care le văzusem. Apoi revine: „Ştii că mama aia despre care tu ai spus că păstrează trăsături frumoase şi că are ochi frumoşi a împărţit Constanţa la cafele cu doamna Barbu?“. „Nu-i adevărat. Am spus că păstrează urmele tinereţii, însă ochii doamnei Mazăre nu cred că i-am văzut vreodată, din cauza ochelarilor. Şi, repet, nu este treaba mea“. Deja nu înţelegeam de ce mă apăr, de ce trebuie să dau replica şi care este motivul pentru care sunt trasă la răspundere. „Dar de ce nu aţi spus, domnule Stancă, toate astea atunci când eraţi coleg de partid cu Radu Mazăre? De ce nu aţi ieşit atunci în faţă?“, am întrebat, dintr-o curiozitate amestecată cu întreaga mea indignare. „Păi am spus!“. „Când anume?“. „În ultima conferinţă de presă!“, mi-a spus marele Petre Stancă. Atunci nu mai era membru PSD. Fusese aruncat ca o măsea stricată. Nu mai reprezenta nimic în „partidul lui Radu Mazăre“. Vă întreb acum, domnule Stancă? Dacă am scris despre copilăria lui Mazăre, dacă am descris o reacţie de-a sa sau dacă am prezentat cititorilor faptul că preferă să ia masa în familie înseamnă că am proslăvit? Vă ofer plăcerea de a citi restul scrierilor mele şi ale colegilor mei. Şi asta înainte de a face afirmaţii defăimătoare în care insinuaţi că am fi primit bani pentru articolele care prezintă viaţa primarului Constanţei. V-am invita să vă analizaţi propria ogradă şi activitate. Şi v-am ruga să realizaţi că după război, mulţi viteji se arată. Dar oare războiul dumneavoastră nu s-a terminat deja?!

Semneaza petitia: "Impotriva magistratilor care au condamnat-o pe jurnalista Feri Predescu in procesul cu Radu Mazare!"

http://www.petitieonline.ro/petitie-p16132043.html

miercuri, 26 noiembrie 2008

Jos cenzura!

Motto: „Ziarişti cu mâinile legate sau rupte de minţi corupte (...) Acţiunile voastre ne alimentează ura“ – Paraziţii

Voi încerca să mă delimitez de condiţia mea de gazetar de provincie. Mă voi strădui să las deoparte toate frustrările strânse în câţiva ani de când venele îmi sunt parcă udate de tuşul ziarului. Şi, voi încerca să vă explic ceva: ziaristul este ca un îndrăgostit care nu-şi găseşte somnul, care nu-şi află liniştea până nu dă de ceea ce caută, până când nu i se dezvăluie informaţia de care are nevoie. De multe ori, pericolele nu contează, sunt lipsite de importanţă. La fel, de nenumărate dăţi, nici un efort nu este prea mare dacă, într-un final găseşti ceea ce-ţi împlineşte materialul. Uneori uiţi că mai ai viaţă şi în afara redacţiei şi gândurile îţi sunt acaparate de subiectele pe care urmează să le pui în pagină. Nu spun asta ca pe o scuză, ci ca pe o explicaţie. De asemenea, în puţinii mei ani de presă am înţeles că suntem priviţi cu neîncredere şi de cele mai multe ori cu ură. Dar nu contează asta. Mi s-a spus odată: „Stai liniştită, mai bine să te ştie lumea de a dracului decât de proastă“ şi zâmbetul care mi-a răsărit pe buze a aprobat spusele interlocutorului mei. Însă, o ziaristă de renume în plan local, recunoscută şi în mass-media naţională cum este Feri Predescu a fost de-a dreptul decapitată de o decizie a instanţei care i-a dat dreptate edilului Radu Mazăre. Nu luăm în calcul speţa, dar putem admite că mai oricine se informează cât de cât poate deveni un fin cunoscător al multor aspecte din viaţa lui Radu Mazăre. Pe de altă parte, prietenia sa cu o anumită pătură a societăţii este, de asemenea, foarte bine cunoscută. În urmă cu ceva timp mi se povesteau câteva amănunte legate de viaţa unuia dintre cei mai mari carderi pe care i-a avut oraşul ăsta. „Tu nu ştii că l-a avut în spate pe Mazăre mult timp? Dar cică s-au certat. Sau poate că nu, pentru că în alte condiţii ăla m-ar mai fi fost în libertate după câte a făcut“, îmi spunea interlocutorul meu. Am vrut să subliniez faptul că până şi un neavizat, unul care nu are în gând investigarea şi elucidarea faptelor ştie lucruri. poate chiar informaţii reale. Din păcate, atunci când un jurnalist încearcă să facă publice anumite aspecte ale unei probleme i se pune pumnul în gură. Numai că, din nefericire, Feri este prima care suferă. Prima din Constanţa, ea a fost aleasă de către „tartorul“ Mazăre ca exemplu pentru noi, cei care ar trebui să-l proslăvim în scrierile şi în spusele noastre. Îmi rezerv dreptul de a nu face asta. Aleg să fiu „nelegiuită“, aşa cum a fost considerată colega noastră Feri Predescu. Dacă aşa arată un om certat cu legea, dacă ziaristul nedemn poartă numel Feri Predescu, prefer să fiu de-un leat cu ea. Aş vrea să fiu şi eu atât de bună. Şi, aş prefera să nu mă mai tem de fiecare dată când ştiu că supăr pe câte cineva. Aş vrea să am curajul întotdeauna de a da ochii cu cel despre care am scris adevărul şi care ştiu că mă va blama pentru „neadevrărurile“ care nu-l gâdilă-n orgoliu. Mi-aş dori să pot să fi mult mai incisivă decât sunt. Şi aş vrea să-mi amintesc mereu măcar două nume care apar pe lista condamnaţilor din presă: Ion Cristoiu şi Feri Predescu.

PROTESTUL ACTIVEWATCH – AGENTIA DE MONITORIZARE A PRESEI SI APADOR-CH IMPOTRIVA INCALCARII LIBERTATII DE EXPRIMARE IN CAZUL ZIARISTEI FERI PREDESCU

25 noiembrie 2008

ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei si APADOR-CH protesteaza impotriva recentei sentinte care o obliga pe ziarista Feri Predescu la plata unor daune morale in cuantum de 50.000 de RON, precum si la plata cheltuielilor de judecata in valoare de aproximativ 7 200 de RON (in total aproximativ 20 000 de euro) si la publicarea de scuze intr-un cotidian central si unul local.
Obligarea jurnalistei la plata unei sume exorbitante este o sancţiune vadit disproportionata si are ca efect direct restrangerea pana la anulare a libertatii de exprimare. Oricine ar dori sa initieze o dezbatere cu privire la chestiuni de interes public, in special presa, este intimidat si descurajat prin astfel de masuri dispuse de instanta.
Jurnalista a fost condamnata pentru faptul ca a facut referire la legaturile pe care primarul orasului Constanta, Radu Mazare, le-ar avea cu diferite clanuri din Constanta. Opiniile au fost exprimate de Feri Predescu in contextul unui scandal legat de o bataie la Hotelul Flora din Constanta in care au fost implicate 30 de persoane.
Feri Predescu a fost invitata sa comenteze la Realitatea TV in august 2006 evenimentele de la Hotelul Flora, intr-o emisiune moderata de Andrei Gheorghe. In emisiune era prezent si primarul Radu Mazare, care a avut astfel ocazia sa dea o replica la afirmatiile jurnalistei si sa-si expuna punctul de vedere in acest caz.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat in mai multe hotarari ca esenta societatii democratice este discutarea libera, neinhibata, in spatiul public a oricarei chestiuni de interes public, iar aplicarea unor sanctiuni disproportionate, chiar in cazul in care ar exista o culpa a ziaristului, constituie o incalcare a Articolului 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat ele au un efect intimidant, inhibant, care anuleaza posibilitatea dezbaterii libere specifice societatii democratice.
In plus, Radu Mazare este primar si om politic si, asa cum Curtea Europeana a repetat in nenumarate randuri, limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la un politician in raport cu indivizii obisnuiti, intrucat cei dintai se supun in mod inevitabil si constient unui control strict al fiecarui cuvant si al fiecarei fapte si trebuie sa arate un grad mai mare de toleranta. Protectia reputatiei unui politician trebuie cantarita cu interesele discutiei libere a chestiunilor politice, care prezinta o importanta deosebita intr-o societate democratica.

De aceea, APADOR-CH si ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei considera ca a avut loc o ingerinta disproportionata in dreptul la libertatea de exprimare al jurnalistei Feri Predescu. APADOR-CH o va sprijini pe jurnalista in demersurile pe care urmeaza sa le initieze la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru incalcarea dreptului sau la libera exprimare.

duminică, 23 noiembrie 2008

Penetraţi, votaţi, exorcizaţi

Comparând plăcerea triumfului politic cu climaxul de natură sexuală, putem foarte uşor observa măcar un punct comun: zâmbetul satisfăcut care populează faţa.

De unde credeţi că am pornit în a compara cele două activităţi? Păi... este simplu. Presa centrală spunea, ieri, că celebra Sandra Romain, singura actriţă din România care a reuşit să pună mâna pe un Oscar, s-a întors acasă. Şi nu numai atât! Celebritatea sa a fost supusă unei slujbe de exorcizare. Cum???? Nu ştiţi cine este Sandra Romain? Pe numele său de băştinaşă Maria Popescu, ea a reuşit să atingă vârful carierei în industria porno din Statele Unite. Şi-a lăsat acasă soţul şi părinţii şi a reuşit să-şi facă un nume în pornografie. A câştigat premii la concursurile din industria cu pătrăţel roşu şi a găbjit chiar şi Oscarul XXX. Cu o carieră care însumează 300 de producţii pentru adulţi, Sandra-Maria Romain-Popescu a lăsat celebritatea pentru iubirea de soţ. Filmată din toate poziţiile posibile, cea care s-a ales cu renumele de „regină a dublei penetrări anale“ s-a lăsat mânată de gelozie şi a ales comuna natală în detrimentul însoritei Americi. Şi, ca să fie toată treaba în regulă, rudele au dus spurcata la preot, pentru a fi supusă unei exorcizări. Să scoată popa necuratul din ea, că nu se mai putea! Doar se uitaseră cu toţii la isprăvile nepoatei Sandra. Pe de altă parte, ştirea m-a dus cu gândul la politicienii autohtoni, cei ce se lasă penetraţi prin înjurare de tot poporul, se lasă votaţi în scârbă şi apoi fac atâtea stricăciuni, încât ar trebui exorcizaţi de toţi preoţii laolaltă. Unul dintre „inteligenţii“ politicieni români susţinea, în urmă cu ceva timp, că „atunci când vezi actul normativ cu amendamentele tale publicat în Monitorul Oficial şi ştii că de ele beneficiază 20 de milioane de oameni ai o senzaţie extraordinară. E mai tare decât un orgasm ceea ce trăieşti în acele momente“. Aaa, deci nu chiar ca un orgasm, ci niţel mai tare. Am înţeles! Atunci, cum vă simţiţi, stimabililor, când ciordiţi mişeleşte din avuţia poporului? Ce plăceri vă înfioară trupul, vă fac să asudaţi şi să vă schimonosiţi feţele hidoase atunci când reuşiţi să faceţi în aşa fel încât interesul vostru să pară cel al neamului? În ce locuri ascunse vă sunt stimulate terminaţiile nervoase? Dacă Sandra a noastră a reuşit... „o dublă“, sunt convinsă că voi, întreaga clasă politică, aţi reuşi mult mai mult de atât. Oscarul XXX al vostru ar fi al întregii industrii porno din politica românească. Atunci să vedeţi exorcizări!

Povestea cele de-a treia soţii ;))

aseară mi-a povestit alina o super chestie, desprinsă parcă din telenovela Clona. să mor dacă am mai văzut aşa ceva. buuun. te un site oarecare, zuza mea a primit o invitatie de prietenie de la un anume arab. nu s-a purtat nici o discuţie, nu s-a intrat in niciun amănunt, nu s-a întâmplat nimic. însă, la câteva zile apare un mesaj:

From:SHARA
To:Me
Date:Nov 20, 2008 2:31 AM
Subject:super poza ai Alina si...
Message:
super poza ai Alina si vad ca sotul meu Djamel H o adora suntem deja 2 sotii poti veni linistita daca asta doresti

.... urmat de un altu...

From:SHARA
To:Me
Date:Nov 20, 2008 5:23 PM
Subject:deasupra pozei tale de pe...
Message:
deasupra pozei tale de pe plaja este sotul meu DJAMEL H CREDEAM CA ESTI INTERESATA SA VIIIIIIIIIIIII AICI IN ALGERIA CA A III-A NEVASTA, DACA NU AI FI INTERESATA NU AI FI IN PROFILUL LUI, ARE 51 DE ANI IMPLINITI IN 17 NOVEM. TREI COPII CU O NEVASTA ALGERIANA SI TREI CU O ROMANCA SI MAI DORESTE CEL PUTIN 6 DE LA ALTE 2 NEVESTE, SUCCES , SI SA STII CA NU GLUMESC, AI IN FATA UN AFEMEIAT NOTORIU


totul s-a terminat aşa ...

From:SHARA
To:Me
Date:Nov 22, 2008 7:44 AM
Subject:Re: deasupra pozei tale de pe...
Message:
in cazul asta stergel din lista ta pt ca el asta intentioneaza , eu am acceptat fara sa stiu , dar asta nu are importanta m-am obisnuit si-l iubesc , dar incerc sa previn diverse persoane pt a nu pati ca mine......... ei au dreptul la 4 neveste, si iubire nu exista ci sex si procreere, te rog sa ma scuzi daca te-am deranjat si poate am uitat romaneste sa vorbesc bine.

tanti asta are 41 de ani şi cică este soţia lu` nenea :D o puteţi vedea aici: http://www.tagged.com/mypage.html?uid=394816970

nenea este şi el un deosebit: 48 de primăveri şi look de star de la bollywood (http://www.tagged.com/mypage.html?uid=4559256804)

întrebarea mea: Cât de nebune şi de disperate pot fi unele femei???

Bud se bate cu Zmărăndescu





Horia Bud, cunoscut opiniei publice în special pentru că a fost câştigător al mai multor licitaţii organizate de CN Administraţia Canalelor Navigabile SA, candidează în Colegiul 25 din Capitală, pentru un post de deputat.

Alegătorii din cartierul bucureştean Drumul Taberei vor avea o misiune foarte dificilă la alegerile de la finele săptămânii viitoare. Pentru Camera Deputaţilor au ales între Elena Udrea, Luminiţa Anghel şi celebrul bodyguard al lui Gigi Becali, Cătălin Zmărăndescu. Celebritatea celor trei nu l-a speriat, însă, pe Horia Andrei Bud, care reprezintă în Colegiul 25 interesele alianţei formate între Partidul Verde şi Partidul Ecologist Român. Prezentat cu tot cu adresă pe site-ul contracandidatului său independent, Sorin Paveliu, Bud a postat un comentariu în care îşi roagă opozantul să scoată datele referitoare la locul în care domiciliază. „Domnule Paveliu, cu toată stima şi deferenţa vă rog să scoateţi de urgenţă adresa completă a candidaţilor de pe site. Înţeleg ce doriţi să demonstraţi, însă, pentru asta, ar fi fost suficient să precizaţi oraşul sau sectorul unde are domiciliul fiecare dintre candidaţi. Nu împingeţi campania electorală dincolo de limitele decenţei, după modelul celor două distinse doamne care candidează în acelaşi colegiu cu noi şi care astăzi s-au «păruit» în direct“, s-a ofuscat Bud, pe site-ul lui Paveliu, pe 8 noiembrie. Şi, pentru a nu fi mai prejos decât cei cu care se află în competiţie, afaceristul constănţean şi-a făcut şi site: http://www.horiabud.ro. La secţiunea „Omul“ putem afla cum s-a derulat viaţa lui până în acest moment. Încheie, apoteotic, cu un citat din Voltaire: „O clipă nu a fost atentă natura şi a zămislit omul, o clipa să nu fie atent omul şi natura îşi îndreaptă greşeala“.

A spart BEC-ul

Singura secţiune a site-ului care nu funcţionează este cea legată de articolele apărute în media referitoare la candidatul alianţei. Probabil că Bud nu a găsit nimic bun de postat. Afaceristul a reuşit până la urmă să înduplece Biroul Electoral Central în legătură cu candidatura sa, după ce, în urmă cu doar câteva săptămâni, forul îl respinsese. Decizia BEC a lovit în nu mai puţin de 19 aspiranţi la deputăţie, din partea alianţei. „Biroul Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti nr. 42 a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale stabilite de dispoziţiile art. 29 alin. 9 din Legea 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a candida la alegerile parlamentare, în sensul că propunerea nu a fost semnată de conducerile fiecărui partid din alianţă“, a decretat BEC luna trecută. Constantin Dumitrescu a fost cel care a semnat atât în calitate de împuternicit al lui Dănuţ Pop, cât şi al lui Gheorghe Ionicescu, din partea „verzilor“. Însă s-a constatat că Pop este doar prim-vicepreşedinte, conducerea partidului fiind formată din Petru Lificiu şi Marius Mateescu. În ceea ce priveşte Partidul Verde, s-a constatat că Ionicescu este co-preşedinte, alături de Bogdan Mihăilescu şi Florin Bejan.
Horia Bud a fost, la un moment dat, implicat în conducerea organizaţiei municipale a PSD. Ştiut ca „om al lui Donţu“ şi fost director al tunului acestuia, Rommega, Horia Bud s-a retras de pe scena politică din cauza faptului că Mazăre ajunsese să conducă social-democraţii locali. Însă a fost cunoscut mereu ca „săgeata“ lui Gheorghe Donţu. Se pare că l-a urmat pe mentorul său şi în opţiunea politică, şi a decis să se metamorfozeze din social-democrat în ecologist convins. În prezent, constănţeanul ocupă funcţia de preşedinte al filialei Giurgiu a partidului din care face parte.



Mazăre: „Înainte de Bac am fugit la o studentă de anul patru“


Sunteţi singurul dintre cei trei fraţi care seamănă foarte bine cu tatăl, un bărbat foarte frumos. Aţi avut succes de mic la femei?


Da, am avut. Îmi amintesc că în clasa a 12-a, înainte de bacalaureat am fugit la o studentă care era anul patru. Şi am stat vreo lună la ea. Mama era să facă infarct. Sper că nu i se trage boala de inimă din cauza asta.

Răducu, fiul dumneavoastră atrage deja atenţia presei. Are un cont de hi5 foarte frumos şi plin de fete. Vă moşteneşte din acest punct de vedere?


Dacă fraţii mei nu au copii, iar prietenii mei nu prea au, el a cam crescut în gaşca noastră. Este copil de trupă. Noi chiar glumeam că peste 20-25 de ani o să înceapă să spună „mi-a murit un prieten din copilărie pentru că era bătrân“. Spre exemplu, este foarte bun prieten cu nea Moga (n.r. - consilierul local PSD Nicolae Moga).

Am observat. Răducu a fost primul prieten al lui Nicolae Moga pe hi5.


Da, aşa a crescut. Ca un băiat de trupă.

Îl învăţaţi cum stă treaba cu femeile, ce are de făcut de acum înainte?

(râde) Asta poţi să-l întrebi pe el.

Ce relaţie aveţi cu familia? Când aţi ieşit ultima dată la cină împreună? Vă vedeţi des?

Ne vedem des. Ieşim foarte mult împreună, mergem cu toţii în vacanţe. Cu mama băiatului am o relaţie mai mult decât civilizată, vorbim foarte des. Cu fraţii mei şi cu mama mă văd zilnic. Ne întâlnim ca să luăm masa împreună.

Au existat multe zvonuri maliţioase, în special în legătură cu faptul că aţi consuma droguri. Revenim la cei care v-au văzut crescând şi care au exclus din start varianta că v-aţi droga.

Eu am o viaţă atât de plină, bogată şi fericită, încât nu am nevoie de evadări de genul ăsta.

Dar cum v-au afectat imaginea şi viaţa aceste zvonuri?

Pe mine mai puţin m-au afectat, pentru că m-am tăbăcit. Mama a suferit mai mult. O consumă, pentru că este mamă. Ca orice mamă.

Cine vă este cel mai bun prieten?

Nu pot să vă spun nume. Dar am prieteni. Am foarte mulţi prieteni şi suficient de mulţi prieteni de suflet.


Care dintre fraţii dumneavoastră era mai zvăpăiat în copilărie. Despre unul am aflat că lega cărţi atunci când se stricau, iar despre celălalt, că era mai melancolic, mai visător.

Ăla visător face politică (n.r. - Alexandru), iar celălalt este un tip de nădejde (n.r. - Mihai).

Va face şi Mihai politică? Când îl veţi scoate şi pe el în faţă?

Nu, nu vrea aşa ceva. Sunt suficienţi doi în politică. Nu, nu, nici nu se pune problema.

Ce sport extrem nu aţi apucat să încercaţi, v-aţi dori şi sigur îl veţi practica la un moment dat?

Nu m-am gândit la altceva, în afară de ceea ce fac.

Preferaţi maşinile pentru frumuseţea lor şi pentru utilitate sau pentru viteză? Aveţi pasiunea vitezei?

Nu, nu am această pasiune. Îmi plac maşinile frumoase.

S-a întâmplat vreodată să luaţi vreo amendă în Constanţa?

În Constanţa nu. Să nu exagerăm. Am mai luat... te mai prinde radarul, normal că la noi, ca să ajungi la Bucureşti, până să ajungi pe autostradă, mergi cu 50 la oră prin localităţi şi nu este prea în regulă.

Care a fost cea mai mare viteză cu care v-a prins radarul?

Nu mai ştiu să vă spun. N-am stat să reţin asta.

De când aveţi permis?

Din 1991. Sau ’90.

Şi aţi încercat vreodată să mituiţi poliţiştii pe stradă, aşa cum se practică?

Eu sunt în viaţa publică din 1996, eram deputat, era suficient pe vremea aceea, dacă te oprea un poliţist, să-i spui că eşti deputat şi să te lase în pace. Nu prea am avut probleme de genul ăsta.

Se aud zvonuri... Ce aţi alege, Cotroceni sau Brazilia?

Nu ştiu, mai vedem. Sunt foarte mulţi care ar vrea să mă înham la o candidatură la preşedinţie, dar sincer să fiu, gândindu-mă la ceea ce presupune, nu prea mă atrage.

Foştii vecini au pariat că veţi alege Brazilia, spunând că „lui Radu îi place căldura, îi place soarele“.

(râde) Au dreptate!

vineri, 21 noiembrie 2008

Mazăre - peste 40 de milioane, Alexandridi - 300 de lei


Primarul Radu Mazăre a declarat, în urmă cu doar câteva zile, că salariul său lunar depăşeşte cu puţin 40 de milioane. Edilul s-ar putea considera fericit, din moment ce primul şef al administraţiei publice locale constănţene, Antonio Alexandridi, ducea acasă numai 300 de lei. Potrivit actului de constituire al Consiliului Comunal al Constanţei, legiferat pe 12 decembrie 1887, primarul primea cu doar o sută de lei mai mult decât ajutorul său. Procesul verbal cu numărul 3, datat 23 decembrie 1887, conţine prima filă de buget, care ne arată că secretarul primăriei primea cu 50 de lei mai mult faţă de consilierul primului om al oraşului. Tot 250 de lei câştiga şi comisarul comunal. Actul de constituire al Consiliului Comunal a fost întocmit în vremea prefectului Remus Opreanu şi se află la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale.

Mazăre: „Am lucrat ca muncitor forestier“


Edilul Constanţei a acceptat să ne acorde un interviu, în care ne vorbeşte despre viaţa sa. Ne-a povestit despre relaţia pe care a avut-o cu părinţii şi cu fraţii săi, dar şi despre modul în care a ales să-şi educe fiul.

Aţi fost descris, de către vecinii din cartierul în care aţi copilărit (n.r. cartierul bucureştean Drumul Taberei), că încă din acea vreme eraţi liderul găştii. Au povestit că, dacă fraţii dumneavoastră aveau vreo problemă, îi apăraţi mereu, că aţi fost mereu un luptător.

Dacă aşa au zis ei, probabil că aşa o fi. Îi apăram, dar îi mai şi băteam.

Aţi avut o relaţie bună cu cei din cartier?

Nu aş putea spune că am fost un copil model şi extrem de cuminte. Eram destul de zvăpăiat întotdeauna. Dar, da... aşa este. Eram un lider!

Au povestit cum în adolescenţa dumneavoastră aţi reparat uşa de la intrare numai pentru a vi se da voie să plecaţi la munte.

Şi asta este adevărat. Odată, într-adevăr am făcut lucrul ăsta pentru că, mi-aduc aminte, mă condiţionaseră părinţii mei. Îmi aduc aminte că am muncit la uşa aia... am şmirgheluit-o, am dat-o cu cioburi de sticlă şi dup-aia am şmirgheluit-o iar, de mi-au sărit ochii din cap o zi întreagă, dar dup-aia am plecat la munte. Este adevărat, însă, că în vreo două-trei rânduri am şi fugit la munte, fără voie.

Aţi făcut şi alte munci de genul acesta prin casă, pentru a fi lăsat să plecaţi în excursii?

Nu neapărat prin casă, dar îmi aduc aminte că îmi plăcea foarte mult schiul. În perioada respectivă era foarte scump echipamentul de schi şi într-o vară am lucrat undeva în munţi, pe la lacul Vidraru, ca muncitor forestier. Am muncit acolo vreo lună de zile, am strâns bani şi mi-am luat clăpari. Costa o pereche de clăpari cât un salariu bun pe vremea aia.

Ni s-a povestit că tatăl dumneavoastră era un bărbat foarte frumos şi că era sufletul petrecerii. Ni s-a spus că îi semănaţi foarte bine. Este modelul pe care îl urmaţi în viaţă?

Da, eu l-am respectat foarte mult pe tatăl meu. Am avut o relaţie de la tată la copil de tip englezească. Era un părinte mai rece, mai distant, însă am învăţat foarte multe lucruri de la el. A umblat foarte mult prin lume. Dacă vreţi, acelaşi gen de relaţie am şi eu, acum, cu băiatul meu, pe care nu îl tratez cu menajamente sau cu mănuşi.

De cine vă era mai frică în casă?

De mama. Mă bătea dacă luam note proaste, mă controla. Tata nu avea treabă cu asta.

Era drastică, dar făcea prăjituri şi torturi foarte bune...

Şi-a dedicat toată viaţa ei creşterii celor trei copii. Dar ne mai şi chelfănea.

Aţi mai fost pe la Bucureşti? Am înţeles că aveaţi nişte prieteni de familie care nu aveau copii şi care vă luau prin excursii, vă duceau la mare şi la munte.
Văd că aţi aflat destul de multe lucruri. Este adevărat, ei trăiesc şi, acum, avem grijă foarte mare de ei, eu şi fraţii mei. Când am timp, trec să-i văd. Îi ajut din punct de vedere financiar, material. Părinţii mei, din lefurile lor, trebuiau să ne întreţină şi să ne ducă pe la şcoli, iar lucrurile plăcute pentru noi, jocuri, echipamente de sport, ni le luau ceilalţi. Au fost ca nişte părinţi pentru noi.
(Va urma)

joi, 20 noiembrie 2008

FashionTV Party

Club TWO are deosebita onoare de a vă invita la FashionTV Party vineri 21 noiembrie 2008. Pentru prima data in Constanta, acest regal de frumusete este o combinatie unică de muzică şi modă , o spectaculoasa petrecere în stil fashion.

Petrecerea FashionTV aduce impreuna toate marile nume ale designului vestimentar romanesc, recunoscuti si in afara granitelor, fotomodelele cele mai frumoase, specialisti in hair-styling si make-up, precum si un spectacol de stil fara precedent.
Nume ca, Laura Olteanu,Catalin Botezatu, Mihai Albu vor fi prezente cu cele mai noi colectii prezentate de cele mai in voga modele ale momentului Top model Romania, Miss litoral, FTV Model awards.

FashionTV Party, un cocktail perfect de muzica, distractie si moda va fi transmis de echipa FASHIONTV in 200 de tari.

Mazăre este om!

Simt nevoia să vă spun de la bun început un lucru: nu sunt fanul primarului Radu Mazăre. Dimpotrivă!

Nu l-am plăcut niciodată, stilul său de viaţă nu mi se pare potrivit pentru un şef de administraţie publică locală, chiar dacă îi vine mănuşă lui, ca individ. Nu l-am privit cu admiraţie decât atunci când am văzut pasiunea în privirea sa, când până şi lentila camerei de luat vederi era capabilă să preia un strop de adrenalină şi să-l transmită în fiecare fotogramă. Însă, am fost întotdeauna scârbită de modul în care a ştiut să conducă oraşul ăsta. Nu-mi place faptul că încearcă să transforme Constanţa într-un bazar, într-un amalgam de activităţi care-l gâdilă şi-l fericesc, nicidecum în oraşul-port european de care avem nevoie, un loc bun pentru făcut bani, nu pentru îngropat afaceri. L-am detestat atunci când am realizat că nu poţi respira în locurile astea, din punct de vedere afaceristic, decât dacă te aciuezi pe lângă el, că Primăria dă contractele cui trebuie, că Radu pleacă pe plaja Braziliei atunci când noi ne îngropăm în zăpezile de început de ianuarie, că are oameni competenţi care aleg să-i ascundă dezinteresul, că se dă interesat numai atunci când vrea şi că deseori pare un adolescent cu gândul la femei, nicidecum un adult implicat în problemele urbei pe care o conduce, uneori mai mult cu numele. L-am urât de-a dreptul când am văzut că Mamaia îi aparţine, că terenurile retrocedate fără drept revin la el, că totul în oraşul ăsta se leagă de numele Mazăre. Însă, recunosc că l-am admirat atunci când l-am văzut prima dată în compania mamei sale, o femeie pe al cărei chip încă se păstrează frumuseţea tinereţii. Am început să-mi domolesc ura şi să-mi înfrânez repulsia atunci când mi s-a spus: „Radu a fost liderul găştii de copii. Aşa este el. Noi aşa îl ştim de mic“. Am avut, pe de altă parte, ocazia să stau faţă în faţă cu el, să vorbim despre întâmplările copilăriei sale, despre defunctul său tată, despre copilul său şi despre ce a fost în stare să facă numai pentru a-şi atinge anumite scopuri, de-a lungul vremii. Da, am văzut luptătorul. Însă, am văzut şi omul. Nu am mai observat faţa de dandy mioritic, înţolit ca din reviste şi încălţat cu pantofi fistichii, care atrag priviri. Am văzut copilul din Radu Mazăre atunci când a venit vorba despre tatăl său. I s-au luminat ochii şi a domolit glasul. Toate au fost date uitării. Primăria şi Constanţa nu mai existau. Amintirile, însă, erau prezente. Probabil că aşa ne mai este dat să vedem şi omul din spatele afaceristului-primar. Sau când îşi face mea culpa: „Sper că mama nu suferă cu inima din cauza mea“.